Ovidiu Eftimie
Pe la prânz m-am întâlnit cu Julius în Cărturăreşti, pe Magheru, loc în care îşi face el veacul de obicei, când nu se uită după cărţi şi studente prin zona Universităţii. Apoi, am plecat spre vastele sale apartamente din cartierul de fiţe Berceni, pentru că mai aveam numai câteva ore până să-şi aleagă tricoul cu care se va duce pe podium. În timp ce el îşi alegea tricoul (destinul a făcut să fie acelaşi ca anul trecut), eu studiam pe mobil meciul Kasparov-Karpov de la Pergamon din ’91 şi-i atrăgeam atenţia lui Julius că Pircă e mason. Sau face parte dintr-o societatea secretă, că prea e singurul care nu are comentarii negative pe site de genul „chiar te plăteşte cineva să scrii prostiile astea?” sau „Să scrie numai Julius că el ştie, restu’ sunt de umplutură” (nu-l plăteşte nimeni pe Pircă, chiar mă jigniţi – n.J.).
Pe la 19.30, apare şi 4mall, cunoscut mai ales pentru pasiunea sa pentru safari şi girafe. Împreună punem la cale un plan diabolic de defăimare a lui Pircă, eu bazându-mă pe faptul că 4mall arată ca un poliţist de frontieră, şi de aici şi până la capturi de droguri sau de fildeş nu e decât un pas.
Din nefericire, Pircă apare şi el prin Berceni, împreună cu doamna, să ducă tocilarii la marele eveniment. Singura persoană din gaşcă ce a ajuns la timp la festivitate a fost Vivi, întrucât ea are copil mic acasă şi-i este mai uşor să facă chestii de-astea. La intrare în club m-a tras de mânecă un anume Vali, blogger sau ceva de genul ăsta, care scrie pe zoso.ro. L-am refuzat elegant când mi-a cerut să-l pun în blogroll, să-i dau un link sau măcar un autograf şi m-am băgat în mulţime. Cu toate că erau zeci de femei mişto acolo, singura persoană cu care m-am pupat a fost Chinezu, care a ţinut să facă acest gest pentrru că nu ne-am văzut de mult (această propoziţie a fost introdusă pentru nevasta lui Eftimie).
Despre festivitatea de premiere nu are rost să mai vorbim, noi ne aşteptam deja la aceste premii pentru că Julius nu e Geoană, ăsta şi după ce-am luat premiile încă mai dădea telefoane şi combina lumea să voteze cu Daily Cotcodac. La un moment dat a ieşit afară şi a vorbit vreo oră la telefon. Abia a doua zi, când am văzut rezultatul meciului Rapid – Craiova, mi-am dat seama că vorbea cu arbitrul.
În ciuda fanelor care au năvălit pe noi să le dăm autografe pe sâni şi a strippărilor care au năvălit pe Vivi pentru autografe pe pectorali, noi am rămas reci şi ne-am înghesuit cu toţii să ne facem poze cu Blogatu. În definitiv, restul nici nu contează, de-aia ne-am şi chinuit să câştigăm acest concurs, să ne lase Blogatu să facem o poză cu el.
LATER EDIT Acesta a fost ultimul nostru text despre RoBlogFest 2010. Faptul ca am castigat concursul la o asemenea diferenta de voturi ne scuteste de prea multe comentarii. Totusi, ne exprimam dezamagirea ca Reporter Virtual nu a castigat sectiunile din concurs la care a participat – parerea noastra, evident, subiectiva, este ca ar meritat acest lucru. Un singur argument: daca vreti sa aflati ce se mai intampla prin media, pe ce site intrati? Exact.
Le multumim inca o data cititorilor nostri si celor care ne-au votat.