Megami

Personajele: aici.

JAPONIA

După ce au cutreierat Europa în lung şi-n lat, familia Puiu s-a hotărât să se îndrepte spre destinaţii mai exotice şi a ales Japonia. Alegerea nu a fost întâmplătoare, ci determinată de faptul că familia Puiu (care din principiu nu stă niciodată la hotel, ar fi o risipă totală de bani) avea nişte prieteni acolo. Prieteni cunoscuţi la nunta unei nepoate, cu are au stat mai pe îndelete de vorbă la ciorba de burtă de a doua zi, căpătându-se astfel cu o invitaţie în Japonia. Decizia fiind luată, familia Puiu îi trimite un e-mail voios familiei Japonezu, anunţându-i că îi vor vizita pentru o scurtă perioadă de trei săptămâni. Mai jos aveţi o descriere a întâlnirii dintre familia Puiu şi Ţara Soarelui Răsare, împreună cu locuitorii ei. (more…

Ştiţi cum se recunosc românii în strǎinǎtate, nu? Normal cǎ ştiţi, doar şi voi faceţi exact aceleaşi lucruri, nu le mai enumerǎm acum (plus cǎ nu suntem tâmpiţi sǎ stricǎm atâtea poante bune pe un promo, doar ştiţi cât de greu ne vin). Serialul care debuteazǎ mâine dimineaţǎ pe Daily Cotcodac urmǎreşte exact aventurile unei familii de români – familia Puiu – în strǎinǎtate, vǎzute prin ochii celor mai nefericiţi români de pe Pǎmânt: cei care locuiesc în altǎ ţarǎ şi primesc vizita unor conaţionali. Dar, iatǎ şi o scurtǎ prezentare a familiei Puiu: (more…

Dr. Ionuţ Şendroiu

Julien avea faţa unuia care îşi petrecuse revelionul la Tanacu.
Mi-a povestit că a fost cu Monique la un bistro din cartierul lui, în seara dinaintea zborului spre Bruxelles. Ea a fost extrem de horny, a dărâmat cu ţâţa dreaptă un pahar de vin roşu, în timp ce se sărutau, s-au urcat în taxi clătinându-se, ea cu pata de merlot întinsă pe jumătate de piept, el cu degetele vinete de la vinul din sutienul ei. La el în apartament au mai băut o sticlă de vin, plus una de şampanie (more…

Dr. Ionuţ Şendroiu

- Ai numărul ei de telefon?
Julien privea absent două fetiţe cu coafură afro, care se jucau cu o păpușă albă, aproape cheală, lângă stiva de navete de cola sprijinită de zidul cârciumii. Aeroportul din Luanda era în reconstrucţie, în vederea apropiatului campionat african de fotbal, care urma să înceapă luna următoare, aşa că a trebuit să mergem pe una din străduţele de vizavi, în căutarea unui bar în care să bem o cafea.

Aeroportul „Quatro De Fevereiro” din Luanda nu este situat undeva în afara orașului, precum aeroporturile din Europa, ci este situat chiar în Luanda, într-un cartier. Probabil că luandezii care își potrivesc ceasul după cursa de Frankfurt se află într-o polemică permanentă cu cei care și-l potrivesc după aterizarea Ethiopian Airlines. Cum ieși din aeroport, ajungi pe o strada obișnuită, cu frizerie, cârciuma, rufe întinse la balcoane și butic cu de toate, inclusiv cu cetăţeni stând pe trotuar, sub umbrela din faţa buticului, la o bere. Diferenţa e că, în loc de seminţe, ei ronţăie un fel de alune prăjite într-un amestec de sare, zahăr, piper și (more…

Dr. Ionuţ Şendroiu

(Continuare din numerele trecute: Pacientul francez 1 , Pacientul francez 2 )

Cu gâturile răsucite după un grup de bunăciuni care ciripeau în spaniolă, ne-am trezit în faţa porţilor de control. Mi-am luat tava şi am depus în ea portofelul, ceasul, paşaportul si biletul.
- Luanda? Tot Luanda?! Dar ce se întâmplă in Angola, mi-a zâmbit supraveghetoarea, privindu-mi catarama curelei. Vreo 50 de tipi au trecut pe aici cu bilete de Angola.
- Eşti nouă-nouă pe terminalul acesta, nu?! Ai mai puţin de o săptămână pot să pariez, i-am zâmbit, desfăcându-mi tacticos cureaua. Lufthansa are un singur zbor pe săptămână spre Luanda, de-aia zboară azi toată lumea spre Angola …
- Dar de ce sunt toţi pasagerii numai tipi? (more…

