Senzaţional: ne-a luat cineva un interviu! Nu ne întrebaţi de ce, că nici noi nu ştim. Pe de altă parte, nici Foaia Transilvană nu e Buletinul Academiei, să ne pretindă să descoperim leacul cancerului, să izolăm radium sau să scriem opere nemuriroare ca să ne ia un amărât de interviu. Iată aşadar interviul pe care l-am dat FTR în prefaţa weekend-ului cultural DC de mâine, pe care sperăm să nu-l rataţi doar aşa, ca să vă duceţi la pădure, la munte sau prin cine ştie ce cluburi plicticoase, unde lumea nu ştie decât să bea şi să agaţe femei.
– Ce-i cu asocierea asta româno-engleză din numele blogului?
– Atîta engleză ştiu eu. Ca să ajung preşedintele României, îmi ajunge.
– Cum crezi că au reuşit oamenii să-l ţină minte?
– Nu au reuşit. Poate ţi-au dat greşit foaia cu întrebările şi ăsta era, de fapt, interviul pe care trebuia să-l faci cu redactorul şef de la New York Times.
– Cum ai promovat blogul la început? Ţi-ai pus status la messenger? Ai dat mass?
– Am ştiut că sînt pe drumul cel bun cînd mi-a zis un amic din Turda: “Ai început să cerşeşti linkuri. Ai instincte de blogger”.
– Cum îţi dai seama că un text e comic şi gata de publicat?
– Nu văd legătura dintre “comic” şi “gata de publicat”. Dacă era vreuna, încă aşteptam cu toţii primul text pe Daily Cotcodac.
– Cîţi sînteţi în „redacţie” şi unde e asta?
– Sîntem 11. Cît despre redacţie, nu avem, funcţionăm ca Al Qaeda, fiecare pe cont propriu. Aşa, dacă unul dintre noi e capturat de cititori, restul scapă.
(Continuarea în Foaia Transilvană)