O istorie…(7) – Secolul supremaţiei franceze

Radu Pircă

• Secolul supremaţiei franceze
Noul rege, Ludovic al XIII-lea, era foarte preocupat de cai şi de băieţi frumoşi şi a lăsat regatul pe mâna cardinalului Richelieu. Acesta a transformat Franţa într-o mare putere – de fapt, mai fusese şi înainte, dar numai până la prima bătălie. După ce i-a pus cu botul pe labe pe nobili şi pe calvini şi a creat Academia Franceză ca să aibă cine să-l laude, Richelieu a găsit un război – cel de Treizeci de Ani – suficient de uşor şi cu duşmani destul de epuizaţi încât francezii să poată ieşi învingători. Din păcate, regele şi Richelieu au murit prea devreme iar pe tron a urcat Ludovic al XIV-lea (foto), un habotnic afemeiat convins că Franţa trebuie să stăpânească întreaga Europă – şi care, în plus, mai avea şi 5 ani, deci o grămadă de domnie în faţă.

Poate veţi fi surprinşi, dar planurile lui Ludovic erau cât pe ce să reuşească. După o serie de războaie pe care şi istoricii le confundă şi în care generalii francezi s-au dovedit neaşteptat de competenţi, Ludovic a reuşit să-l pună pe nepotu-său pe tronul Spaniei, să devasteze jumătate din Europa, să creeze un cult al personalităţii, să-i unească pe englezi şi pe germani împotriva sa – şi cu toate astea, să nu lase în istorie renumele unui tiran dement. De asemenea, nici o armată străină nu a mărşăluit prin Paris, ceea ce în sine e o realizare.

Totuşi, când istoricii spun că secolul al XVII-lea a fost dominat de francezi, nu se gândesc numai la soldaţi, ci şi la oamenii de cultură – Descartes, Pascal, Moliere, Corneille, Racine, Boileau şi alţi asemenea autori pe care nu i-aţi citi în viaţa voastră, dar dacă ies la pachet cu Adevărul, vă repeziţi să-i cumpăraţi fiindcă au bandă roşie pe cotor şi poze. A, şi tot atunci s-a construit şi Versailles-ul, care e îngrozitor de plicticos şi cam kitsch, dar fiecare român trebuie să-l vadă sau, mai bine, să cumpere ziarul cu albumul.