De ce ne enervăm atât de repede și de ce nu mai putem discuta cu cei care au opinii diferite? Cât din haosul din jur ne afectează gândirea? În prima ediție a emisiunii „Cum supraviețuim?” de la SpotMedia, jurnalista Adriana Nedelea discută cu Radu Atanasiu, profesor de gândire critică, despre polarizare, neîncredere și responsabilitate, precum și despre modul în care ajungem să fim prizonierii convingerilor noastre.
„Cum supraviețuim?” este o emisiune video care abordează psihologia vieții într-o lume aflată în criză. Cum ne transformă crizele gândirea, emoțiile și stilul de viață? Cum ne influențează instabilitatea politică, polarizarea, războaiele, dezinformarea și nesiguranța economică? Fiecare episod este dedicat căutării de soluții și explicații alături de specialiști din diverse domenii. Emisiunea va debuta pe 19 septembrie pe SpotMedia.ro și pe canalul de YouTube.
„Am ajuns ca într-un autobuz încins”
Radu Atanasiu, profesor de gândire critică și decan asociat la Bucharest International School of Management, folosește metafora unui autobuz blocat în trafic, fără aer condiționat și cu ușile închise, pentru a descrie starea actuală a societății. Într-un astfel de mediu, chiar și cele mai mici gesturi pot provoca reacții exagerate.
„Eu cred că am ajuns ca într-un autobuz încins, fără aer condiționat, cu ușile închise și care stă în trafic. Și atunci îți sare țandăra din orice. Eu cred că am ajuns la nivelul ăsta de nervi, de polarizare, și ni se datorează. Avem o responsabilitate, nu neapărat o vină.”
Atanasiu subliniază distincția dintre vină și responsabilitate. Chiar dacă nu putem controla tot ce se întâmplă în politică sau în economie, negarea contribuției noastre ne împiedică să învățăm și să ne îmbunătățim. El compară societatea cu o scară de bloc prost administrată, unde locatarii cred că problemele nu le aparțin, deși realitatea este că acestea sunt rezultatul acțiunilor comunității.
„Tot timpul știi cine e de vină: președintele spune că vicepreședintele, vicepreședintele spune că președintele, amândoi spun că administratorul, administratorul spune că amândoi și toată lumea spune că sunt de vină ceilalți. Nu. Toată scara de bloc, pentru că ăsta este felul lor, împreună, de a-și gestiona scara de bloc.”
El afirmă că responsabilitatea cetățenilor nu se limitează la vot. Chiar și atunci când doar un procent dintr-o problemă depinde de noi, este important să ne întrebăm ce putem face cu acea parte.
„Noi versus ei” ne transformă adversarul în dușman
Polarizarea nu se limitează doar la politică; a pătruns și în relațiile familiale, în cercurile de prieteni și la locul de muncă. Oamenii fie se ceartă pe subiecte politice, fie evită discuțiile de teama conflictelor.
Radu Atanasiu arată că mass-media și platformele sociale amplifică acest fenomen, încurajând oamenii să aleagă o tabără. Odată ce fac acest lucru, devin prizonieri ai propriilor convingeri și nu mai caută informații noi, ci doar confirmări ale opiniilor lor.
„Polarizarea este între oameni care sunt în aceeași familie, în același grup de prieteni și în aceeași firmă, care ori se ceartă pe rupte pe tot felul de teme cu iz politic, ori tac și nu au curaj. Media pune conflictul în față și îi provoacă pe oameni să creadă că este de rău și să ia o parte. În momentul în care iei o parte sau alta, ești captiv acolo.”
Generalizările precum „toți fură” sau „toți sunt la fel” oferă explicații simple, dar aceste simplificări ignoră complexitatea realității. Atanasiu sugerează că un exercițiu util ar fi să încercăm să înțelegem deciziile celorlalți din perspectiva lor.
Când televiziunea nu te informează, ci îți confirmă identitatea
Profesorul afirmă că o parte a publicului nu urmărește televiziunile de știri pentru a obține informații noi, ci pentru a-și valida convingerile existente. Comentariile și dramatizările devin o formă de confirmare a apartenenței la un grup.
„Lumea nu se duce acolo ca să afle. O mare parte dintre cei care se uită la televiziunile de știri se uită ca să-și confirme ceea ce credeau deja și ca să-și lipească mai tare eticheta de apartenență la acel fel de gândire.”
