Julius
Iată un mic fragment din manualul de istorie de clasa a V-a. Din păcate, n-am reușit să fac rost și de un manual de gramatică, fiindcă încep tot mai mult să am bănuiala că ultima recomandare a Academiei e să pui virgula între subiect și predicat (am văzut foarte des asta și în ziare, iar pe ziariști chiar nu pot să-i suspectez că nu știu să scrie).
(more…![]()
După mânăriile ordinare pe care le-am făcut la concursurile de pe Daily Cotcodac, vineri a venit și rândul cititorilor să se răzbune. La 5 dimineața, când a venit nota de plată și am adunat banii lăsați pe masă de cei care o șterseseră mai devreme sub pretextul pueril că vor să doarmă, am constatat că am căzut de fraier. Prin urmare, am mai luat vreo 200.000 de pe masă și i-am băgat în buzunar, că și așa era prea mare bacșișul, și mi-am spus amar: „Ce palmă morală mi-au dat! Îmi vine să intru în pământ de rușine! Nu doar că n-am pus nici un ban, dar mi-au mai lăsat și de taxi…”.
(more…![]()
Sună acum acasă și spune: „Bună, mama, eu sunt. M-au luat jandarmii cu duba, dar nu-ți face griji, n-am făcut nimic, o să-mi dea drumul. Te sun când…”.
Și închide în mijlocul propoziției.
(more…![]()
Simona Catrina
Am fost și eu în Piața Universității, dar numai ca să adaug o pată de culoare (neagră, n-am avut altă geacă mai potrivită cu contextul), fiindcă deontologia nu-mi permite să protestez. Domnul director Julius Constantinescu ne-a atras atenția la ultima ședință de management că, dacă ne prinde că încălcăm etica jurnalistică și nu mai suntem echidistanți politic, vom suporta consecințele și se va merge până la a ne disponibiliza pe capete de la Daily Cotcodac Holding. Nu-mi permit așa ceva, fiindcă acesta e singurul trust de presă care dă salariile la timp. Așa că doresc să-i demonstrez că nu am fost acolo degeaba, ci am cules material documentar pentru un reportaj în exclusivitate, la cald, dacă pot să mă exprim așa în luna ianuarie. (more…![]()
Julius Constantinescu
În vremea studenției mele, prin anii ’90, mai exista încă solidaritate între români. De pildă, dacă te întâlneai prin oraș cu vreun amic și acesta era însoțit de o cucerire recentă, era de la sine înțeles să-l oprești și să-l rogi umil să te mai aștepte o săptămână cu suta aia de mărci.
- Nu-i problemă, mi-i dai când ai, răspundea amicul, făcându-ți cu ochiul, iar fata rămânea impresionată de înțelegerea și generozitatea de care proaspătul ei iubit da dovadă față de prietenii săi.
Un gest frumos, să recunoaștem, pe care, din păcate, nu-l mai întâlnim la tinerii din ziua de azi. (more…![]()
Postat de Marcica Belearta pe la 1 noaptea, din trenul Timișoara – Iași
Oare mă crede vreun sufleţel că-s in tren şi am doi naş care se uită la texas killing fields pe laptopu meu şi o vrut să-mi dea zece lei da am refuzat că am zis că orişicum nu mă crede nime că naşu mi-o dat mie banu nu io la naşu şi că in gară in teiuş am fost acostată de un domn negru bine care mi-o spus că (more…![]()
Julius
Mă despărțisem nu de mult de iubita care răspundea la apelativul „Pisi”, aveam o relație nouă. Dormise doar de vreo două, trei ori la mine, trăiam una dintre primele scene domestice împreună, atât de frumoase: eu, tolănit în fotoliu, spărgeam semințe și mă uitam la un meci, ea, în bucătărie, ținea să mă impresioneze cu talentul dumneaei într-ale gătitului. La un moment dat, bagă capul pe ușă: (more…![]()
George Damian
Sezonul serbărilor de Crăciun la grădiniţe tocmai a trecut, și suntem convinși că v-ați descurcat de minune făcându-vă de râs și fără ajutorul nostru. Pentru cititorii care însă abia la anul îl dau pe ăla micu’ la grădi, iată și câteva sfaturi care ar putea fi de folos.
(more…![]()
1. Apocalipsa după relaţii
2. Totul despre bucătărie
3. The French Salute
4. Turnul Babel pe valuri
5. Listă bună, pistă falsă