La șase și jumătate dimineața, într-o brutărie de cartier, cuptorul merge deja. Malaxorul pornește din când în când, frigiderele țin ingredientele la rece, becurile sunt aprinse, iar pe masa din spate se răcesc primele tăvi. Clientul care intră două ore mai târziu vede pâinea și prețul ei, dar aproape niciodată nu se gândește la contorul electric din spatele tejghelei.
Și totuși, acolo poate începe una dintre cele mai ușor de înțeles forme ale inflației. Nu pentru că energia ar explica singură toate scumpirile și nici pentru că fiecare comerciant ar modifica prețurile imediat ce primește o factură mai mare. Legătura e mai lentă și, tocmai de aceea, mai greu de observat.
Inflația prin costuri apare atunci când firmele ajung să plătească mai mult ca să producă aceleași bunuri sau servicii. Energia, materiile prime, transportul, salariile, chiriile, ambalajele și finanțarea pot împinge costurile în sus, iar o parte din aceste cheltuieli se mută treptat în prețul final.
Factura de curent este una dintre primele pe care le observăm fiindcă electricitatea se află aproape peste tot în economie. Uneori la vedere, alteori ascunsă în costul unui frigider industrial, al unei pompe, al unui cuptor, al unui depozit sau al unei linii de producție.
Ce înseamnă, mai exact, inflația prin costuri
Să presupunem că o mică fabrică plătește într-o lună 100.000 de lei pentru energie, materii prime și transport. Câteva luni mai târziu, pentru același volum de producție, factura totală ajunge la 120.000 de lei. Marfa nu a devenit automat mai bună, iar fabrica nu produce neapărat mai mult, doar că a devenit mai scump să o producă.
Cei 20.000 de lei în plus trebuie acoperiți de undeva. Firma poate accepta un profit mai mic, poate reduce alte cheltuieli, poate amâna investiții, poate produce mai puțin sau poate crește prețurile. În realitate, de cele mai multe ori combină aceste variante.
Aici se află miezul inflației prin costuri. Prețul crește fiindcă producătorului îi este mai scump să ofere produsul pe piață.
Nu orice scumpire este însă inflație prin costuri. Dacă într-un an recolta de cireșe este slabă și prețul cireșelor sare puternic, avem în primul rând o problemă punctuală de ofertă. Dacă energia, transportul, îngrășămintele, ambalajele și salariile se scumpesc în același timp, iar efectele ajung în mii de prețuri, fenomenul devine mult mai larg.
Inflația adevărată se simte tocmai prin această răspândire. Nu mai e vorba de un produs care s-a scumpit, ci de senzația tot mai familiară că aproape fiecare bon de cumpărături e puțin mai greu decât cel din urmă.
De ce factura de curent ajunge atât de repede în discuție
Factura de electricitate are un avantaj nefericit: e foarte ușor de văzut. O familie o primește lunar, o firmă o înregistrează în contabilitate, iar diferența față de lunile precedente sare repede în ochi.
Dacă prețul unui utilaj industrial se modifică, cei mai mulți oameni nu află niciodată. Dacă energia se scumpește, schimbarea apare în case, magazine, restaurante și fabrici aproape simultan.
Totuși, inflația prin costuri nu pornește obligatoriu de la electricitate. Șocul poate veni din petrol, gaze naturale, transport maritim, materii prime, agricultură, curs valutar sau salarii.
Curentul este adesea mai degrabă primul semnal vizibil. Un bec roșu de pe bord, dacă vrem o imagine simplă.
În anumite episoade, energia devine chiar centrul problemei. Așa s-a întâmplat în Europa în perioada de după pandemie, când prețurile energiei au crescut puternic, iar companiile au început să simtă presiunea în costurile de producție.
Datele Eurostat au arătat la începutul anului 2022 creșteri foarte mari ale componentei energetice din inflația europeană. Gazele și electricitatea se aflau printre elementele care împingeau costul vieții în sus, iar efectul nu s-a oprit la facturile gospodăriilor.
