Adrian Călărașu

După decenii întregi de studii, un grup de cercetători din blocul meu (format din nea Pandele de la 4 şi un văr de-al lui doctor în tinichigerie, din Cornetu) a pus la punct un model de automobil care funcţionează pe bază de raze solare şi ploaie, atunci când dă Dumnezeu.
La realizarea prototipului s-a utilizat un saşiu de Dacia 1300, producţie 1981, această opţiune fiind stabilită nu doar din patriotism, ci şi din raţionament practic, deoarece, citez textual din oamenii de ştiinţă mai sus menţionaţi: “nu se mai fac maşini ca pe vremuri.” (more…

Dr. Ionuţ Şendroiu

Dacă spui ceva de rău de Gabriel Andronache şi te aude doamna Dorina, primeşti o poşetă în cap, instantaneu. Partea proastă este că doamna Dorina are o poşetă, grea. În afară de ruj, ojă şi flaconul de Distonocalm, poşeta conţine o carte cu reţete de prăjituri cu poze, de 300 de pagini, de care nu se desparte niciodată, plus două caiete A4 cu reţete de slăbit. (more…

Şilavarăcald

Mi-am zugrăvit bucătăria, că nu se mai putea. Şi, cu un drum, mi-am schimbat şi mobila. La fel am procedat şi cu holul de la intrare. A apărut însă o problemă pe care n-am putut-o anticipa la timpul potrivit. După toate astea, încăperile respective au devenit reci, neprimitoare, greu de frecventat. Bucătăria, de pildă: e perfectă; pereţi imaculaţi, dulapuri impecabil aranjate, masă cu blat de cristal, dar acum ţi-e şi milă să mai pui ceva pe ea. (more…

Adrian Călărașu

Nu vreau să vorbesc aici de un instalator bun, sau de un zugrav  care să nu te oblige să mai faci şi un credit de nevoi personale pe lângă cel ipotecar, ca să îţi poţi eventual şi renova casa ta cea nouă care de fapt e veche. Sau de un mecanic priceput, care să ştie mai multe decât unul care e specializat doar pe pază de noapte. Aici depinde de norocul şi priceperea fiecăruia dintre voi.

Mă refer aici la meseriile vechi, cele care în zilele noastre îşi mai găsesc cu mare greutate practicabilitate, şi asta nu din cauză că nu mai au obiect, ci mai degrabă din cauză că ne-am ajuns, nu ne mai cârpim, facem pe emancipaţii sau pur şi simplu ne put. (more…

Şilavarăcald

De obicei, prezentările de medicamente la care participăm de câteva ori pe lună sunt destul de plictisitoare, dar ieri am avut una mai săltăreaţă. Adică a început cu luarea curentului. Chestie care l-a pus pe medicul care urma să conferenţieze în imposibilitatea de a scoate o vorbă, că doar toată ştiinţa lui de carte stătea în memoria laptopului care se încăpăţâna să nu pornească doar de la baterie. (more…

Vivi Floricica

Mă sună LăptucaPEACE după-amiază când eram cu ăla micu în parc:
- Vezi că te-a sunat Julică!

Mă sunase Julică pe celălalt telefon. Știți că, în ziua de azi, un om care se respectă are cel puțin două telefoane. Eu lăsasem unul acasă, că nu mai aveam minute pe el. Și fix pe ăla mă sunase Julică. (more…

Dacă aveţi blog (dacă nu, felicitări, înseamnă că aveţi o viaţă de cuplu fericită, şi nici nu vă duşmănesc oameni pe care nu i-aţi văzut niciodată), s-ar putea să aveţi o mică problemă cu diacriticele în link-urile trimise prin messenger sau e-mail. Adica, în loc de:

http://www.dailycotcodac.ro/2010/07/castigatorul-de-azi-este…/

să apară

http://www.dailycotcodac.ro/2010/07/ca%C8%99tigatorul-de-azi-este%E2%80%A6/ (more…

Şilavarăcald

Ghinion! Altfel nu se explică de ce, în decurs de o lună, maşina mea reuşise să acumuleze vreo trei scrijelituri destul de vizibile. Prima: într-o parcare. Am găsit-o cu portiera din stânga zgâriată şi, evident, făptaşul ia-l de unde nu-i. După vreo săptămână, am reuşit să înfig bara de protecţie într-o bordură înaltă, că mai nou străzile încep să semene cu nişte piste de bob. Ultima, oglinda laterală din stânga, pe care am agăţat-o de poarta mişcată din loc de o pală de vânt. Toate astea, una dupa alta, într-o perioadă de o lună.

Trebuia să merg la poliţie şi la societatea de asigurări. Cum să le explic că fuseseră trei evenimente care n-aveau aproape nimic în comun cu abilitatea mea şoferistică?! (more…

Julius

Eu am de trimis un colet cu ziare de la Cluj la București, el are de făcut un ciubuc – ia coletul, îl aruncă în dubiţă și dimineaţă, când ajunge, îmi dă pachetul și umflă banii. Bănișorii lui, de care nu știu nici patronul, nici statul, nici nevasta, nimeni.

Şeful de tură, care le știe pe toate, îmi confirmă că “500.000 e bine”. Vreo doi amici mă sfătuiesc să nu fiu zgârciob și să-i dau un milion, să mi le aducă direct acasă (ăștia nu cred că au primit vreodată un pachet; sunt absolut convins că o să cheme undeva la capătul orașului, cum ieși de pe șoseaua de centură a treia stradă la dreapta – “vizavi de fostul Competrol, dacă știţi” – și o să mă pună să-l aștept vreo oră: “Da’ să fiţi acolo, că io n-am timp să stau după dumneavoastră”). (more…

Vivi Floricica

Fusei la Olt cu tot cu bebic. Până acum nu mă duceam, îi ziceam lu` mama că nu vin, că ea nu are internet și noi, la oraș, suntem dependenti de net. Săraca de ea, a găsit soluția – te duci la Fănel a lu` Mareș și te dai pă internet, că stau io cu bebelicu. A și vorbit cu el, mă aștepta.

M-am dus de doua ori – prima oară n-am apucat să deschid nici măcar mailul, că a și sunat mama: Hai că urlă dă când ai plecat, îl țin io în brațe, da` cre că vrea la tine. A doua oară, n-a mai mers. Nu mai mergea internetul. L-am întrebat pe băiatul lu` Fănel: dacă sunt beculețele stinse, e dă la ei. (more…