Nu mai pot de mirosul din baie, de câteva zile mă omoară! Vine prin canalizare şi e de neoprit. Aduce cu el mireasma morţii.
Prima dată m-am panicat şi am început să caut pisica prin casă, dar am gasit-o bine mersi, ca de obicei, pe fotoliul meu preferat.
Am început să torn instalator-gel şi substanţe cu clor în chiuvetă, cadă şi scurgerea de jos. Nimic, tot aşa. Am vărsat chiar un flacon de loţiune după ras din gama fresh pe care n-o mai foloseam, am zis că poate ştiau ei francezii ceva atunci când au inventat parfumurile pentru a le folosi împotriva mirosurilor neplăcute. Pe dracu, nu am reuşit decât să reproduc mirosul din autobuzul 139.
Sunt cu nervii la limită, aş suna la 112 dacă aş şti că voi fi tratat cu promptidutine şi mi-ar trimite, aşa cum am văzut eu prin filme, poliţia, salvarea, pompierii şi descarcerarea, toţi odată, să vadă, să cerceteze, să hotărască de competenţa cui rămâne rezolvarea problemei, să se descurce, că d-aia îi plătim.
Apa se scurge la fel de natural ca rabdarea mea, deci canalizarea nu pare a fi înfundată, alta trebuie să fie sursa mirosului. Am încercat să-mi observ vecinii de scară. Par toţi. Chiar şi cei mai în vârstă şi culmea, sunt la fel de zâmbitori ca întotdeauna, ca şi cum nu ar simţi nimic neobişnuit! Au nevoie de un doctor, dar mai întâi vor avea nevoie de un profiler, pentru că au început să îmi pară cu toţii din ce în ce mai suspecţi. Măcar unul dintre ei trebuie să fi făcut ceva rău în ultima perioadă, îi ştiu pe cei ce-şi bat nevasta, pe cei care îşi lasă câinele sau copiii încuiaţi în casă cu zilele, unul dintre ei trebuie să fi făcut ceva rău recent, iar eu voi afla cine anume.
Toată treaba asta nu are precedent, de obicei în baie mă întampinau miresme de liliac şi zambile, dar acum e altceva. Zâmbesc amar şi mă gândesc la fraierul de Lazarus şi la cum o să rămână el fără portofoliu, pentru că am impresia că tocmai am găsit-o pe Elodia.