Ionuț Șendroiu

Pe atunci foram pentru Exxon Mobil în Golful Benin. Şeful operaţiunilor era John Jeffrey, din Houston, un zdrahon de 2 metri şi 150 de chile, care avea colesterolul în jur de 300. Trigliceridele nu i le-am putut determina niciodată pentru că aparatul dădea mereu eroare. John înghiţea câte şapte ouă făcute omletă la micul dejun, alături de şunca de rigoare. Fleica de vită înecată în tabasco, pe care o înfuleca la prânz, era doar felul întâi. La felul doi comanda de obicei o mâncare mai puţin americană, ca să combată rutina, cum zicea el (cuvântul “rutină” era unul din neologismele lui favorite; și mai cunoştea încă cinci). Pentru combaterea cu succces a rutinei, deci, compania a decis sa aducă la bord un bucătar italian de clasă.
Citeşte mai departe…

Trupa Sentenced a răposat în 2005, iar fondatorul ei, Miika Tenkula, în 2009. Fiindcă Miika n-a mierlit-o din cauza băuturii sau a drogurilor și nici n-a băut furadan, ci a făcut un banal atac de cord, probabil îngerii refuză să cânte cu el.
Citeşte mai departe…

• În timp ce Tavi Colen și Alin Oprea, foștii componenți ai legendarei trupe Talisman, se fac albie de porci prin presă, Simona Catrina – suflet sensibil, de femeie – nu vrea să-și amintească decât de vremurile bune când cei doi se înțelegeau minunat. De pildă, în ’98, când domnii Tavi și Alin le-au înghesuit pe Simona Catrina și Alice Năstase la Teatrul de Vară din Mamaia și, într-o coordonare perfectă, unul le înjura și colegul le scuipa.
Citeşte mai departe…

Fratele Andryusha

Episodul I: Tranziția

Generaţiilor mai tinere, care s-au născut direct în maşina cu motor cu 16 valve, cutie Tiptronic şi ABS Bosch 8.1, le vine probabil imposibil să înţeleagă că trecerea de la o Dacie berlină la un Cielo cu an mai bătrân decât ea echivala, pe vremuri, cu trecerea de la măgar la motocicletă, fără etape intermediare. De ce spun asta? Să vedem.
Citeşte mai departe…

George Damian

Mulţi cred că a fi ministru de Externe este o activitate plăcută: te plimbi de colo-colo, te vezi cu tot felul de vedete, mănânci chestii sofisticate, te îmbracă statul ca să arăţi bine şi tot aşa. Situaţia reală este puţin diferită: după un turneu de cinci zile prin şapte ţări pe patru fusuri orare diferite, cu mâncăruri condimentate în cele mai neobişnuite moduri, nu mulţi ar vrea să repete experienţa. Asta ca să nu vorbim de întâlnirile cu băştinaşii la care îţi trebuie stomac zdravăn ca să nu arunci în aer o alianţă la care s-a muncit din greu. Citeşte mai departe…

După sentința de ieri prin care a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu executare, domnul Adrian Năstase, unul dintre cititorii fideli ai blogului nostru, a avut amabilitatea să ne ofere în exclusivitate o scurtă declarație pe această temă. Nu vom face nici un fel de comentariu pe marginea ei. Iată declarația domnului Năstase:
Citeşte mai departe…

N-aș vrea să încep această rubrică înainte de a sublinia faptul că, în timp ce țara e divizată între protestatarii și susținătorii președintelui Băsescu, cititorii Daily Cotcodac preferă polemicile gramaticale cu privire la apoziții. V-am spus astăzi că vă iubesc, fetele?
Citeşte mai departe…

Julius

Venim în ajutorul unor pături largi de cetățeni – autori de manuale școlare, redactori GSP, cititori Daily Cotcodac – cu câteva precizări pe care sunt convins că le veți citi cu aceeași plăcere cu care trollați.

Apozițiile explicative se despart obligatoriu prin virgulă. Ce dracu’ sunt, însă, apozițiile explicative? Bună întrebare, nu? Citeşte mai departe…

Julius

Iată un mic fragment din manualul de istorie de clasa a V-a. Din păcate, n-am reușit să fac rost și de un manual de gramatică, fiindcă încep tot mai mult să am bănuiala că ultima recomandare a Academiei e să pui virgula între subiect și predicat (am văzut foarte des asta și în ziare, iar pe ziariști chiar nu pot să-i suspectez că nu știu să scrie).
Citeşte mai departe…

Camionagiu

Fiind un astmatic dedicat misiunii de-a mă sufoca graţios (mă, mi se pare mie sau am început s-o imit pe Catrina la scris?) la fiecare ger, am zis că e momentul să-mi mai cumpăr un ceai antiastmatic (ceai pe care în copilărie am încercat să-l şi fumez, dar asta e altă poveste pe care aştept să o cumpere Julius cu bani grei sau măcar cu 15 lei*).

Şi cum nu mai aveam curaj să ies după ce abia venisem de la pâine şuierând ca un dragon înfuriat spart cu sula, am rugat-o pe doamna Camionagiu să se ducă după ceai.

- Sigur, iubi, sigur că mă duc, a ciripit iubitoare. Nu-i normal să le fac eu pe toate? Citeşte mai departe…