4mall

Cand prietenii mei au auzit ca vreau sa ma duc in Tanzania, aproape toti mi-au sarit in cap, ca sunt idiot (nu ca n-as fi, dar nu plecatul in Africa e demonstratia), ca sunt inconstient (acum ca m-am insurat, le dau si eu dreptate), ca acolo ma pot imbolnavi grav (desi de gripa zebrina n-am auzit pana acum) si ca ar fi bine sa ma gandesc de doua ori inainte sa plec (io n-am zis nimic, doar au presupus ei singuri ca am gandit ceva inainte).

Acum ca m-am intors viu, credeti-ma ca sunt doua variante plauzibile: ori Tanzania nu face parte din Africa, ori Continentul Negru este denigrat cu buna stiinta (probabil la ordinele vreunui mogul, ca alta explicatie nu vad).

Chiar daca e o munca destul de voluminoasa, o sa incerc sa enumar macar cateva din calitatile popoarelor africane: (more…

4mall

Societatea masaai are destule asemanari cu a noastra. De pilda, se pare ca femeile, indiferent de culoare sau credinta, nu se prea suporta. Motiv pentru care, daca un barbat decide sa isi cumpere alta nevasta, trebuie musai fie construita alta coliba. De aici si avantajul spatiului mic: nu poti avea parte decat de cicaleala unei singure neveste o data.

Presupun ca femeile vor fi de-a dreptul oripilate sa afle ca in satele masaai femeile sunt cele care construiesc casele, nicidecum barbatii (care nici macar nu au privilegiul de a fi lenesi, pentru ca sunt foarte ocupati sa plimbe vitele si sa se bata cu leii). Si tot pentru feministe, tin sa precizez ca Giraful ne-a asigurat in mai multe randuri ca muierile masaai nu cunosc sentimentul numit gelozie – deci nu se suporta din principiu, nu ca ar avea ceva de impartit. (more…

Julius Constantinescu

Sunt eu, ăla mare, ultimul.

Am înţeles că s-a întors Petreanu. Să fie sănătos, eu sunt deja în Dâmboviţa. Să vă spun şi cum am ajuns acolo.

Sâmbătă, şi-a adus baba aminte ce-i cu cheile alea de la vecinu’. A dat buzna cu punga de mâncare, da’ nu mai eram decât eu – pluteam cu burta în sus, îmi pierdusem cunoştinţa. A crezut că am murit şi m-a aruncat în WC. Acolo, apă curată, bogată în oxigen – mi-am revenit imediat. Nici n-am apucat bine să-mi vin în simţiri, că baba a aruncat apa împuţită din acvariu peste mine. Băi frate, zic, nu se poate să am aşa ghinion. (more…

Julius Constantinescu

Baba aia senilă n-a mai apărut de o săptămână. Precis a uitat că are un vecin care i-a lăsat cheile să-i hrănească peştii – domnul acela tinerel şi politicos, care sigur are o viaţă socială activă, deşi asta nu-l împiedică să-şi facă timp câteva ore ca să stea la cafeluţe cu babele din bloc, în fiecare seară.

Partea proastă e că am aruncat reactorul în aer, când am încercat s-o trezim pe babă din morţi. Apa nu se mai împrospătează, aşa că acum ne paşte şi asfixierea (more…

Julius Constantinescu

Deci bulangiul ăla a plecat în concediu şi-a lăsat o babă senilă din vecini să ne dea de mâncare. Baba vine în fiecare zi, da’ până descuie uşa uită de ce-a venit. Verifică geamurile, gazul, se uită vreo două minute – încearcă să-şi amintească dacă mai era ceva – şi pleacă târâindu-şi galoşii. Băi frate, ne dăm cu capul de acvariu, batem apa, facem bule – baba nimic, zici că-i ieşită la plimbare cu dricu’.

Am zis să facem zgomot, poate învie baba şi îşi aduce aminte care-i treaba cu vecinul, de ce are cheia lui. (more…