Costul acestei abordări nu este doar timpul, ci și energia mentală. Dacă suntem mereu absorbiți de conflicte externe pe care nu le putem influența, rămânem fără resurse pentru relații și pentru a lucra la lucruri pe care le putem controla.
Cum ieși din gândirea în alb și negru
Atanasiu propune un exercițiu simplu: în loc să ne gândim la teme ca fiind absolut albe sau negre, ar trebui să ne întrebăm unde ne situăm între cele două extreme.
„Dacă pui între 0 și 100 niște numere și te gândești: «Mie mi se pare că situația este așa, dar nu mi se pare sută la sută», începe discuția. Eu aș vrea ca Uniunea Europeană să se implice 65%, tu ai vrea 38%. Avem un pic de gândire, avem un pic de dezbatere.”
Un alt test este să ne întrebăm ce informație ne-ar putea schimba părerea. Dacă răspunsul este „nimic”, înseamnă că avem o convingere rigidă, nu o opinie deschisă.
„Gândește-te: ce ai putea să afli sau să citești undeva ca să-ți schimbi părerea? Dacă răspunsul este «nimic», tu nu mai ai o opinie acolo, ai o credință ca aceea religioasă.”
„De-a cui ești?” și pierderea vederii panoramice
Apartenența la o comunitate a fost multă vreme un mecanism de siguranță, dar acum acest reflex se poate extinde la ideologii și partide. În loc să ne definim prin acțiunile noastre, ajungem să ne identificăm prin grupurile din care facem parte.
„Ce se întâmplă când urmărești doar să ți se confirme ceea ce ai deja? Se întâmplă că nu gândești critic și îți pierzi vederea panoramică.”
Gândirea critică nu înseamnă a nu avea încredere în nimeni; un scepticism total poate duce la teorii ale conspirației. Este important să găsim un echilibru între încredere și îndoială.
România care gândește critic există deja
În ciuda provocărilor, Atanasiu observă semne de optimism: dezvoltarea programelor de dezbateri în licee și inițiativele care promovează gândirea critică. El afirmă că publicul este mai greu de manipulat decât în trecut și că din ce în ce mai mulți oameni aleg să se retragă din conflicte inutile.
„Dacă ai impresia că tot ceea ce ți se întâmplă vine de la noroc, ghinion, dușmani sau politicieni, nu mai ai control asupra vieții tale. Ia-ți frâiele înapoi, gândește cu capul tău și fă ceva cu viața ta.”
Școala ne învață să concurăm, nu să lucrăm împreună
Atanasiu consideră că una dintre vulnerabilitățile societății provine din sistemul educațional, care recompensează în principal performanța individuală. Copiii nu sunt învățați să gestioneze conflicte sau să colaboreze în echipă.
„Noi nu știm din școală și din familie să gestionăm alți oameni care au interese divergente față de noi.”
Cei care învață să colaboreze de mici vor reuși să gestioneze mai bine dezacordurile în viața adultă. Fără acest antrenament, tendința este de a percepe ceilalți ca fiind incompetenți sau răuvoitori.
Ce ne ține întregi: relațiile, sensul și spațiul mental
Relațiile de calitate și convingerea că acțiunile noastre au un sens sunt esențiale pentru bunăstarea noastră. Aceste relații trebuie cultivate, iar reacția noastră la evenimentele externe trebuie gestionată cu înțelepciune.
„Poți să controlezi reacția ta la ceea ce nu depinde de tine. Trebuie să știi ce depinde de tine și să nu te superi pentru ceea ce nu depinde de tine.”
De la supraviețuire la viețuire
Ce putem face? Atanasiu compară viața cu alergatul pe un drum plin de gropi. Dacă ne concentrăm doar pe obstacole, nu putem vedea orizontul. Trebuie să ne acordăm timp pentru a ne planifica viitorul.
„Dacă alergi pe un drum cu gropi, trebuie să stai cu nasul în pământ și nu poți să ridici privirea ca să te uiți la orizont. Trebuie alocat un spațiu mental separat ca să ridici privirea din pământ.”
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/cum-supravietuim-radu-atanasiu-romania-a-ajuns-ca-intr-un-autobuz-incins-fara-aer-conditionat-de-ce-ne-sare-tandara-din-orice
Sursa foto: Inquam Photos
