Julius
Moți din Brad, în acceleratul de Satu-Mare.
– Blaju’!, anunță rotofeiul care ocupă locul de lângă fereastră.
Apoi se apleacă și cercetează cu privirea peronul pustiu, însă, negăsind nimic demn de atenție, se întoarce spre tovarășii săi și dezvoltă subiectul:
– Însamnă că am trecut de Cluj.
Toropeala care se înstăpânise de o bucată de drum se risipește ca fumul; pe dată, vagonul se însuflețește.
– D-apăi n-am trecută, că Cluju-i după.
– ‘nainte! Îi ‘nainte. Întâi vină Cluju’, după ceea Blaju’.
Şi se contrazic potolit vreme îndelungată – care-i mai înainte, Clujul sau Blajul. Cumva, și cei care susțin că Blaju-i întâi au dreptate, dar parcă și ceilalți. E undeva o chichiță și n-o dibuiesc ei. Numa’ tac și cugetă.
Deodată, rotofeiul se luminează la față: asta era!
– Cluju-i întâi! Cum meri, mă, nu cum vii!