Electricitatea stă ascunsă în aproape fiecare produs
Pe o pâine nu scrie câți kilowați-oră au fost necesari pentru ca ea să ajungă pe raft. Nici pe o sticlă de lapte nu apare consumul de energie al fermei, al fabricii, al depozitului frigorific și al supermarketului.
Costurile acestea sunt totuși acolo.
Un supermarket consumă electricitate pentru iluminat, vitrine frigorifice, congelatoare, aer condiționat, case de marcat, sisteme informatice și depozitare. Un restaurant folosește energie pentru gătit, răcire, apă caldă, spălarea vaselor și încălzirea spațiului.
În industrie, legătura devine și mai clară. Motoarele electrice, compresoarele, pompele, roboții, instalațiile de ventilație, cuptoarele și liniile automate funcționează pe energie.
Chiar și afacerile pe care nu le asociem imediat cu un consum mare simt schimbarea. O frizerie are uscătoare, aer condiționat, apă caldă și iluminat. O spălătorie are mașini, uscătoare și instalații de călcat.
Electricitatea nu trebuie să reprezinte jumătate din costul unei afaceri pentru ca prețul ei să conteze. Este suficient să crească serios și să se combine cu alte scumpiri.
Cum ajunge factura mai mare în prețul pâinii
Brutăria este un exemplu bun tocmai fiindcă lucrurile pot fi urmărite aproape cu ochiul liber. Cuptorul consumă energie, malaxorul la fel, vitrinele și camerele frigorifice nu stau nici ele degeaba.
Dacă factura brutăriei crește cu 30%, pâinea nu trebuie să se scumpească automat cu 30%. Energia reprezintă numai o parte din costul total.
Problema începe când brutăria constată că nu s-a scumpit numai curentul ei. Moara plătește și ea mai mult pentru energie, așa că făina poate veni la un preț mai mare.
Fabrica de ambalaje are propriile facturi. Transportatorul plătește combustibil, piese, service și salarii. Proprietarul spațiului comercial își poate modifica chiria dacă și cheltuielile lui au crescut.
Același șoc începe astfel să apară în produs de mai multe ori.
O dată vine direct, din factura brutăriei. Apoi reapare în făină, ambalaj, transport și întreținere.
În acel moment, patronul nu mai privește un singur rând din contabilitate. Vede mai multe costuri care au început să se miște în aceeași direcție.
Efectul direct și efectul indirect al scumpirii energiei
Pentru o familie, efectul direct este simplu. Curentul se scumpește, factura crește.
Efectul indirect se vede mai greu. Familia ajunge să plătească și energia consumată de firmele de la care cumpără.
Dacă brutăria plătește mai mult pentru cuptor, dacă supermarketul plătește mai mult pentru frigidere, iar fabrica de lactate are costuri mai mari pentru procesare și refrigerare, o parte din aceste sume poate ajunge în prețurile produselor.
Banca Centrală Europeană a explicat în mai multe analize că șocurile energetice se transmit către prețurile bunurilor și serviciilor prin costurile de producție. Intensitatea acestei transmiteri depinde de sector, concurență, contracte și capacitatea companiilor de a absorbi temporar pierderile.
Aici se vede adevărata forță a energiei. Nu cumpărăm numai electricitate în mod direct.
Cumpărăm și electricitate transformată în pâine, haine, ciment, servicii, transport, medicamente sau mâncare păstrată la rece.
De ce alimentele simt repede șocul energetic
Pe câmp, lucrurile par simple. Pământ, semințe, ploaie și un tractor care trece din când în când.
Agricultura modernă este însă mult mai legată de energie decât sugerează imaginea asta.
Pompele de irigații consumă energie. Depozitele frigorifice consumă energie. Fabricile de procesare, abatoarele, morile, brutăriile și liniile de ambalare funcționează în mare parte cu ajutorul ei.
Apoi intră în scenă combustibilul. Tractorul trebuie alimentat, marfa trebuie transportată, iar produsele perisabile au nevoie adesea de vehicule frigorifice.
