2 septembrie

31 î.Hr În timpul bătăliei de la Actium, Cleopatra îşi aduce aminte că are oră la coafor şi pleacă spre Egipt. Logic, Antoniu îşi lasă baltă soldaţii şi pleacă după ea, ştiind că altfel o să aibă parte de scandal: “Pentru prietenii tăi nu eşti ocupat, dar să stai puţin şi cu mine n-ai niciodată timp”.


"Nu există femei grase, ci doar vopsea puţină" - Peter Rubens

Archive: Oldies but not goldies

Recomandări culturale

Julius Constantinescu

Pentru că săptămâna asta nu aveţi chef de muncă din cauză că n-aţi avut week-end cultural pe Daily Cotcodac, publicăm astăzi un text care vă va duce cu gândul la cultură – în sensul că e scris sobru, fără nici un fel de glume.

Săptămâna trecută am intrat într-o librărie Humanitas (aveam un mic capital de cheltuit, nu vă speriaţi, nu sunt genul care sparge aiurea banii de ţigări şi de bere). Mi-am sucit gâtul în toate poziţiile încercând să găsesc un titlu de Tacit, Sallustius, Suetoniu, Flavius Josephus sau Cicero, dar pesemne că editura nu-şi permite să le plătească drepturi de autor urmaşilor lui Cicero. (more…winking

Întâmplare cu doamnă şi copil

Julius Constantinescu

Stăteam disciplinat la coadă la alimentara, afişând acel aer mulţumit pe care noi, persoanele de vârsta a treia, îl avem întotdeauna când prin preajma noastră nu există vreun reprezentant al tineretului din ziua de azi care să-şi dea în petec. Apariţia cafenie a unei ţigănci care se bagă în faţa mea sărind peste rând rispeşte ca un fum calmul meu de până atunci.
- Fă, zic, tu nu stai la rând?
- Da’ iau decât ţigări!, sare ţiganca ofensată.
- Nu mă interesează ce iei tu. Treci la coadă!, zic printre dinţi, şi-i arunc o privire duşmănoasă. (more…winking

Criza de la mijlocul copilăriei

Julică

În faţa magazinului Titan, un pici de vreo 4 ani şi tac-su, care îl ţine de mână, discută aprins.

- Nu vreau să mă fac inginer!, zice piticul, cu acea determinare pe care ciutanii o au, de regulă, atunci când nu vor să mănânce ciorbă.
- Bine, zice ta-su, împăciuitor, da’ atunci ce vrei să te faci?
- Constructor!
- Foarte bine. Te faci inginer constructor, încearcă ta-su să-l ducă cu preşul.
- Nuuuu! (more…winking

Toţi pentru unul, şi invers

Julius Constantinescu

Viorel Lică şi Dumitru Cotrău se aflau luni noaptea în curtea unei fabrici din Turda, căutând nişte tablă zincată, nişte bolţari şi alte asemenea lucruri pe care intenţionau să le ducă acasă, să le pună pe masă la ăia mici. Cei doi erau însoţiţi, de la o oarecare distanţă, de Constantin Vătafu, care avea datoria să stea de şase şi să fluiere într-un mod anume în caz că s-ar fi apropiat vreun paznic, o patrulă de poliţie sau alţi indivizi caracterizaţi îndeobşte de curiozitate. (more…winking

Vieaţa la mol (II)

Vlad Petreanu

- Nu te-ntoarce acum, dar e una-n chiloţi în spatele tău.
- Cum, în chiloţi? Cum să nu mă-ntorc? Se uită? Faci mişto…
- Nu, pe bune, e în chiloţi galbeni cu flori portocalii şi are un maieu galben, nu poartă sutien… Şi e încălţată-n pantofi cu toc cui. Tocuri de 10, zic eu.
- Mă uit.
- E?
- Nene… Foarte Tare! Da’ nu-s chiar chiloţi.
- Da’ ce-or fi ăia?
- Nişte pantalonaşi foarte scurţi… şi foarte subţiri. Şi foarte mulaţi.
- Da, le lipseşte numai dantela. I se vede fofo.
- Pe bune? Fofo? Nu vrei să schimbăm locurile? (more…winking

Vieaţa la mol (I)

Vlad Petreanu

La Mall parchează un arab/Cu ochii mici, cu părul rar.

