1781 Astronomul englez William Herschel descoperă o planetă îndepărtată pe care o botează “Georgium Sidus”, după numele regelui George III. Ulterior, nişte pupincurişti greţoşi îi vor schimba numele în Uranus.
În mica băcănie libaneză din scara blocului vecin, Ali are un nou interlocutor. E la fel de măsliniu ca şi el, doar că ceva mai reprezentativ pentru naţionalitatea lui, în sens fizionomic, şi nu cred că ştie vreo boabă de română, pentru că nu mi-a răspuns la salutul meu românesc, aşa cum face Ali de fiecare data când îi calc pragul.
Fac o paranteză pentru putorile din Drumul Taberei – angajaţi ai băncilor, supermarketurilor, APV-işti de pe la unităţile militare din zonă sau simpli riverani; Ali e cel care – în loc să marcheze potecile ca pe un traseu de munte (dar cu rahat de câine) iarna asta s-a dovedit campion la datul zăpezii. Nu mă întrebaţi cum aşa, probabil vine dintr-o zonă mai nordică a Libanului şi d-aia e foarte experimentat, asta ar fi singura explicaţie logică. (more…
Da, suntem misogini. Da, nu ne stă capul decât la bere şi fotbal. Da, suntem nişte putori. Da, suntem tirani şi feudali. Da, minţim precum respirăm. Da, suntem laşi, ipocriţi şi lipsiţi de coloană vertebrală. Da, suntem porci. Dar noi vă iubim aşa cum sunteţi! La mulţi ani!
Nu cred să existe pe lume fiinţe mai entuziaste decât părinţii ale căror odrasle au reuşit să facă la oliţă. Nici nu poţi să te numeşti părinte dacă n-ai trecut de hopul ăsta.
Că ai luat examenul la liceu sau la facultate nu s-ar îngrămădi ai tăi să scrie undeva, dar prima căcuţă sau pipilică la oliţă vor fi negreşit consemnate pentru eternitate pe forumul părinţilor cu copii care fac la oliţă. (more…
Doamna Dorina păstrează cu sfinţenie colecţia Jurnalului de sănătate în sufragerie, sub un mileu. Cel mai tare a marcat-o numărul cu articolul despre seminţoterapie, din care şi-a cumpărat două exemplare. Unul pentru colecţie şi unul pe care l-a lipit cu scoci pe oglinda liftului, lîngă poza lui Condurăţeanu.
Seminţoterapia este o ştiinţă prea complexă pentru a putea fi aprofundată de la parter la etajul patru. Zilele trecute, s-a blocat liftul la trei şi am reuşit să citesc tot articolul. Impresionant. (more…
Femeile sunt cel mai bun lucru care s-a întâmplat bărbaţilor de la invenţia mâinii încoace. Înainte să existe femeile în viaţa mea eram un cetăţean oarecare, mediocru şi lipsit total de calităţi. Abia după ce am cunoscut un număr oarecare de femei am început să descopăr ce individ deosebit sunt.
Nevastă-mea, de exemplu, are maşină de vreo 10 ani de zile. Până să mă cunoască pe mine, maşina era un utilaj pe care îl folosea cam la fel ca feonul, fără să aibă mari pretenţii de la el. Abia după ce ne-am împrietenit a descoperit în mine un cetăţean destul de competent în ale industriei auto-moto, confundând probabil descrierile mele din Top Gear cu nişte autentice cunoştinţe în domeniu. (more…
În urma presiunilor exercitate de cititoarele DC (acum câteva zile i-am fi spus “cicăleală”, dar pe vremea aia eram mai tineri, ce ştiam noi atunci?), în cadrul redacţiei s-a pus problema dacă ar trebui sau nu să scriem un text elogios la adresa femeilor. Atfel spus, dacă să cedăm sau să ne ţinem tari pe poziţii. Cei mai activi patru membri ai redacţiei au reacţionat diferit, după cum veţi vedea. (more…
Plecasem destul de târziu de la birou, zăbovisem ca de obicei, ca să mai recuperez din handicapul cultivat atent în perioada în care, în loc să mă ocup de lucruri serioase în ceea ce priveşte cariera mea, alesesem să sparg seminţe în faţă blocului cu toţi derbedeii. Se făcuse destul de târziu, şi nu ştiu din ce motiv, aveam ca o gheară care mă înţepa sistematic în inimă şi care îmi provoaca o stare de nervozitate acută, vecină cu paranoia.
Înaintam şovăielnic şi, odată intrat pe aleea lungă şi obscură, mărginită la dreapta de un gard de trei metri – căruia acum nu îi mai puteam vedeam limita superioară – şi strâmtorat la stânga de gărduleţul din sârmă ghimpată dat cu ulei ars, gard improvizat de comitetul de locatari din blocul vecin, nu prea mai aveam cale de întoarcere. (more…
Iată o ştire care pînă şi pe Băsescu îl va convinge că Dumnezeu există şi că nu doarme : mahmureala şi-a găsit, în sfîrşit, naşul! Cetăţeni ai Zalăului, s-au dus problemele! Naşul mahmurelii există şi este – cine ar fi crezut? – un extract de cactus. Adică, surpriză! E rudă cu tequila!!
Această descoperire senzaţională, care bate la fund de departe toate scenariile de telenovele, a fost realizată in sudul Statelor Unite de un grup de cercetatori cu suflet mare, preocupaţi de adevaratele probleme cu care se confruntă oamenii muncii de la graniţa cu Mexicul. (more…
De fiecare dată când nevastă-mea nu vrea să imi dea ceva îmi spune „vezi că e la mine în geantă”. Asta e ca patul la şah sau mascota la Robingo (pentru cititorii noştri mai de vârsta noastră). Sunt blocat.
În ultimii ani am găsit o metodă de luptă împotriva acestui concept: maşina mică. Prin definiţie, acest obiect aflat în preajma gospodăriei este o chestie pur masculină. Eu sunt şeful şi dumnezeul automobilului, chiar dacă nu ştiu decât să bag apă în şpriţiere şi nevastă-mea şi-a luat carnetul cu 5 ani înaintea mea. (more…
Domnul Xulescu este un cetaţean tipic, care funcţionează pe bază de OTV, ceafă de porc si bere la pet.
Să zicem că într-o zi, Dl. Xulescu se duce să facă o ecografie, şi că la ecografia aia se vede un … ceva. Este programat apoi la o tomografie computerizată, care arată negru pe alb că ceva-ul ăla e cam gros şi trebuie tratat urgent, chestie confirmată de cele două scintigrafii efectuate ulterior, una la Bucureşti, alta la Cluj. Nu discutăm despre costul investigaţiilor efectuate, ca să nu ne enervăm prematur. Concluzia a fost tristă, dar previzibilă. Domnul Xulescu trebuie să înceapă un tratament şi să respecte o dietă. Tratamentu’ ca tratamentu’, o să se ţină de nas şi o să îl ia. Da’ cînd a văzut dieta, i s-a făcut rău. (more…
Twitter
Facebook
