Ziua în care totul va fi un pic mai frumos pe Pământ va sosi în momentul în care toată muzica latino va suna, dacă nu ca Santana, măcar cam așa,

cea mai deranjantă muzică (more…

In care vom asculta niste pop reorchestrat.
(more…

Am destui amici graşi sau semigraşi, cu care mai ies la o bere, o tablă, o discuţie despre republica lui Platon sau cum s-o numi cartea aia. Ne suportăm bine, eu tot povestesc cum mă las de fumat, ei cum ţin regim. (more…

Adrian Călăraşu

“Ia dă-te, bă!” – le-am spus colegilor, dându-le un cot precum meşterul calfei din reclama la lavabilă – “să bag şi eu nişte metale noi!”, zic. Apoi mi-am ajustat scaunul după lunganul de DJ RocKotco, mi-am destupat o bere neagră şi m-am pus la butoane. (more…

Megami

CIOCĂNELE DE PUI

Sǎptǎmâna a doua. Atmosfera în casa familiei Japonezu (sau, mai bine zis, în locuinţa temporarǎ a familiei Puiu, care a pus stǎpânire pe întreaga casǎ, mai puţin cǎmǎruţa în care s-au retras foştii ocupanţi) devine încet încet tensionatǎ. Domnu’ Japonezu se uitǎ tot mai des spre sǎbiile moştenite de la strǎbunicul sǎu, iar doamna Japonezu refuzǎ sǎ mai facǎ vreo cumpǎrǎturǎ. Astfel, din cauza câinoşeniei unor strǎini (aici domnu’ Puiu emite din nou cugetǎri pline de înţelepciune: “Dom’le, japonezii nu-s ca noi. Românul te primeşte în casǎ, te pune la masǎ, îţi dǎ şi cǎmaşa de pe el. Japonezii îs reci…”), familia Puiu se vede nevoitǎ (more…

Megami

MASĂ ROMÂNEASCĂ LA SAKAI

Mereu dornică să experimenteze, familia Japonezu acceptă cu veselie şi invită câţiva prieteni la masa românească. Doamna Puiu compune un meniu şi alcătuieşte o listă de cumpărături cu doamna Japonezu. Din nefericire, domnu’ Puiu îşi dă seama că tot programul făcut de japonezi le-a cam dat planurile peste cap, aşa că îşi declară intenţia de a merge la Kyoto înainte de petrecere, în ziua fixată pentru pregătiri. Doamna Japonezu înghite în sec şi cu jumătate de gură le spune că nu-i nimic, o să se ocupe ea de pregătiri. (more…

Megami

Personajele: aici.

JAPONIA

După ce au cutreierat Europa în lung şi-n lat, familia Puiu s-a hotărât să se îndrepte spre destinaţii mai exotice şi a ales Japonia. Alegerea nu a fost întâmplătoare, ci determinată de faptul că familia Puiu (care din principiu nu stă niciodată la hotel, ar fi o risipă totală de bani) avea nişte prieteni acolo. Prieteni cunoscuţi la nunta unei nepoate, cu are au stat mai pe îndelete de vorbă la ciorba de burtă de a doua zi, căpătându-se astfel cu o invitaţie în Japonia. Decizia fiind luată, familia Puiu îi trimite un e-mail voios familiei Japonezu, anunţându-i că îi vor vizita pentru o scurtă perioadă de trei săptămâni. Mai jos aveţi o descriere a întâlnirii dintre familia Puiu şi Ţara Soarelui Răsare, împreună cu locuitorii ei. (more…

Ştiţi cum se recunosc românii în strǎinǎtate, nu? Normal cǎ ştiţi, doar şi voi faceţi exact aceleaşi lucruri, nu le mai enumerǎm acum (plus cǎ nu suntem tâmpiţi sǎ stricǎm atâtea poante bune pe un promo, doar ştiţi cât de greu ne vin). Serialul care debuteazǎ mâine dimineaţǎ pe Daily Cotcodac urmǎreşte exact aventurile unei familii de români – familia Puiu – în strǎinǎtate, vǎzute prin ochii celor mai nefericiţi români de pe Pǎmânt: cei care locuiesc în altǎ ţarǎ şi primesc vizita unor conaţionali. Dar, iatǎ şi o scurtǎ prezentare a familiei Puiu: (more…

Dr. Ionuţ Şendroiu

Julien avea faţa unuia care îşi petrecuse revelionul la Tanacu.
Mi-a povestit că a fost cu Monique la un bistro din cartierul lui, în seara dinaintea zborului spre Bruxelles. Ea a fost extrem de horny, a dărâmat cu ţâţa dreaptă un pahar de vin roşu, în timp ce se sărutau, s-au urcat în taxi clătinându-se, ea cu pata de merlot întinsă pe jumătate de piept, el cu degetele vinete de la vinul din sutienul ei. La el în apartament au mai băut o sticlă de vin, plus una de şampanie (more…

Dr. Ionuţ Şendroiu

- Ai numărul ei de telefon?
Julien privea absent două fetiţe cu coafură afro, care se jucau cu o păpușă albă, aproape cheală, lângă stiva de navete de cola sprijinită de zidul cârciumii. Aeroportul din Luanda era în reconstrucţie, în vederea apropiatului campionat african de fotbal, care urma să înceapă luna următoare, aşa că a trebuit să mergem pe una din străduţele de vizavi, în căutarea unui bar în care să bem o cafea.

Aeroportul „Quatro De Fevereiro” din Luanda nu este situat undeva în afara orașului, precum aeroporturile din Europa, ci este situat chiar în Luanda, într-un cartier. Probabil că luandezii care își potrivesc ceasul după cursa de Frankfurt se află într-o polemică permanentă cu cei care și-l potrivesc după aterizarea Ethiopian Airlines. Cum ieși din aeroport, ajungi pe o strada obișnuită, cu frizerie, cârciuma, rufe întinse la balcoane și butic cu de toate, inclusiv cu cetăţeni stând pe trotuar, sub umbrela din faţa buticului, la o bere. Diferenţa e că, în loc de seminţe, ei ronţăie un fel de alune prăjite într-un amestec de sare, zahăr, piper și (more…