Gazele naturale contează și ele, direct în unele sectoare și indirect în producția anumitor îngrășăminte. Când întregul complex energetic trece printr-o perioadă scumpă, alimentele acumulează presiuni din mai multe direcții.
Un iaurt pare cel mai banal lucru din frigider. Dar laptele trebuie colectat, răcit, transportat, procesat, ambalat și ținut la temperatură controlată până când ajunge în coș.
La fiecare etapă se consumă ceva. Energie, combustibil, muncă, materiale.
De aceea raftul alimentar devine repede unul dintre locurile unde inflația prin costuri se vede clar.
De ce firmele nu măresc prețurile chiar în ziua în care cresc costurile
Economia nu reacționează în aceeași secundă. O factură mai mare nu schimbă peste noapte toate etichetele din magazin.
Unele firme au contracte de energie încheiate pe perioade mai lungi. Altele dețin stocuri cumpărate la prețurile vechi.
Sunt și companii care acceptă o vreme un profit mai mic. Poate cred că scumpirea este temporară sau poate se tem să nu piardă clienți dacă ridică prețul prea repede.
Un restaurant știe că există un prag peste care oamenii încep să comande mai rar. O fabrică poate avea un contract cu preț fix și nu îl poate schimba până la următoarea renegociere.
Așa apare întârzierea.
Costul se produce astăzi, dar efectul asupra consumatorului poate veni peste câteva săptămâni sau luni.
Acesta este și unul dintre motivele pentru care inflația poate continua după ce șocul energetic inițial s-a temperat. Prin economie mai circulă contracte, stocuri și facturi construite pe prețuri mai vechi.
Ce se întâmplă cu profitul când costurile cresc
Ideea că toate firmele mută pur și simplu costurile către client este prea comodă. În practică, piața nu le permite întotdeauna.
Dacă două magazine vând același produs, iar unul ridică prețul mult prea repede, clientul poate traversa strada. Dacă o fabrică exportă într-o piață foarte competitivă, nu își poate majora prețurile oricât.
În astfel de situații, o parte din șoc rămâne la firmă.
Profitul scade, o investiție este amânată sau un utilaj vechi rămâne în funcțiune încă un an. Uneori postul liber nu mai este ocupat.
Costurile pot schimba și produsul fără să vedem imediat o etichetă nouă. Ambalajul devine mai mic, cantitatea scade, ingredientele sunt ajustate sau serviciul pierde o componentă.
Consumatorul nu plătește mereu printr-un preț mai mare. Uneori plătește printr-un produs mai mic sau printr-o calitate ceva mai slabă.
Cum se transformă un șoc energetic într-o inflație mai largă
Prima etapă este ușor de urmărit. Energia se scumpește.
A doua apare când firmele care folosesc energie își modifică propriile prețuri.
A treia este mai complicată. Angajații observă că mâncarea, utilitățile, chiria și transportul costă mai mult și încearcă să recupereze puterea de cumpărare pierdută prin salarii mai mari.
Cererea este firească. Dacă același salariu cumpără cu 10% mai puține lucruri, omul simte diferența fără să aibă nevoie de o statistică.
Pentru companie, salariul este însă un cost. O majorare salarială poate duce la o nouă rundă de ajustări ale prețurilor, mai ales în sectoarele unde forța de muncă are o pondere mare în cheltuieli.
Acesta este momentul în care un șoc inițial, pornit poate din energie, începe să se desprindă de cauza lui.
Prețurile au crescut, salariile încearcă să le ajungă din urmă, apoi unele firme măresc din nou prețurile. Cercul nu este inevitabil, dar poate deveni greu de oprit dacă anticipațiile oamenilor se schimbă.
Așteptările pot ține inflația vie
Un patron care crede că energia se va scumpi din nou poate majora prețurile puțin înainte ca noua factură să ajungă. Nu din lăcomie obligatoriu, ci fiindcă nu vrea să rămână prins între prețul vechi și costul nou.
Un angajat care se așteaptă la inflație ridicată anul viitor cere o majorare salarială mai mare. Un proprietar introduce o indexare mai dură a chiriei.
