Captiv în paradis

Ieri, puțin după prânz, am dat o fugă până la București Mall (dacă scriam la Vice, probabil textul ăsta ar fi avut titlul ”Am fost să mă plimb în oraș puțin după prânz, să văd cum trăiesc bugetarii”).

 

Dacă vă mai amintiți, București Mall a fost primul mall din România – era pe vremea când la noi încă mai făceau furori magazinele de tip bazar turcesc, transformate între timp în berărie sau sală de biliard.

 

M-am dus să văd cum e, fiindcă tocmai i-au făcut un update, a fost renovat, redecorat, s-au mai deschis niște magazine (Massimo Dutti, de pildă, nu era acolo când am fost ultima oară) și, cel mai important, i-au făcut un facelifting necesar – București Mall arată acum așa cum trebuie, ca un mall din 2016.

 

Ocazie cu care mi-am amintit ceva drăguț: cum am fost încuiat noaptea în Marks&Spencer. Am povestit întâmplarea în primul meu live pe facebook, dacă n-ați fost pe fază îl puteți vedea aici.

 

 

 
Citeşte mai departe…

Scorpion Chanel

Ionuț Șendroiu

 

Vicenţiu Romulus Ardelean este ofiţer de stare civilă la primăria din Cluj. Pe tată-său l-a chemat tot Vicenţiu, iar pe bunic, la fel. Părerea lui este că lupta împotriva kitsch-ului generalizat, care intoxică România, trebuie să înceapă de jos, de la prenumele cetăţenilor.

 

– Cum ne permitem noi, ca ofiţeri de stare civilă, să vorbim despre corupţie şi poluare, când trecem în certificatele de naştere nume ca Mercedesa, Ronaldo sau Titanic?!

 

Este pauza de masă, iar Vicenţiu Romulus taie în felii perfect egale, de 2,5 cm grosime, rulada de ciocolată cu vanilie oferită de o colegă de la contabilitate, care îşi serbează ziua de naştere.

 

– Că miticii de la Bucureşti fac asta, înţeleg, nó, că de la ei nu poţi avé nici o pretenţie. Da’ noi, aci, în Cluj, ar trebui să dăm un exemplu de decenţă!
Citeşte mai departe…

Naționalismul agresiv german, de la ”Mândri că suntem germani” la războaiele mondiale

Julius Constantinescu

 

Multă lume crede astăzi că naționalismul agresiv german, teoria rasei superioare ariene și antisemitismul modern sunt invenții naziste – sau dacă nu, cel puțin că Hitler și Rosenberg, inspirându-se din  mai vechi teorii și mituri germane, sunt cei care le-au formulat ca atare. Nimic mai fals în realitate, toate aceste concepte sunt mult anterioare lui Hitler, care le-a preluat de-a gata. Tot ce a făcut Hitler a fost să le ridice la rang de politică de stat și să dea practic șansa cât mai multor germani de a se transforma din niște oameni cumsecade în criminali siniștri.

 

Creuzetul naționalismului și al derivatelor sale toxice este însuși secolul al XIX-lea, ”Secolul națiunilor”. Inițial, conceptul de națiune unită într-o entitate politico-juridică a părut tuturor o idee foarte bună (mai puțin vechilor imperii aflate în agonie, dar asta e deja altă poveste). Patriotismul a devenit repede noua religie a Europei, germanii erau mândri că sunt germani, francezii că sunt francezi, cehii că sunt cehi, iar românii mândri că sunt latini (abia mai târziu, când s-a aflat că dacii au construit piramidele din Egipt, românii au devenit mândri că sunt daci). Citeşte mai departe…

Ia-mă de mână și spune-mi pisi

Julius Constantinescu

 

Acum vreo câțiva ani era la mare modă printre cupluri apelativul alint ”pisi”. De la băieți de bani gata din Dorobanți, bambuiste, beemviști de mâna a doua amatori de șaorma sau prințese de Berceni până la intelectuali abstruși care au o singură certitudine în viață, anume că pe Mahler îl asculți dirijat de Bernstein sau nu-l mai asculți deloc, o gamă largă de cetățeni se folosea de acest nume de alint pentru a-și exprima afecțiunea față de partener. E posibil ca apelativul ”pisi” să fi fost folosit chiar și de vasluieni în momentele lor de tandrețe, adică atunci când nu-și băteau nevestele sau le atingeau doar cu palma – deci mai mult așa, în glumă.

 

Cum a apărut însă ”pisi” pe post de alint universal? Probabil în urma unui soi de Convenție de la Geneva a relațiilor prin care s-au interzis, ca aducând atingere demnității umane, alinturile de tip Țupi, Broscuță, Ursuleț, Iepuraș sau Gălușcă. Aceste nume de alint nu mai sunt permise astăzi decât în cadrul căsătoriei – acolo nu e nici o problemă, fiindcă Citeşte mai departe…

Cum să rămâi cu salariul întreg

Julius Constantinescu

 

Când eram copil, îmi completam banii de cheltuială buzunărindu-l discret pe tata.

