Julius
Dintre toate animalele din bătătura omului, singurul care duce o viaţă fericită este puiul (de altfel, puţin a lipsit ca puiul să nu fie singur în curte; dacă nu intervenea Dumnezeu, Noe s-ar fi luat după nevastă-sa, care sigur i-a zis: “Da’ nu mai umple, dragă, arca asta cu toate dobitoacele inutile. Salvează puiul şi salata şi gata, ce te tot moşmondeşti atâta?”). Unii dintre voi vor spune poate că e normal ca puiul să fie fericit, dat fiind că are o minte de găină şi, deci, nu e foarte inteligent. Noi nu suntem însă deloc convinşi că puiul nu e inteligent. De ce câinele, de pildă, e considerat un animal inteligent, pe când puiul nu? Cam de câte mii de încercări mai are nevoie ca să-şi dea şi câinele seama că, indiferent de cât de antipatic îi e omul care intră pe poartă, mai departe de lungimea lanţului nu poate ajunge? Ce ar trebui să facă puiul ca să-l considerăm şi pe el inteligent, ca pe câine? Probabil să se izbească isteric de gardul coteţului de câte ori vine vreun vecin. Plus că, dacă ar fi la fel de deştept precum câinele, când ar oua ar face tămbălău nu numai el, ci toţi puii de găină aflaţi pe o rază de 3 kilometri.
O altă părere comun întâlnită este şi aceea că porcul ar fi cel mai fericit animal. Bineînţeles, există câteva argumente de mult bun simţ în favoarea acestei idei: se ştie că porcul nu face nimic toată ziua, nu-l deranjează mizeria în care trăieşte şi se mulţumeşte doar cu nişte lături aruncate în troacă. Şi nici nu riscă să se însoare într-o bună zi şi să fie nevoit pe urmă să renunţe la acest mod plăcut de viaţă. Totuşi, el e fericit doar în aparenţă, prin luna decembrie îl apucă de obicei ceea ce psihologii numesc “sindromul sărbătorilor”: cade într-o depresie adâncă, e chinuit de singurătate şi de gândul că n-are şi el pe cineva alături de care să-şi petreacă sărbătorile. Pe când puiul nu are asemenea probleme, tot ce trebuie el să facă e să se ascundă vreo două ore când aude: “Vasile, vezi că vine vărul Costel de la Paşcani azi, pune şi tu mâna şi taie un pui”.
În încheiere, răspundem corporatiştilor care ne-au întrebat de unde sunt puii ăştia fericiţi, că vor şi ei să se reîncarneze data viitoare într-un pui de găină: nu puteţi arde etapele, trebuie să parcurgeţi în ordine ciclul karmic – din corporatist o să vă reîncarnaţi mai întâi în cal de povară, apoi în catâr, după aia în câine de sanie şi abia la urmă, după ce acumulaţi o cantitate suficientă de fapte bune, eventual frumos prezentate în PowerPoint, puteţi spera la o viaţă de pui de găină.