Julius Constantinescu
Fishilică e ultimul blogger. Stă în Zelist în coada listei şi, de pe locul 43.845, priveşte lumea în sus. Nu mai e nimeni după Fishilică, widget-ul lui e unic: “Sunt mai tare decât 0,00 % dintre blogeri”. Fishilică e capătul lumii, Coloanele lui Hercule ale blogosferei.
Să ne-nţelegem omeneşte: n-am nimic cu Fishilică, mie mi-e chiar simpatic. De pildă, pentru că n-a reuşit să-şi cumpere cauciucuri de iarnă, a ales să meargă cu metroul. Pentru că e un cetăţean responsabil, are un link de la mine pe chestia asta.
Să vă spun şi cum am aflat de Fishilică. Dobitocul de Eftimie, pe care eu şi numai eu îl ţin în Zelist în Top 100 (eu sunt cel mai important om pe care-l cunoaşte, deci vă daţi seama cam în ce hal e el), s-a gândit că ar fi foarte mişto să-şi pună pe site-ul lui widget-ul lui Fishilică de cel mai slab blogger al momentului. Distracţia tâmpită preferată a lui Nero, care bătea noaptea tavernele sordide deghizat în plebeu şi sărea la scandal din te miri ce. La prostia lui Eftimie s-a lipit imediat Chinezu, alt blogger important (ţie nu-ţi dau link, Chinezule; m-ar mâhni profund să te văd joi în faţa mea în Zelist), care s-a oferit să-i pună nişte link-uri lui Fishilică, să vadă câte poziţii îl saltă în Zelist.
Şi acum, să revenim la Fishilică. Din trei menţionări pe bloguri mari, ar putea sări lejer vreo 20.000 de locuri, doar într-o săptămână. Este el pregătit pentru un asemenea salt? E greu de spus. Momentan, Fishilică e pe ultimul loc, n-are nici un fel de presiune. Poate scrie doar pentru el, se descarcă în scris de tensiunea acumulată peste zi. Pe site-ul său intră prietena lui şi câţiva prieteni. Joi, se va trezi că e mai tare decât 50% dintre bloggeri, lumea va avea alte aşteptări de la el, unii poate îi vor spune de la obraz: “Fishilică, sub tine sunt 20.000 de bloggeri, dar nu prea se vede. Străduieşte-te mai mult şi arată-ne că meriţi locul asta!”. N-o să mai meargă să scrie când are chef, va fi nevoit să scrie zilnic, cititorii i-o vor cere. Cu timpul, îşi va dori să intre în primii 10.000, apoi în Top 1.000 şi chiar mai sus.
Ambiţia şi presiunea impusă de exigenţa publicului îi va schimba viaţa. Pentru a putea face un blogging de calitate, Fishilică va petrece tot mai mult timp în faţa calculatorului, scriind posturi şi băgând comentarii pe bloguri mai cunoscute. Din acest motiv, îşi va neglija tot mai mult serviciul, iar într-o bună zi va fi dat afară. Asta va fi picătura care va umple paharul şi acasă – oricum, prietena lui îi reproşa în ultima vreme că ţine mai mult la blog decât la ea şi că seara, în loc să se bage în pat cu ea, stă să scoată comentarii din moderare. Când îi va da papucii, dacă e o doamnă, gagica lui Fishilică nu-i va spune că se cuplase deja cu un coleg de serviciu care n-are blog şi nici nu ştie ce-i ăla Zelist. Tipul e mai tare decât 98% dintre tipii cu care umblase până acum.
Suntem în iarna lui 2011. Afară sunt -20 de grade şi în intrândul dintre două blocuri din Pantelimon şade ghemuit un om al străzii. E prietenul nostru, Fishilică. O pufoaică găurită şi câteva cartoane sunt singurele arme cu care luptă împotriva gerului năpraznic. Toată averea lui e într-un sac: bulendre şi nişte sticle de plastic goale. De fapt, mai are ceva: la piept, dându-i din puţina căldură a trupului său, strânge cel mai de preţ bun al său – un laptop vechi. Doamne, dacă mâine ar fi puţin mai cald! Cât să pornească laptopul, măcar cinci minute, Doamne, să pună un text! E pe locul 721 acum; la primăvară, când se va muta din nou în Parcul IOR, intră sigur în Top 500!
În timpul ăsta, Eftimie şi Chinezu stau înăuntru, la căldurică. Habar n-au ce s-a ales de bietul Fishilică şi puţin le pasă. Pentru ei, Fishilică a fost doar un experiment, o glumă funestă pe care zeii olimpieni o fac din când în când pe seama muritorilor ca să se amuze. Nevestele lor au făcut chifteluţe calde şi ei înfulecă cu poftă.