Daily Cotcodac

Informaţia, ca hrană

Şilavarăcald

De obicei, prezentările de medicamente la care participăm de câteva ori pe lună sunt destul de plictisitoare, dar ieri am avut una mai săltăreaţă. Adică a început cu luarea curentului. Chestie care l-a pus pe medicul care urma să conferenţieze în imposibilitatea de a scoate o vorbă, că doar toată ştiinţa lui de carte stătea în memoria laptopului care se încăpăţâna să nu pornească doar de la baterie. Aşa că ni s-a adus ciorba. (Am uitat să vă spun că prezentările astea se fac de obicei în diverse restaurante.) Bună, fierbinte, cu tarhon şi smântână, exact aşa cum nu le recomandăm noi celor cu grăsimile crescute în sânge, că tot ne adunasem acolo să vorbim de hipolipemiante. Tocmai când “zorghiam” mai cu spor, a venit şi curentul. Doctoraşul nostru -că era mai pricăjit de statură- ţuşti la laptop, că-şi amintise pesemne ce vrea să ne spună. Şi dă-i şi derulează la imagini, şi dă-i turuială, că parcă se băteau turcii la gura lui. Noi îl ascultam care cu un aer dubitativ, cu lingura la tâmplă, care încercând să sorbim cât mai silenţios lichidul care începea să se sleiască în farfurie, că nu se cădea să-l facem de râs pe bucătar trimiţându-i înapoi castroanele aproape pline. Pe când ne strângea chelnerul vesela şi tacâmurile folosite -cu un ochi la graficele şi schemele de pe perete… că am aşa o bănuială că el pricepea mai multe decât noi din ele- pirpiriului i s-a blocat laptopul. Exact la timp ca să ne bem cafeaua şi să mai bârfim o ţâră. În cele din urmă, i s-a semi-deblocat, adică mergea, dar mai cu opinteli aşa, că până se schimba imaginea dată de retroproiector, mai zicea omul un banc, ne mai întreba cu cine o să votăm peste patru ani, şi tot aşa până a apărut pe ecran: “Koneţ”. După care ne-am putut mânca liniştiţi fripturile care începuseră să se întărească în farfurii. La întrebările din sală, a răspuns între două sorbituri de ciorbă, că rămăsese în urmă şi se pare că-i făcusem poftă în timpul prezentării.

L-am lăsat acolo explicând şi lăcrimând – de la ardeiul iute – şi am plecat acasă, unde am tras singură concluziile simpozionului, la crema-caramel pe care mi-o făcuse maică-mea.