Julius Constantinescu

Acest text a mai fost publicat, la începuturile acestui blog, dar am hotărât să-l reiau fiindcă e de mare actualitate (și nu pentru că mi-e lene să scriu altul, cum, cu rea-voință, ar putea gândi unii dintre voi).

Ninsese aproape două săptămâni fără încetare şi, când stătuse, se pusese un ger cumplit. Multe drumuri erau blocate sub nămeţi şi autobuzul care trebuia să mă ducă în satul bunică-mii m-a lăsat la şosea; de-acolo, cam doi kilometri, eram pe cont propriu.

Vîântul bătea cu putere din faţă și zăpada îmi venea până la brâu; îmi croiam pârtie cu mâinile şi împingând zăpada cu genunchii. Nu ştiu cât am mers aşa până când m-am împiedicat de o mogâldeaţă ghemuită în zăpadă. Mi-a trebuit ceva timp să-mi dau seama că era o fată – avea cam 12-13 ani. (more…

Julius Constantinescu

Mă cunosc cu tot soiul de ciudaţi: oltcitari, suporteri ai Universităţii Craiova, vreo doi miliardari închipuiţi şi unul pe bune, care circulă cu tramvaiul. Ăştia nu necesită internare şi, cu timpul, te obişnuieşti cu ei; mai greu îmi e să mă obişnuiesc cu oamenii excesiv de prietenoşi de care, odată ce i-ai cunoscut, nu mai scapi.
(more…

Julius

Pe o alee dintre blocuri, doi puşti cu şepci cu Rapid şi unul într-un tricou al Stelei îşi susţin favoriţii. În loc să profite de superioritatea numerică, cum făceam eu când eram mic (când mai mulţi craioveni reuşeam să încolţim un stelist în spatele blocului, ne jucam de-a Lăcătuş, adică îl scuipam şi-i scăpam un cap în gură), micii rapidişti încercau să-i facă în ciudă cu argumente de genul: “Bă, Pancone vă dă o sută de goluri când vrea el” sau “Herea vă dă craci la orice oră”. În loc s-o rupă la fugă, cum făceam eu când eram mic (more…

Julius

Una dintre prejudecăţile comun întâlnite în ce priveşte femeile este că acestea ar avea o sensibilitate aparte pentru frumos. Motivele pentru care această legendă e atât de răspândită nu-mi sunt clare – dacă v-aş ruga să-mi spuneţi acum primul nume în pictură, sculptură sau arhitectură care vă vine în minte, este că nu v-aţi gândit la nici o femeie? (more…

Julius

M-am despărţit cândva de o femeie şi odată cu ea s-au dus şi ciorbiţele de văcuţă, tocăniţele aromate, fripturicile, budincile, clătitele cu dulceaţă şi alte asemenea minunăţii. O vreme am încercat să-mi potolesc foamea cu pizza. După vreo săptămână, stomacul meu a început să urle la mine: “No more pizza, anderstud, madafaca?”. Apoi mi-am adus aminte cât câştig şi că, prin urmare, nu-mi permit să mănânc pizza în fiecare zi, ca alţi copii. (more…

Julius Constantinescu

La finalul unui meci de fotbal, jucătorii părăsesc terenul şi pleacă la vestiare; imediat, locul lor este luat de antrenorii celor două echipe şi de reporteri, care le iau interviuri la cald. În fine, când protagoniştii meciului se retrag, pe gazon coboară, din înaltul tribunei oficiale, marii mahări: (more…

Julius Constantinescu

Cartierul Dristor, în jurul orei 1 noaptea. Două fete trec agale prin faţa restaurantului lui Romică Ţociu şi traversează spre şaormărie. De la non-stop ies trei băieţi, care le reperează imediat.

- Bună seara, fetele! Ce faceţi? (more…

Julius Constantinescu

Nu am avut cu adevărat măsura cuvântului “şoricel” până n-am văzut de aproape unul, pe raftul unui magazin de pantofi din Buzău. Era o zi foarte călduroasă şi, după prânz, ieşisem cu prietena mea la plimbare, bătând alene străzile liniştite ale acestui oraş de provincie şi oprindu-ne să căscăm gura în vitrinele prăvăliilor. Pe o străduţă de lângă magazinul Dacia, intraserăm într-un boutique cochet, ticsit de femei ce încercau pantofi. (more…

Julius Constantinescu

Unul dintre cele mai drăguţe obiceiuri ale femeilor este că îşi doresc diverse chestii la cele mai imposibile ore. Bunica ta bolnavă, de pildă, se jenează să-ţi spună la 1 noaptea că se simte rău şi că i-ar trebui un medicament de la farmacia din colţ; în schimb, nevastă-ta n-are nici o reţinere să-ţi spună, cu un glas mâţâit, care nu lasă loc de interpretari asupra a ceea ce aşteaptă de la tine, că i s-a făcut poftă de un tiramisu. (more…

Julius Constantinescu

Într-o seară, ies cu o gagică în oraş ( ştiu că pare o poveste inventată, dar vă jur că aşa a fost). Foarte mişto gagica. Eu – simpatic şi spiritual, încercând să-i distrag atenţia de la fizicul meu. Bem o cafea la terasă, ne plimbăm prin parc şi continuu să las impresia unui tip inteligent şi finuţ – eram atât de mizerabil încât mă prefăceam interesat de problemele ei de serviciu (more…