 

(fac o scurtă pauză pentru a le permite cititorilor oripilați de acest obicei urât, care ar fi preferat de o mie de ori să bălească cu nasul lipit de vitrina cu prăjituri decât să fure vreun bănuț de la ai lui, să părăsească acest text. Și acum, că am rămas toți, să continuăm)

 

De la mama nu furam niciodată, fiindcă ea știa întotdeauna cu precizie câți bani are și și-ar fi dat imediat seama că lipsește ceva. Tata în schimb, ca orice bărbat, habar n-avea niciodată ce bani are prin buzunare (și oricum, dacă și-ar fi dat seama că-i lipsesc din bani, ar fi presupus că i-a confiscat mama și și-ar fi ținut gura, ca orice bărbat cu scaun la cap).
Citeşte mai departe…

Gluma de furat pentru Buzdugan și Morar

Un banc foarte popular printre femei spune că Dumnezeu a creat mai întâi bărbatul, apoi i-a venit o idee mai bună şi a creat femeia.

 

Tot de atunci datează și zicala Citeşte mai departe…

Serată muzicală DJ Cotco: pentru cine a compus de fapt Antonín Dvořák

DJ Cotco

 

Îndesat, rotunjor, naționalist, habotnic, valoros, de formație solidă – ai spune că tocmai l-am descris pe George Damian​. Vorbeam însă despre Antonín Dvořák​, unul dintre cei doi fondatori ai școlii muzicale cehe.

 

Organist în biserică (știu, încă pare că vorbesc despre fratele George), acest muzician serios și foarte prolific era prototipul est-europeanului din spațiul de influență germană, așezat și plicticos, care își netezește tacticos mustățile înainte să ducă halba la gură. Citeşte mai departe…

Serată muzicală DJ Cotco: cum era să-și încheie Rahmaninov cariera în băutură

DJ Cotco

 

Serghei Rahmaninov e considerat ultimul romantic al muzicii clasice. Ceea ce nu e neapărat un lucru extraordinar – îmi imaginez cum, pe la mijlocul anilor 1910, instrumentiștii își dădeau coate când intra Rahmaninov în sală: ”Hai că iar a compus moș Serghei una de-aia nouă de-a lui, ca pe vremea lui Ceaikovski. Pe barba lui Rasputin, iar o s-o ardem cu transcripții de vioară din secolul trecut!”
Citeşte mai departe…

Incredibilele aventuri ale unui salariu foarte mic

Julius

 

Cât ești foarte tânăr și încă prin școli, visezi cu ochii deschiși la primul tău salariu. Îți imaginezi această zi din zorii independenței tale financiare drept un moment triumfal, comparabil în măreție poate doar cu îmbrăcarea togii virile în Roma antică. Căci de acum încolo, nu-i așa, vei avea banii propriii tăi bani.

 

Bineînțeles că realitatea nu e nici pe departe așa. Eu, de pildă, nu-mi amintesc absolut nimic despre primul meu salariu – probabil era atât de mic, încât am băut câteva beri, mi-am luat un borcan de Finneti și două conserve mai scumpe de pește și cam ăsta a fost tot momentul meu de măreție financiară.

 

Lucram inginer la un trust de construcții. Salariul nu era mare, dar măcar venea la timp. Situația de a lua salariu în fiecare lună mi s-a părut însă inacceptabilă, așa că am renunțat la inginerie și m-am făcut ziarist. Citeşte mai departe…

Căsătoria unui om e o tragedie. Căsătoria a milioane e statistică

Julius Constantinescu

Emil Moldovan

 

Cam asta ar fi spus Stalin la Conferința despre viața de cuplu de la Yalta – și nu s-ar fi înșelat nici în cazul ăsta (bine, Stalin, la fel ca nevestele, nu se înșela niciodată). Și fiindcă noi v-am obișnuit cu texte vesele, nu vom vorbi astăzi despre tragedii precum căsătoria, ci despre statistici privind relațiile de cuplu.

 

Cel mai amplu studiu despre relațiile de cuplu care s-a făcut vreodată la nivel mondial (au fost peste 100.000 de respondenți) oferă o mulțime de statistici interesante, publicate în cartea ”Reperul normalității” – apărută și la noi, la editura Act și Politon. O să prezentăm astăzi câteva dintre ele, dar cel mai bine este să vă cumpărați cartea, e un instrument foarte util – de pildă, când soțul are chef de sex, îi puteți vârî statistica sub nas: ”Dar ce suntem noi, dragă, italieni, să facem sex de patru ori pe săptămână? Am făcut săptămâna trecută, săptămâna asta e de pauză, ai uitat?”

 

● 20% dintre oamenii fericiți în relațiile lor și-au pierdut atracția sexuală față de partener, dar declară că sunt încă extrem de fericiți alături de el.

Deci 20% dintre bărbați și-au permis un Playstation 4.

 

● 40% dintre bărbații din întreaga lume preferă poziția ”Capră”. Femeile preferă, aproape la egalitate, poziția misionarului și WOT.

Absolut întâmplător, poziția ”Capră” e și cea mai bună poziție din care te poți uita la meci.
Citeşte mai departe…

sustine2

sustine2

Comentarii Recente

  • Dan1, n-am nici un merit. E spiritul Mogulului. Sau şapca lui DJ Cotco, ce preferi.
  • Cred că v-aţi plimbat cu autobuzul lui Cârţu.
  • A, pai stiu de ce te-au facut la portofel si evreii si musulmanii: fiindca s-au prins ca esti ateu! :) Noroc ca...
  • În sfârșit o portie de cultură, simțeam chiar că nu mai are nici un sens tot Internetul!
  • @Cms: Miracol! A-nviat! L-ai ventilat sau intubat? Ca eu ma pregateam sa trec pe la parastasul de 40 de zile....