Fiecare se apără cum poate.
Problema apare când toate aceste gesturi se suprapun. Economia începe să includă inflația viitoare în deciziile de astăzi.
Băncile centrale urmăresc cu atenție tocmai aceste anticipații. Un șoc temporar este mai ușor de stăpânit dacă oamenii cred că va trece.
Când firmele și populația ajung să considere scumpirile rapide drept ceva normal, contractele și prețurile încep să fie construite în jurul acestei așteptări.
Energia poate să fi aprins fitilul. Focul însă începe să ardă din alte motive.
Ce ne-a arătat perioada de după 2020
Perioada de după 2020 a pus laolaltă mai multe probleme care, luate separat, ar fi fost probabil mai ușor de absorbit.
Pandemia a întrerupt producția și transportul în multe sectoare. Apoi cererea a revenit mai repede în anumite zone, în timp ce lanțurile de aprovizionare nu funcționau încă normal.
Au urmat tensiunile din energie, creșterea prețurilor gazelor și dificultăți tot mai vizibile pe piața europeană. Invazia rusă asupra Ucrainei, începută în februarie 2022, a amplificat puternic nesiguranța legată de energie și aprovizionare.
Eurostat a surprins atunci creșteri foarte mari ale prețurilor energiei în Uniunea Europeană. FMI a analizat ulterior rolul șocului energetic în valul inflaționist și legăturile prin care costurile s-au propagat între sectoare.
Pentru contextul mai larg al perioadei poate fi consultată și analiza AfacereaZilei.ro despre valul inflaționist de după 2020, unde este urmărită relația dintre inflație, economie, venituri, credite și comportamentul firmelor.
Ar fi prea simplu să spunem că după 2020 totul s-a scumpit din cauza energiei. Nu a fost așa.
Au contat blocajele de producție, transportul, modificările bruște ale cererii, politica fiscală și monetară din anii pandemiei, materiile prime și, mai târziu, șocul energetic sever.
Prețurile pe care le-am văzut în magazine au fost rezultatul acestor probleme suprapuse. Unele au dispărut repede, altele au lăsat urme mult timp.
De ce gazul scump poate influența și prețul electricității
Electricitatea nu este produsă dintr-o singură sursă. În sistem intră energie hidro, nucleară, eoliană, solară, producție pe bază de cărbune sau gaze și alte surse, în proporții diferite în funcție de țară și de moment.
Prețul pieței angro depinde însă de modul în care cererea este acoperită în fiecare interval și de costul unităților de producție necesare sistemului.
În perioadele în care centralele pe gaz sunt importante pentru acoperirea cererii, un gaz foarte scump poate ridica și prețul electricității tranzacționate pe piață.
Factura gospodăriei are o structură și mai complicată.
În ea pot intra costul energiei, tarifele de rețea, taxe și alte componente stabilite prin reglementări. Contractele comerciale, plafoanele și schemele de sprijin pot face ca modificarea prețului angro să nu apară imediat în suma plătită de consumator.
Din motivul acesta putem vedea uneori ceva aparent ciudat. Prețurile de pe piață încep să coboare, dar factura scade mult mai târziu.
Nu este neapărat o contradicție. Între piața angro și factura de acasă sunt mai multe trepte.
Plafonarea prețurilor poate opri inflația?
Plafonarea poate reduce efectul vizibil asupra bugetului familiei. Pentru cine are de plătit factura luna aceasta, diferența este cât se poate de reală.
Totuși, plafonarea nu face costul economic să dispară.
Dacă prețul final plătit de consumator este ținut sub un anumit nivel, diferența trebuie absorbită undeva în sistem. Poate fi suportată temporar de o companie, compensată din buget sau distribuită prin alte mecanisme.
Din perspectiva gospodăriei, protecția poate fi importantă. Din perspectiva economiei, povara a fost mai degrabă mutată decât evaporată.
