Cougar
Ieri scrisesem un text la botul calului, cum fac eu de obicei când m-apucă pandaliile pe viaţă. Dar, cum subiectul nu se califica nici pe departe pentru pus pe blog la mine (unde e curat şi linişte, nu devălmăşia de-aici), i l-am dat lu’ Julius, că nu merita să băltească în ignoranţa caracteristică mogulilor de mâna a cincea, când el e clar de mâna a doua (sper ca la anu’ să se ia după echipa lui de suflet şi să promoveze în prima mână). N-am să vă plictisesc acum cu refuzul violent de care m-am lovit (am arhiva de pe messenger, la cerere), şi nici cum m-a trimis la VoxPublica (unde m-am şi adresat, de altfel, ideea fiind bună), dar am adunat informaţii cu care pot să-i fac lejer un profil de site de matrimoniale: “Bună, sunt Julius şi îmi plac plimbările lungi pe plajă, berea, textele scurte (aici m-a corectat Word-ul: textile), poantele şi originalitatea. Detest politica, textele lungi şi poantele pe care nu le înţeleg.” (Mă întreb, totuşi, ce-ar putea agăţa în felul ăsta: atât Hertha Mueller, cât şi Faulkner prezintă nişte particularităţi descalificante.)
Şi, pentru că am strâns deja trei paranteze şi nu doresc să calc pe nimeni pe bătături chiar din prima (mă rog, a doua, că primul text n-a trecut de poartă), aş vrea să explic cum am ajuns la concluzia că tre’ să răzbesc şi aici. Sistemul este unul simplu, adoptat în general după ce primeşti una după ceafă, poartă denumirea de NMFEPMB (dezabreviat: Nu Mă Fac Ei Pă Mine, Bă) şi reprezintă cea mai sigură metodă prin care ajungi simpatizat şi respectat în spatele blocului meu. Ca să vă faceţi o idee la ce mă refer, ştiţi videoclipul de la “Ridică-mă la cer”? Ei bine, ăla-i spatele blocului meu, pe bune şi fără mişto.
Şi acum, odată stabilit că Julius e un golan de cartier, să vă zic epifania. Deci, cărţile-s împărţite, medicina-i revoluţionată, cultura-i servită, viaţă de zi cu zi aveţi cu toţii, despre ce patrafiru’ mamii ei de treabă aş putea să scriu? Cum să păcălesc vigilenţa filtrului? Aşa mă-ntrebam azi, uitându-mă-n gol la televizor, ca de obicei, când m-a străfulgerat canalul pe care era dat: National Geographic (e pe 0 – de lene, am canalele-n ordinea venită de la RCS). “Evrika!” am strigat, amintindu-mi de logo-ul original al promo-urilor DC. Aşadar, dacă cele trei paragrafe de până acum n-au convins deja, măcar de-aici încolo să mă ţin de titlu şi să scriu despre multele chestii pe care le-am aflat în lunga şi aventuroasa mea viaţă. (Un mic disclaimer: poantele din textele mele sunt scrise de însuşi Julius iar referirile în alte domenii ştiinţifice sunt create de echipa sa competentă de tehnocraţi, doar nu era să stric eu tradiţia.) Cu această ocazie aş dori să-l liniştesc şi pe Julius: întotdeauna îmi fac o intrare formidabilă, dar viitoarele articole (dacă nu-ţi schimbi mailul, numărul de telefon şi adresa) au să fie mult mai scurte.
Notă Julius: Din respect pentru traficul acestui site (am fi putut scrie “pentru cititorii noştri”, dar n-am vrut să exagerăm cu ipocrizia), nu vom publica primul text primit de la Cougar – jumătate dintre voi s-ar fi sinucis după primul paragraf, iar restul s-ar fi ales cu leziuni cerebrale şi, logic, ne-ar fi părăsit pentru Academia Caţavencu, Divertis şi Frizerul idiot. Îl vom păstra doar ca metodă fină de şantaj, urmând să publicăm fără scrupule mici fragmente din el atunci când ni se va părea că autorul nu depune suficientă râvnă în comentarii (nu le mai reluăm; ştii foarte bine, Cougar, la ce fel de comentarii mă refer).
În cursul zilei de azi vom publica al doilea text trimis de Cougar, mult mai bun decât primul pentru că ţine cont de sugestiile făcute de noi (“să fie haios, să râdă lumea, mă”). O vom face imediat ce autorul ne va trimite şi cele două ilustraţii la care face referiri copioase în text. Până atunci, vă dezvăluim subiectul ales, unul foarte percutant: lăstunul cu piept cenuşiu, Progne chalybea.