Ah, nu, nu era arab şi nu era în nevoie şi nici n-avea un singur cal, ci vreo 150. Arabul care nu era arab avea un şort turcesc, un maieu importat dintr-o ţară în care spălarea tricourilor este ilegală şi nişte şlapi de plastic veritabil, de Obor. Tricoul care nu cunoscuse niciodată bucuriile scaldei în maşina de spălat se suflecase peste burtă. Buricul, ca multe alte burice de acest tip, lupta fără speranţă pe două fronturi, înghiţit de grăsime şi împâslit de scame. Fiind cald, scamele erau jilave. Umezeala venea de peste tot, în broboane de transpiraţie şi pârâiaşe de sudoare. Buricul exprima nefericire, în contrast cu expansionismul exuberant al vecinătăţilor buricului. (more…winking

Mamă pentru doi

Julius Constantinescu

La hipermarket, mă împrietenesc cu un ciutan. Mă împrietenesc în sensul că, în timp ce eu mă zgâiam la bunăciunea de mă-sa, el se zgâia la mine. Ca să-i arăt că şi eu îl plac, scot limba. Dispare şi apare brusc lângă raionul de mezeluri; se uită la mă-sa şi, după ce se asigură că nu-l vede, îmi arată o limbă maronie, care-l trăda că tocmai înfulecase ciocolată. L-am prins la lactate, m-am asigurat, la rândul meu, că nu mă vede mă-sa şi mi-am băgat degetele mari în nas, iar pe restul am început să le flutur. (more…winking

O dispută contabilă

Julius

Nemţeanul Toader P. fusese, o vreme, angajat la o stână (dacă vă interesează şi acest amănunt, ca cioban, nu ca administrator de reţea). Toader plecase de la stână, la expirarea contractului, cu o mare supărare: patronul, Ion G., îi datora nişte bani, însă acesta refuzase să i-i mai dea, în acest sens arătându-i şi un par. Cum Toader nu era omul care să-şi ia gândul de la bani (ştiţi cum sunt ţăranii, proşti, când le intră ceva în cap o ţin ca înecatul), s-a gândit să-i facă o vizită patronului mai târziu, când va fi în măsură să-i arate şi el un par. (more…winking

Chiloţii lu’ Didina

Julius Constantinescu

Când eram mic, gluma preferată a unchilor mei era să mă pună să-i cer unui coleg de-al lor de serviciu să-mi aducă de-acasă nişte elastic din chiloţii nevesti-sii, să-mi fac o praştie (presupun că îi simpatizaţi deja; eu eram topit după ei, fiindcă nu trebuia să le spun de două ori că m-a bătut nu ştiu ce găligan ca să pună mâna pe el şi să-l înveţe minte să mai dea altădată într-un copil care are nişte unchi aşa ca lumea). Că elasticul din chiloţii Didinei e cel mai bun elastic de praştie m-au convins uşor: “Nepoate, vezi porumbelul ăla de pe stâlp? Dacă-ţi faci o praştie din chiloţii lu’ Didina, îl nimereşti d-aci fără probleme”. (more…winking

Povestea lui Gheorghe şi a calului fermecat

Julius Constantinescu

Gheorghe T., din satul Urişor, se întorcea sâmbătă după-amiază acasă, tăind drumul prin pădure. Când să zică şi el c-a trecut pădurea fără incidente, lui Gheorghe i-au atras aten]ia nişte zgomote ciudate, care veneau de undeva dintr-un tufiş. Bucuros că de-acum n-or să mai râdă consătenii de el, Gheorghe fiind printre pu]inii localnici care nu se-ntâlniseră niciodată cu ursul, omul s-a pregătit s-o ia la fugă, dorind foarte mult ca povestea întâlnirii sale cu ursul să fie relatată de el însuşi. (more…winking

Follow me

Echipa



Top 5 DailyCotcodac

1. Drama unui şobolan de tarabă cam stresat
2. 10 motive ca să-ţi bagi cardul undeva
3. Cum mi-am făcut un nume în fotbal
4. Cele mai frumoase întrebări puse de femei
5. Cronica unei morţi aranjate

 

Ultimele comentarii

    • unmihai: @Julius pe acelasi principiu mergi si la glumele cu francezi si valsuieni? :D
    • unmihai: @Redactia DC Ati impartit cumva ziare in Japonia? :d
    • silavaracald: Creșinească remarcă: ”lasa-l naibii de Isus”! ;))
    • Lucifer: sa mai zic Danonne (nu stiu multi de asta) sau Dom Perignonu’ zilnic? Imi curg lacrimile pe obraji de...
    • Prothero: Corect, foarte buna comparatia. Pe cand un sitcom la Acasa TV si niste reclame cu Urban (in loc de Bill...


CATEGORII

BLOGROLL

POSTURIRECENTE

MiniBLOGROLL

ARHIVA