De aceea schimbarea unei scheme de plafonare poate produce uneori salturi bruște în prețul plătit de consumator. Costul nu s-a născut neapărat în ziua în care factura s-a modificat.
Se acumulase înainte.
De ce prețurile nu se întorc la loc când energia se ieftinește
Aici apare una dintre cele mai frecvente nedumeriri. Dacă energia scumpă a împins prețurile în sus, de ce nu revin toate la vechiul nivel atunci când energia scade?
Fiindcă între timp s-au schimbat și alte lucruri.
Salariile pot fi mai mari. Chiriile au fost renegociate. Contractele de transport au alte valori, dobânzile pot fi mai ridicate, iar unele firme încearcă să recupereze pierderile din perioada în care au suportat costurile fără să le transmită integral clienților.
Mai apare o confuzie foarte omenească între scăderea inflației și scăderea prețurilor.
Dacă un produs costa 10 lei și ajunge la 12 lei, iar rata inflației scade anul următor, produsul nu trebuie să revină la 10 lei. Poate ajunge la 12,30 lei în loc să urce la 13 lei.
Inflația mai mică înseamnă, de regulă, că prețurile cresc mai încet.
Pentru omul care își amintește cât plătea acum doi ani, vestea că inflația a scăzut poate suna aproape comic. El vede pe bon că produsele au rămas scumpe.
Și are dreptate. Rata de creștere s-a redus, nu neapărat nivelul prețurilor.
Inflația prin costuri și inflația prin cerere ajung deseori împreună
În teorie le putem separa frumos.
Inflația prin cerere apare când oamenii, firmele sau statul vor să cumpere mai multe bunuri și servicii decât poate economia produce într-un ritm normal. Cererea apasă pe ofertă și prețurile urcă.
Inflația prin costuri vine din altă parte. Producția devine mai scumpă.
În viața reală, cele două se pot suprapune.
Un șoc energetic poate ridica prețurile într-o economie unde consumul este încă puternic. Dacă oamenii continuă să cumpere aproape în același ritm, firmele au mai mult spațiu să transfere costurile.
Dacă cererea este slabă, transferul devine mai dificil. O companie poate fi nevoită să accepte un profit mai mic pentru a nu pierde clienți.
Din acest motiv, același șoc energetic poate avea rezultate diferite de la o țară la alta.
Contează veniturile, concurența, cursul valutar, structura industriei, taxele, politica fiscală, piața muncii și dependența de importuri. Toate schimbă felul în care costul inițial se răspândește.
De ce mărește banca centrală dobânzile dacă problema pornește de la energie
Este una dintre întrebările care apar firesc într-o perioadă de inflație ridicată.
Dacă gazul sau petrolul se scumpesc din cauze internaționale, o bancă centrală nu poate produce mai mult combustibil. Nu poate construi peste noapte centrale și nu poate coborî prin decret prețul petrolului.
Atunci de ce crește dobânzile?
Pentru că încearcă să împiedice șocul inițial să se transforme într-o inflație persistentă.
Dobânzile mai mari fac creditul mai scump și tind să tempereze consumul și investițiile. Cererea mai slabă reduce spațiul firmelor de a continua să ridice prețurile fără să piardă clienți.
Instrumentul este imperfect.
Banca centrală nu repară cauza energetică, ci încearcă să limiteze răspândirea ei prin restul economiei.
Aici se află una dintre dificultățile mari ale inflației prin costuri. Politica monetară acționează în principal asupra cererii, în timp ce problema inițială poate veni din ofertă.
De ce familiile cu venituri mici simt mai greu acest tip de inflație
O familie cu venit mare poate suporta o factură mai mare reducând economisirea sau renunțând la o cheltuială care nu este urgentă.
O familie cu venit modest are mult mai puțin loc de manevră.
Energia și alimentele ocupă de regulă o parte mai mare din bugetul gospodăriilor cu venituri mici. Când tocmai aceste categorii se scumpesc, impactul se simte imediat.
Nu mai vorbim despre o vacanță amânată.
