Trăim într-o societate care ne îndeamnă să optimizăm fiecare aspect al vieții: somnul, alimentația, exercițiile fizice, timpul liber și chiar relaxarea. Ian Bogost, în articolul său din The Atlantic, subliniază că această obsesie pentru eficiență are un cost ascuns: ne face să vedem prezentul doar ca un mijloc de a atinge rezultate viitoare, în loc să savurăm experiențele. Astfel, ne concentrăm mai mult pe îmbunătățirea continuă, neglijând uimirea, adică abilitatea de a aprecia ceva fără a căuta imediat utilitatea sa.
Moda „maxxing” și impactul său
Bogost analizează tendința recentă a „maxxing-ului”, care include termeni precum looks-maxxing, sleep-maxxing sau protein-maxxing. Deși la prima vedere pare să promoveze extinderea, în realitate, acest concept reflectă o viziune limitată asupra vieții. Ne concentrăm pe măsurarea și optimizarea unui singur parametru, sacrificând astfel alte experiențe valoroase.
În discuția sa publicată în The Atlantic, autorul afirmă că această mentalitate face parte dintr-o cultură a eficienței, care își are rădăcinile în industrializarea din secolul al XIX-lea. Pe măsură ce birourile au înlocuit fabricile ca simboluri ale economiei moderne, productivitatea a fost redefinită, fiind măsurată prin termeni abstracti, cum ar fi duratele ședințelor sau numărul de sarcini finalizate.
Uimirea ca remediu contra eficienței excesive
Bogost propune uimirea ca antidot împotriva acestei mentalități. El sugerează că uimirea nu trebuie să fie rezervată pentru experiențele extraordinare, ci poate fi găsită în detalii simple. De exemplu, o senzație plăcută a papucilor moi sau căldura unei căni de cafea pot genera momente de uimire care ne ajută să ne reconectăm cu prezentul.
„Optimizarea este foarte bună dacă scopul este să ajungi într-un alt punct, dar foarte proastă dacă trebuie pur și simplu să fii prezent acolo unde te afli.”
Ian Bogost, autor
El împărtășește cum a început să aprecieze lucruri simple din viața de zi cu zi, cum ar fi sunetul unei mașini de cusut sau frumusețea unui obiect banal, descoperind ingeniozitatea din spatele acestora. Această abordare îi permite să găsească valoare în lucruri pe care înainte le considera neimportante.
Observații despre uimire în viața cotidiană
În ultimele luni, Bogost a întrebat diferite persoane ce le provoacă uimire. A primit răspunsuri variate, de la apusuri spectaculoase la momente simple, cum ar fi observarea unei colonii de furnici care transportă alimente. Aceste răspunsuri subliniază că uimirea nu este exclusiv legată de evenimente majore, ci poate fi întâlnită în cele mai banale momente ale vieții.
„Uimirea nu este o proprietate a lucrurilor extraordinare. Este un mod de a privi lucrurile.”
Ian Bogost, autor
Prin urmare, atunci când renunțăm la a vedea lumea ca pe un simplu decor sau un set de instrumente pentru propriile noastre scopuri, putem descoperi că orice aspect al vieții merită atenția noastră. Aceasta este provocarea: într-o cultură care ne învață să ne concentrăm pe viitor, poate că este mai benefic să ne îndreptăm privirea către prezent și să observăm frumusețea din jurul nostru.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/ingredientul-care-lipseste-vietii-moderne
Sursa foto: Inquam Photos
