Julius Constantinescu

E o seară faulkneriană de vară. Prin ferestrele larg deschise pătrunde o mireasmă dulceagă de iarbă cosită şi muşeţel. Domnii studenţi îşi pregătesc examenele de a doua zi, făcându-şi fiţuici şi cosând pe interiorul sacoului batiste largi, în care încape neîndoită o coală ministerială. În căminele Politehnicii domneşte o atmosferă de seriozitate cum numai în mediile academice mai întâlnim în ziua de azi.

Să-i părăsim acum pe aceşti tineri studioşi şi să ne îndreptăm atenţia spre terasa “Cin-Cin”, aflată în apropiere. Junelui student la Drumuri şi Poduri nu îi stă defel mintea la examene, gândurile sale sunt în totalitate absorbite de chestiunea celor 1500 de mărci germane pe care le datorează, şi în special de perspectiva deloc plăcută de a da nas în nas cu creditorii săi. (more…

Julius Constantinescu

Suntem la începutul anilor ’90. În România încă nu există democraţie, economie de piaţă, legislaţie coerentă şi alte lucruri atât de scumpe românilor – sau, cel puţin, nu în cantităţi îndestulătoare. Şi, mai ales, încă nu există hipermarket-uri. În Ardeal, chiar şi membrii Vetrei Româneşti sunt nevoiţi să-şi cumpere mâncare din Ungaria, unde e mai ieftin.

Un spirit întreprinzător vede însă în orice lipsă o oportunitate pentru afaceri. (more…

Radu Pircă
Fiindcă azi e Sântul Ioan Botezătorul şi ieri a fost Boboteaza şi acum câteva zile au mai fost nişte sărbători, n-am reuşit să producem nimic genial pentru această după-amiază, aşa că tot ce putem să vă oferim e un text mai vechi, dar în ton cu ziua de azi. De departe cel mai bun lucru la textul ăsta ni s-a părut faptul că, după ce o să-l citiţi, o să vă gândiţi de două ori înainte de a lăsa comentarii de genul “Ce prost scrieţi în ultima vreme, pe vremuri aveaţi mult mai mult umor.” (more…

Neculai Boaru, din Paşcani, a deschis într-o dimineaţă frigiderul, ca să îmbuce ceva înainte de a pleca la serviciu. Brusc, şi-a adus aminte de două lucruri: că n-avea nici serviciu, nici mâncare. S-a scărpinat în cap – ceea ce nu i-a adus nici mâncare, nici serviciu -, apoi i-a cerut sfatul soţiei sale, Elvira. Elvira i-a sugerat să-şi ia un serviciu, caz în care poate că ar avea şi bani de mâncare. “Minte proastă, de femeie”, şi-a spus Neculai în sinea lui, după care l-a sunat pe văru-său, Petre Lupu, din comuna Valea Seacă (după nume v-aţi dat deja seama că e vorba de-o aşezare foarte înstărită, mai ales că e şi-n nordul Moldovei, polul bogăţiei în România), să-l anunţe că-i face o vizită. (more…

Julius

Nicolae B. mergea de mulţi ani cu trenul de navetişti Dej-Apahida. Încă din tinereţe observase, cu spiritul ager specific ardelenilor, că trenul porneşte şi daca n-are el bilet. Prin urmare, Nicolae nu-şi lua niciodată unul (mai ales că, observase şi asta mai demult, biletul costă bani în gara din Apahida). (more…

Julius

Un maidanez bucureștean, numele său e mai puţin important, se plimba pe la 11 seara pe străzi, cufundat în gânduri. La un moment dat, în timp ce trecea prin faţa unei șaormării deschise non-stop ce răspândea un miros aţâţător, maidanezului insomniac i-a tăiat calea o pisică neagră. “Hait, am pus-o! O să am ghinion”, a constatat el amar, renunţând să mai alerge după pisică din cauza faptului că de două zile nu reușise să mănânce mai nimic și nu era într-o formă fizică prea grozavă. Mirosul înnebunitor de şaorma, pisica neagră care îi tăiase calea, frigul pătrunzător de afară, toate acestea îi accentuau mizerabila stare sufletească în care se găsea. (more…

Julius Constantinescu

La ghişeu, la BCR.
- Bună ziua, aş vrea să depun nişte bani.
- Ce sumă?
- 200 de euro.
Degetele casieriţei lovesc ritmic tastatura calculatorului.
- 203 euro.
- Poftiţi?
- 203 euro.
- Nu, am zis 200 de euro.
- Da, dar avem un comision, de depunere, de 3 euro.
- Fireşte. (more…

Julius Constantinescu

Un Logan albastru loveşte o fetiţă pe o trecere de pietoni. Fetiţa rămâne pe asfalt şi începe să plângă. Şoferul, un tip sensibil, nu suportă scena şi pleacă în grabă.

Doi jandarmi încearcă să pună niţică ordine: cheamă o ambulanţă, delimitează locul accidentului, îi împrăştie pe doctorii de ocazie, dau drumul la circulaţie pe o bandă. Când lucrurile păreau să se îndrepte, perpendicular pe axul drumului se înfige maşina poliţiei rurale. Reuşeşte miraculos să evite fetiţa. Din maşină coboară poliţistul rural. Are un mers mlădios, ce explică atât parcarea meseriaşă, cât şi mica întârziere: a auzit mai târziu de accident, că era gălăgie în cârciumă. (more…

Julius Constantinescu

Acu’ vreo doi ani, mă sună Pircă să-mi ofere o slujbă – era şef la o revistă care a sucombat între timp, vă las să ghiciţi singuri de ce.

- Mă, avem nevoie de cineva care să scrie cam patru texte pe zi.

Am precizat că Pircă îmi oferea slujba asta ca nu care cumva să credeţi că hărnicia mă recomandase pentru acest job. (more…

Julius şi Călăraşu

Dacă aveţi prietenă sau nevastă (să nu ne ascundem după deget, după o vreme oricum e cam tot aia), citiţi cu atenţie acest text, fiindcă v-ar putea folosi. În caz că nu aveţi, vă recomandăm textul lui Eftimie de ieri, v-ar putea ajuta să agăţaţi şi voi ceva. În fine, după ce reuşiţi să vă procuraţi o prietenă sau nevastă (de fapt, e suficient să faceţi rost de o iubită, veţi vedea că, după un timp, ea se metamorfozează de la sine în nevastă), întoarceţi-vă la acest text, fiindcă v-ar putea folosi. (more…