Poate fi vorba despre mai puțină căldură în casă, produse alimentare schimbate cu variante mai ieftine sau facturi plătite pe rând, în funcție de ce nu poate fi amânat.
Diferența apare și între firme.
O companie mare își poate negocia mai bine energia, poate cumpăra în avans, poate investi în panouri fotovoltaice sau în utilaje eficiente. Un atelier mic are adesea un contract standard și o rezervă de bani limitată.
Aceeași scumpire procentuală poate fi suportabilă pentru unul și aproape fatală pentru celălalt.
De ce unele industrii sunt mult mai vulnerabile
Un birou de contabilitate și o fabrică de aluminiu nu privesc energia în același fel.
În servicii, salariile și chiria pot reprezenta partea principală a cheltuielilor. În industriile energointensive, factura de energie poate deveni decisivă.
Metalurgia, industria chimică, producția de ciment sau de sticlă sunt mult mai expuse la astfel de șocuri.
Dacă energia ajunge prea scumpă, unele instalații pot reduce producția. Uneori este mai ieftin să funcționezi mai puțin decât să produci în pierdere.
Din acest punct, inflația prin costuri capătă o a doua problemă.
Nu mai crește numai costul produsului. Poate scădea și cantitatea disponibilă pe piață.
Oferta mai mică pune propria presiune asupra prețurilor. Șocul energetic intră astfel în economie prin două uși.
Cum poate cursul valutar să amplifice scumpirea
România cumpără din exterior energie, materii prime, echipamente și foarte multe produse intermediare.
Prețurile internaționale sunt exprimate frecvent în euro sau dolari. Asta înseamnă că și cursul valutar contează.
Dacă o materie primă costă la fel în euro, dar moneda locală se depreciază, compania românească poate ajunge să plătească mai mult în lei.
Situația devine mai grea când apar ambele mișcări.
Materia primă se scumpește pe piața internațională, iar moneda locală slăbește. Costul importatorului crește din două direcții.
Economiile foarte dependente de importuri sunt mai sensibile la astfel de combinații. Șocul global intră prin preț, iar cursul valutar îi poate amplifica efectul.
Cum recunoști inflația prin costuri în viața reală
Ordinea în care se schimbă prețurile spune multe.
Dacă energia, combustibilul, materiile prime și transportul se scumpesc puternic, iar după câteva luni încep să crească și prețurile unei game largi de produse, avem un indiciu serios.
Merită urmărit și ce se întâmplă cu producția.
Dacă unele companii reduc activitatea tocmai când costurile cresc, imaginea seamănă mai mult cu un șoc de ofertă decât cu o economie care se încălzește pur și simplu din cauza consumului prea mare.
Niciun episod inflaționist mare nu încape însă perfect într-o singură cutie.
După câteva luni, cauzele încep să se amestece. Energia influențează transportul, salariile reacționează la prețuri, firmele își schimbă comportamentul, iar consumatorii încep să cumpere diferit.
Din acest motiv, explicațiile care pun totul pe seama unui singur factor sunt rareori suficiente.
Factura de curent este mai degrabă începutul unui traseu
Când deschidem factura de electricitate vedem o sumă.
Economia vede o rețea întreagă de costuri.
În spatele acelei sume se află brutării, fabrici, hoteluri, depozite frigorifice, magazine, ferme, spitale, servere, restaurante și mii de afaceri mici. Fiecare își face propriile calcule.
Unele companii absorb o parte din scumpire. Altele o transmit clienților, iar câteva își reduc activitatea.
De aici vine forța inflaționistă a energiei.
Nu fiecare produs consumă enorm de mult curent, dar aproape fiecare produs trece printr-un proces în care energia contează într-un fel sau altul.
O cutie de lapte trebuie răcită. O pâine trebuie coaptă. Un colet trebuie sortat într-un depozit. O cameră de hotel trebuie încălzită sau răcită.
Inflația prin costuri nu este o mână nevăzută care schimbă etichetele într-o noapte.
Este mai degrabă un șir de facturi care trec dintr-un birou în altul. Fiecare companie absoarbe, mută sau amână câte o parte din ele.
