E o lume nebună nebună acolo, în publicitate…
Companii pregatite să-ţi vândă orice, cu orice preţ, să lovească în orice direcţie, din orice poziţie. Cumpărători bucuroşi şi nerăbdători să plătească bani grei pe apă cu zahăr şi chimicale, cu care să-şi facă ficatul zob, doar pentru că e frumos ambalată şi prezentată, gata oricând să-şi cedeze veniturile obtinuţe cu greu pe lucruri inutile, oameni ce îţi dau impresia că ăsta e de fapt scopul lor în viaţă.
Dacă aş fi văzut acum 20 de ani cele ce urmează, sigur m-aş fi mirat că mai existăm în prezent: femei în toată firea ţopăind în chiloţi prin pat precum nişte plozi, copii tăvălindu-se prin mocirlă şi urlând cum că “murdărirea este bună”, oameni prefăcându-se ca muşcă din alimente imaginare şi minunându-se de gust cu mult înainte ca papilele gustative să-şi facă datoria, bătrani arătându-şi mândri paharul cu proteza dentară, societatea românească tranşată şi satirizată de la subtil la grosier, miliţieni tâmpi, popi beţivi, gigoloi pitici, dislexici care se dau analişti sau specialişti, promiscuitate adusă în mainstream, nutritionişti supraponderali care dau sfaturi despre cum ar trebui să ne hranim, dezaxaţi care îmi fac sugestii în legătură cu felul în care ar trebui să mă îmbrac, oameni fără nici un fel de pregătire delirând despre ce soartă mi-au rezervat mie astrele.
O lume nebună nebună acolo, în publicitate…
Ca să vezi cât de inverşunaţi şi cât de bine targhetaţi sunt, vă puteaţi imagina vreodată ca se vor face spoturi publicitare exclusiv pentru detinuţii din penitenciare, spre exemplu?
“Când închizi ochii sub duş, unde evadezi?” am auzit recent într-o reclamă la un gel de duş, fapt ce m-a dus evident cu gândul la puşcariaşi. Tare, deşi dacă aş fi fost copywriter, eu nu aş fi renunţat la clasica şi mult mai eficienta “Tu la ce te gândeşti când scapi săpunul pe jos?”