Nu se poate spune că arta clipului TV nu a evoluat semnificativ în România, de la “V-am prins, vrăjitoarelor!” până la “Marea Ieşeală”.
De fapt, stând şi gândindu-ne un pic, exact asta se poate spune.
Pe lângă penibil, mai există însă şi alte două prezențe constante în videoclipurile noastre. Este vorba despre două locații – folosim acest cuvânt atât în lipsa unui sinonim mai bun, cât şi pentru a le da o zi liberă dracilor care-l chinuie pe George Pruteanu – locații devenite faimoase în ciuda plictiselii ce pune îndată stăpânire pe cel care le vizitează în carne şi oase.
Poate cel mai comun dintre toate locurile comune din videoclipuri mai este cunoscut şi ca emblema neoficială a județului Buzău. Desigur, nu vorbim despre covrigul local, plicticos doar dacă nu ştii să alternezi în mod armonios părțile cu sare şi mac cu părțile fără, ci despre vulcanii noroioşi. Unici în lume, la fel ca vulcanii noroioşi din Iran, Rusia, Indonezia, Ucraina şi Italia, cei de lângă Buzău sunt o minune a naturii, cea mai fascinantă caracteristică a lor fiind aceea că nici nu-s vulcani, nici nu scuipă chiar noroi.
Atunci când un regizor român de videoclip are nevoie de un decor care să evoce o lume nepământeană nu se pogoară până în Zăbrăuți, ci preferă să trimită echipa de filmare la ceva mai accesibilii vulcanii noroioşi. Consecința este că, în orice clip românesc, temerarii exploratori ai unei lumi noi, cu legi stranii şi creaturi monstruoase, invariabil ajung la vreo 30 de kilometri de Buzău. Aceasta spune multe şi despre imaginația fertilă a creatorului român de frumos, care nu-şi poate imagina alte lumi decât sub forma de mocirle, dovadă stând şi picturile îndrăgitului artist noroios Sabin Bălaşa.
Al doilea loc în care în țara noastră se filmează videoclipuri din cele mai vechi timpuri se este palatul de la Mogoşoaia, care pentru generațiile mai tinere n-ar fi imposibil să fi devenit o imagine la fel de uşor de recunoscut cum erau pentru părinții lor Che Guevara, melodia din Dallas sau salamul de vară.
Atunci când scenariul cere neapărat un decor care să sugereze bunul gust, fastul şi bogăția, regizorul român ştie că îl paşte o plimbare până la Mogoşoaia – la fel cum atunci când e nevoie de o atmosferă care să sugereze prostul-gust, vulgaritatea şi mizeria, caută prin Top 500 Capital să vadă cine ar mai fi dispus să-şi pună casa la bătaie 2-3 zile.
Dar tot Mogoşoaia primeşte vizita echipei de filmare şi atunci când scenariul cere un decor care să sugereze distracția tinerească în momentele fericite din viața unui cuplu de tineri căsătoriți, bucuria adoptării primului animal de casă, bucuria şi mai mare a descoperirii unui absorbant intim cu adevărat eficient sau pur şi simplu scene din viața boemă a marilor artişti. Sau poate o sumbră temniță din timpuri demult apuse. Ori o scenă din timpul invaziilor tătarilor. Sau, mai rar, o călătorie pe altă planetă, atunci când vulcanii noroioşi sunt deja ocupați, pentru că prima variantă a reclamei la absorbante intime a fost refuzată de client.