Groparu
Într-o bună seară ies şi eu la o crâjmă cu o fată frumoasă, să-mi dau în cap.
Şi ne punem jos, şi urmează momentul acela penibil când nu găseşti ce să discuţi, mai ales că urla muzica în boxe şi-n timpane.
Şi – plin de amabilitate, aşa cum sunt eu când sunt cumsecade – îi atrag atenţia într-un mod foarte politicos:
– Uite, zic eu, vreau neapărat să îţi dau un sfat de viaţă – moca, fincă mi-eşti dragă. Deci: îl vezi pe nenea ăla care vine de la toaletă? Ei bine: când vei avea prieten, şi dacă respectivul prieten are puţa mică, să-l instruieşti să nu îşi ia pantaloni pe care se văd stropii. Fincă dacă are puţa mică, când mere la baie să facă şuşu şi şi-o scutură, picurii se răspândesc în jurul şliţului, şi când iese afară de la toaletă toată sala vede că el şi-o scuturat ciucurelul şi s-o stropit! OK? Dacă are puţa mică, trebuie să aibă grijă şi nu să şi-o scuture, asta e foarte important. Îmi promiţi că respecţi întocmai sfatul meu? Bun, eu mă duc acuma la baie, că discuţia asta mi-o făcut chef să mai fac loc de nişte bere.
Mă duc la baie, mă spăl pe mânuţe. Şi revin. Şi fata se trage către mine, şi am crezut că vrea să mi se dăruie acolo, în crâjmotecă, sau chiar şi numai să-mi dea o limbuţă tandră în ureche; dar ea vroia numai să-mi zică:
– Vezi că te-ai stropit pe pantalonaşi.