Radu Pircă

Fiindcă am văzut că Raeţchi şi-a asumat răspunderea şi pentru partea culturală, şi pentru cea de femei (aşa încât presupun că în vreo două luni toate cititoarele de DC se vor uita la televizor doar la filme recomandate în Pateric şi vor merge în excursii numai după sfaturile lui Cosmas Indicopleustes), eu o să mă ocup, oricâtă silă mi-ar fi, de jocuri. Aşadar, săptămâna aceasta avem unul nou: “Hegemony: Philip of Macedon”.

Longbow Games, de care nu am auzit niciodată fiindcă fac mai ales jocuri cu bile (d-alea de joacă bugetarii când nu e grevă, sigur le ştiţi dacă vă plătiţi impozitele) au avut curajul să facă un joc istoric de strategie (more…

Radu Pircă

Jorge Luis Borges avea obiceiul să rezume într-un paragraf romane cu idei fabuloase, după care îţi lăsa gura apă. Romanele nu existau decât în imaginaţia lui Borges, căruia îi era lene să le extindă mai departe de două-trei fraze. Câteva dintre aceste romane au fost totuşi puse pe hârtie de David Lindsay, un scriitor scoţian ratat.

În cel mai borgesian spirit, Lindsay a trăit, fireşte, înaintea argentinianului, aşa că a murit sărac, obscur şi probabil nebun. Dacă ar fi scris după Borges şi i-ar fi furat cu neruşinare ideile ar fi fost bogat, faimos şi l-ar fi chemat Coelho. (more…

Radu Pircă

Sorin Oprescu a decis la sfârşitul săptămânii trecute că planurile SF precum autostrada suspendată, asfaltarea generală sau apă şi canalizare în toate cartierele capitalei nu au niciun fel de viitor. Ca urmare, primarul şi-a întors privirile spre trecut, unde speră să găsească soluţii pentru Bucureşti. Nu vă speriaţi, n-o să circulăm cu care cu boi pe drumuri de pământ – în principal deoarece drumuri de pământ practic avem deja, deci nu mai iese de un contract nou şi nimeni din guvern nu are vreo reprezentanţă de care de boi în România. Soluţia găsită de Oprescu a fost să decoreze pasajul Lipscani cu fresce romane.

Pe lângă că pe vremea romanilor unde e acum Bucureştiul nu găseai nici măcar un chioşc de ţigări, răuvoitorii ar spune că Oprescu putea să se inspire din alte lucruri pentru care romanii erau celebri cum ar fi administraţia eficientă, apeductele, şoselele excelente, băile publice. (more…

Radu Pircă

Fiindcă e week-end, din păcate nu veţi avea parte de crime, de terorişti sau de porno cu bătrânele, ci de cultură. Înainte să puneţi jos laptopul şi să daţi drumul la televizor, vă avertizăm totuşi că e vorba de recenzia unei cărţi de istorie frumoase, cum ne place nouă, cu multe masacre. Nu, nu e istoria Vasluiului, ci “Martiri şi criminali” a lui Stuart Carroll, apărută anul trecut la Oxford University Press. Unde o găsiţi nu e problema noastră, chiar n-o să vă învăţăm acum să intraţi pe tot soiul de site-uri de piraterie.

Pe la 1600, familia de Guise, subiectul aceste cărţi, era văzută drept întruchiparea geniului malefic, cam cum sunt acum Blofeld, Doctor Doom sau Carlos Şacalul. Unuia dintre membrii familiei îi datorăm sensul actual al cuvântului “masacru” (more…

Radu Pircă

Istoria românilor e simplu de rezumat în câteva propoziţii: timp de mii de ani, am tot încercat să ne apucăm de muncă, dar de fiecare dată când puneam mâna pe lopată, apărea un neam de cotropitori, aşa că preferam să ne culcăm în roabă până trece urgia. Nenumărate generaţii de strămoşi au avut scuza perfectă pentru a nu se apuca de făcut, ca alţii, ziggurate, piramide, catedrale sau măcar metrou în Drumul Taberei: “Tată, eu m-aş apuca, dar sunt sigur că imediat or să apară nişte cotropitori şi o să-şi bată joc de munca mea”. Aşa că pe Daily Cotcodac am decis să începem acest serial de istorie cu primii dintre cotropitorii ăştia care stricau tot. Sau, cum spunea femeia de serviciu a voievodului Menumorut: “Cotropitori? Porci, dom’le, nu cotropitori. “

De obicei, cotropitorii, fiind oameni răi, leneşi şi stricători – nu ca noi – erau organizaţi în imperii care stăpâneau jumătatate de lume. (more…

Începând din această seară, Daily Cotcodac va publica un serial inedit, intitulat “Istoriile lui Pircă”. Dincolo de nota de umor în care sunt prezentate, subiectele tratate de Istoriile lui Pircă sunt cât se poate de serioase şi reprezintă, din câte ştim, o premieră pe blogurile româneşti, fiind rezultatul unor cercetări ştiinţifice riguroase. Pentru o parte din subiectele tratate de Pircă nu există nici un studiu istoric aplicat, poate pentru că nimeni, nici măcar Academia Română (singurul nostru concurent serios), nu şi-a bătut capul cu asta. (more…

Radu Pircă

România, 1937. Comisarul Moldovan împuşcă legionari şi speră că, dacă într-o zi o să se facă un film după viaţa lui, o să-l joace un actor bun, Bogart sau Gary Cooper, nu vreun pârlit din România. Ion Iliescu se joacă cu Pistruiatu’, copilul vecinilor, şi-i traduce Rahane: “Deci aici Rahan dă cu cuţitul în ţărănişti”. Tânărul Mihai, moştenitorul tronului, visează: “Ce tare ar fi ca atunci când mă fac mare să fiu pilot de încercare, nu oboseala asta de rege… Sau să fie o revoluţie şi să mă gonească bolşevicii, ca-n filme… N-am eu bafta asta.” În acelaşi timp, un localnic din Gherla îşi sapă grădina de legume. Printre roşii şi vinete găseşte ceva extraordinar: singura tăbliţă cuneiformă descoperită vreodată în Europa. Mai puţin extraordinar e faptul că nimeni în România nu o poate traduce, Oreste nefiind născut încă. (more…

Radu Pircă

Arheologii maghiari susţin că ar fi descoperit resturile unei case ce i-a aparţinut lui Vlad Ţepeş în Pecs (vezi foto). Descoperirea a fost făcută “întâmplător” în timpul lucrărilor de restaurare a centrului oraşului, care urmează să fie Capitala Europeană a Culturii în 2010. Ghilimelele nu-s puse din greşeală – şi presa maghiară are dubii privind descoperirea: atât pentru că aceasta a picat într-un moment atât de bun pentru a atrage turişti, cât şi, mai ales, deoarece nu există dovezi clare că e vorba chiar de casa lui Ţepeş. Arheologii din Pecs susţin că au un document care atestă că în 1489 locuinţa era botezată “Casa lui Drakulya”. Autorităţile culturale maghiare sunt însă de părere că documentul se referă la altă casă. De asemenea, după ce au excavat o parte din resturile locuinţei – care constau într-o pivniţă lată de 3 metri şi lungă de 20, pe jumătate inundată –, arheologii nu au găsit nici un fel de dovadă care ar face legătura între acea casă şi Ţepeş.

Pe de altă parte, ideea că simpaticul domnitor ar fi trăit în Pecs nu e deloc nebunească. (more…