La capătul drumului ajungem noi, în fața raftului.
Vedem pâinea cu cincizeci de bani mai scumpă, cafeaua cu doi lei în plus sau factura care ne face să recitim suma o dată. Nu vedem moara, depozitul frigorific, camionul, cuptorul și contractele renegociate între timp.
Toate au fost însă acolo.
Contorul începuse să se învârtă cu mult înainte ca eticheta de la raft să fie schimbată.
Întrebări frecvente despre inflația prin costuri
Ce este inflația prin costuri?
Inflația prin costuri apare atunci când firmele trebuie să plătească mai mult pentru energie, materii prime, transport, salarii sau alte resurse necesare producției. O parte din aceste costuri suplimentare ajunge apoi în prețurile plătite de consumatori.
Fenomenul nu presupune ca fiecare companie să transfere integral costurile. Unele firme acceptă profituri mai mici, iar altele majorează prețurile numai parțial.
De ce energia poate provoca inflație?
Energia este folosită în aproape fiecare sector al economiei. Fabricile, magazinele, fermele, restaurantele, centrele logistice și furnizorii de servicii au nevoie de electricitate, combustibil sau gaze.
Când aceste resurse se scumpesc, costul producerii și distribuirii multor bunuri crește. Din acest motiv, un șoc energetic se poate transmite într-o parte mare a economiei.
De ce inflația prin costuri pare să înceapă de la factura de curent?
Factura de curent este unul dintre cele mai vizibile costuri recurente pentru gospodării și companii. Creșterea ei se observă imediat, spre deosebire de alte costuri care rămân ascunse în spatele produselor.
Electricitatea este însă numai unul dintre posibilele puncte de pornire. Inflația prin costuri poate fi provocată și de petrol, gaze, materii prime, salarii, transport sau cursul valutar.
Dacă energia se ieftinește, de ce nu scad imediat și prețurile?
Prețurile finale conțin mai multe costuri decât energia. Între timp pot fi crescut salariile, chiriile, dobânzile, taxele, costurile logistice sau prețurile altor materii prime.
Mai contează și contractele încheiate anterior. O firmă poate continua câteva luni să plătească energia la un preț stabilit înainte de scăderea pieței.
Care este diferența dintre inflația prin costuri și inflația prin cerere?
Inflația prin costuri pornește din scumpirea producției. Firma plătește mai mult pentru resursele necesare și încearcă să recupereze o parte din diferență prin preț.
Inflația prin cerere apare atunci când cererea pentru bunuri și servicii este mai mare decât poate oferta să satisfacă ușor. În episoadele inflaționiste reale, cele două mecanisme se pot suprapune.
Poate plafonarea energiei să oprească inflația?
Plafonarea poate reduce efectul imediat asupra facturilor plătite de populație și, implicit, asupra indicelui prețurilor de consum. Ea poate fi foarte importantă pentru gospodăriile vulnerabile într-o perioadă de scumpiri bruște.
Costul economic nu dispare însă automat. Diferența trebuie absorbită de companii, compensată de stat sau gestionată printr-un alt mecanism.
De ce băncile centrale cresc dobânzile dacă energia este cea care s-a scumpit?
Băncile centrale nu pot reduce direct prețul gazului, petrolului sau electricității pe piețele internaționale. Ele încearcă în schimb să împiedice scumpirea inițială să se transforme într-o inflație persistentă în toată economia.
Dobânzile mai mari tind să tempereze creditarea și cererea. În acest fel, firmele au mai puțin spațiu să continue seria majorărilor de preț fără să piardă clienți.
Cine este cel mai afectat de inflația prin costuri?
Gospodăriile cu venituri mici sunt adesea mai expuse fiindcă alimentele și energia ocupă o parte mai mare din bugetul lor. O creștere a acestor prețuri lasă mai puțini bani pentru restul cheltuielilor.
Și firmele mici pot fi vulnerabile. Ele au de obicei rezerve financiare mai reduse și o putere mai mică de negociere decât companiile mari.
