Dumitru T., din localitatea suceveană Găineşti, era proaspăt eliberat din puşcărie (unde fusese închis pe nedrept, dat fiind că tipul pe care-l lovise cu un topor în cap îl înjurase în prealabil de mamă; or, Dumitru ţinea foarte mult la mama lui). Ca fost puşcăriaş, Dumitru întâmpina mari greutăţi în găsirea unui loc de muncă, mai ales că nici nu căuta, dedicându-şi timpul în exclusivitate băuturii.
Prin urmare, singura lui şansă să-şi facă un rost în viaţă era ca tac-su să-i lase lui gospodăria, aşa că, după câteva sticle, a atacat frontal problema: “Bă tată, ia trece-mi tu casa şi pământul pe numele meu, că tu azi, mâine te prăpădeşti şi nu-ţi mai folosesc la nimic”. Tac-su însă, căpos ca orice ţăran, a refuzat din capul locului, pretextând că n-are decât 52 de ani şi, deci, mai are mult şi bine de trăit. “Mai ai pe dracu’”, l-a contrazis fii-su, punând mâna pe par şi demonstrându-i, cu argumente, cât de rău se înşală.