Mutarea în Dristor. Noii mei vecini mă întâmpină cu căldură. Sunt victima unui atentat cu cerneală. O discuţie cu proprietarul.

Acum patru ani, m-am mutat în cartierul Dristor. Găsisem un apartament aranjat, chiria era destul de mică, iar proprietarul era un tip ok. Singurul lucru care nu-mi plăcea la apartamentul ăsta era că nu-i găseam defectul – eram convins că are cel puţin unul, experienţa m-a învăţat că trebuia să aibă unul.

Toată ziua, m-am învârtit prin casă căutându-l. Am verificat de zece ori instalaţiile sanitare, am demontat un panou de la baie şi am pipăit ţevile, am dat dulapurile la o parte, am căutat crăpături în perete, am verificat dacă ferestrele se închid cum trebuie, am întors casa pe dos şi tot n-am găsit nimic. “E clar, cade la primul cutremur şi mor ca un şobolan”, mi-am zis. După ce am stabilit că m-am mutat într-un sicriu, m-am liniştit. (more…

Julius Constantinescu

Feliată corespunzător şi ambalată în caserole albe de celuloză, ceafa de porc reprezintă unul dintre cele mai populare sortimente de la raionul “Carne” al oricărui hipermaket. Pe lângă un bogat conţinut caloric, ceafa de porc prezintă şi avantajul că se combină excelent cu piperul, usturoiul, ienihabarul, cimbrul sau coriandrul, preparându-se astfel felurite mâncături extrem de apreciate de către mase largi de consumatori.

Datorită faptului că este gustos şi uşor de preparat, sortimentul “ceafă de porc” se adresează atât familiştilor, cât şi nefamiliştilor, putând fi servit de familii compuse din 5 sau 10 membri, dar şi de către holtei convinşi, fete bătrâne, studenţi sau văduve. (more…

Julius Constantinescu

Aveam nevoie de nişte plicuri mari, simple şi ieftine. Funcţionarul de la poştă – un bărbat foarte tânăr, aproape un băiat – dă dezolat din umeri: au doar plicuri fie foarte mici – oricum, prea mici pentru ce am eu nevoie, fie foarte mari. În plus, pe dinăuntru au un fel de căptuşeală din plastic, care le face destul de scumpe. Parcă n-aş da banii.

- Staţi puţin, poate rezolvăm cumva, zice bărbatul. (more…

Julius Constantinescu

Vizavi de restaurantul lui Romică, lângă gura de metrou Dristor 2, e un non-stop destul de freaky. Mai demult, îi spuneam “La basarabeni”, din cauza faptului că vânzătorii degajau un aer prietenos, de oameni care nu-ţi fac absolut nimic dacă le dai portofelul şi obiectele de valoare în linişte. Apoi, basarabenii au dispărut subit (sper că datorau bani mafiei ucrainiene), iar în locul lor au apărut nişte fete foarte tinere. (more…

Julius Constantinescu

Azi mi-am început excelent ziua: mi-a venit pe mail o înştiinţare că am câştigat 415.810 euro la Loteria Espana. Scrisoare redactată frumos, în limba română (oameni serioşi!) – şi nu trebuie să plătesc absolut nimic în afară de cheltuielile pentru transferul bancar. Ţin să-l anunţ pe această cale pe domnul Johnson Kuku de la Niger Bank Investment că mă doare-n cot că a murit unchiul Lulumba – oricum nu mai ţineam de mult legătura. (more…

Julius Constantinescu

De câteva zile, la mine în cartier a apărut o echipă de muncitori care lucrează de zor la o construcţie. Când spun “lucrează de zor” nu înseamnă că ridică un etaj pe zi sau că se vede măcar ceva în urma lor – înseamnă, sigur ştiţi, că la 8 trezesc tot cartierul şi că fac toată ziua o gălăgie de nedescris (eu cred că faraonii au pus ca piramidele să fie ridicate în deşert pentru că altfel era imposibil să mai doarmă cineva în Egipt; vă daţi seama ce hărmălaie era când jucau zaruri câteva mii de muncitori, iar din când în când mai urla câte unul: “Nea Mentuhotep, e bine blocu’ ăsta de piatră aci?”). (more…

Julius Constantinescu

Partea cea mai tare când îţi cauţi o chirie e să-l asculţi pe proprietar lăudându-şi apartamentul. Nu se compară cu nimic, nici măcar cu Gigi Becali anunţând că, în maximum doi ani, Andrei Ionescu va costa 20 de milioane de euro.

În primul rând, de la proprietar poţi afla o mulţime de lucruri utile, cum ar fi la ce foloseşte un aragaz (“puteţi să vă încălziţi o mâncărică”) sau că pe o canapea extensibilă se poate şi dormi dacă o desfaci (“o desfaceţi şi dormiţi fără probleme”). Dar cele mai drăguţe texte sunt (more…

Julius Constantinescu

Când m-am mutat pe Şoseaua Mihai Bravu, primul lucru pe care l-am aflat a fost că mândria noului meu bloc este aceea că Mihaela Runceanu locuise acolo.

După vreo lună, în timp ce-mi plăteam întreţinerea, un bătrânel simpatic de la cealaltă scară m-a informat, cu nedisimulată mândrie, că Mihaela Runceanu locuise cu el pe scară. Ba chiar îi împrumutase, odată, o sticlă de ulei. (more…

Vivi Floricica

Dacă v-aţi întrebat vreodată cum o fi pe maidan, vă invit la mine în spatele blocului, pe seară, când vine lumea acasă şi să auziţi atunci bălăcăreli pe locurile de parcare. Există locuri de parcare şi locuri unde poţi parca. Bătălia se dă pentru categoria a doua. Am trecut şi eu prin asta, o adevărată plăcere (v-am zis că sunt mahalagioaică). (more…

Julius Constantinescu

Pe b-dul Decebal, încetinesc în dreptul restaurantului Rubby Tuesday şi îmbrăţişez cu privirea zona. Nu se vede nici un loc de parcare liber, nici pe Decebal, nici mai în spate, printre blocuri. Dintr-o gheretă albă de pe trotuar ţâşneşte un paznic, se opreşte cu vârfurile pantofilor pendulând periculos peste bordură şi înţepeneşte uşor aplecat de spate, aşteptând. (more…