Groparu

O soprană la Opera din Cluj avea un prunc de 7 ani. Pe care-l crescuse cum ştiuse ea mai bine, cu un simţ artistic exacerbat – drept urmare ieşise un băieţel cu mult bun simţ, ruşinos, cu aptitudini artistice, bun modelator în plastilină şi sfios ca o fată mare.

Băiatul acesta sfios şi ruşinos, spre deosebire de alte pramatii care în clasa I bagă la greu prafuri de la magazinele de vise, ba mai şi fumează în excursie, era cu atâta de mult bun simţ că nici măcar un pârţ nu trăgea ca lumea. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

La ora asta beu bere Dorada – bere eftină, contrabandă din Tenerife, mai am două doze. Ţin să menţionez că în burlăcia mea infinită m-aş fi uitat cu scârbă la degetarele astea de 0.33 cu sirop de malţ, că fără halbă bavareză de un litru nu m-aş fi complicat, dar cică vremurile s-au schimbat, modificîndu-se.

Pe scurt: azi dimineaţă am devenit tătic de Andrei Luca Băzăvan (prietenii ştiu de ce), două nume de sfinţi şi unul de Antihrist.

(Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu. Tot acolo, şi felicitările )

Groparu

Nişte neni pistruiaţi cu pielea albă şi care nu-şi dau ciorapii jos cînd fac sex cu femeile şi băieţeii lor au ajuns şi prin Cluj şi, ca demonstraţie a unui IQ destul de lung dacă îl scrii în litere, au tras nişte poze oraşului de mai mare jena, cred că nici în Mogadishu nu puteau găsi sărăcie mai lucie. Şi ca să fie tacâmul complet, au şi scrijelit pe hârtie un articol despre oraşul nostru din lumea a treia, în care aflu că oraşul Cluj e plin de şomeri (într-adevăr, cei 5,85% şomeri ai Clujului e triplu faţă de cei 4.4% ai Elveţiei), câini morţi şi prunci violabili.

Bă, oameni buni: aflaţi că clujenii sunt plini de bani toţi, alfel nu şi-ar permite să supravieţuiască într-un oraş aşa de scump. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Groparu

Luna asta mă duc să-mi plătesc, ca un împrumutat mândru, rata la Alpha Bank. Şi-mi aduc aminte: bă! ăştia or inceput să-mi ceară 2 lei pe lună pe un cont în lei pe care nu-l folosesc veci, şi io am închis contu, deci trebe să-mi dea înapoi banii. Ia să văd ce se mai aude cu ei.

Şi mă iau şi mă duc la ghişeu, la ghişeiţă. Săr’na, io-s Groparu, uite buletinu, da’ nu-l mirosiţi, că poza miroase a bere; îmi vreau cei doi lei înapoi. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Groparu

Când eram în studenţie, vine cu sorella din Jermanica în vizită neanunţată la Cluj, la mine, în cămin. Ne râdem, ne bucurăm, haha. Pleacă spre Jermanica prin Oradea.

În Oradea, opreşte la o benzinărie să bage gaz românesc, că era mai ieftin ca oriunde în Europa. Şi, la benzinărie, un alt cetăţean Fritz intră în vorbă cu el, în germană.

- Hallo, guten morgen, schlaffen sie Deutsch, liebe ţuşauăr, din ce land vii, cu ce treabă prin România. Bă, nu ai cumva cash la tine?
- Am, dară. Da’ di ce?
- Păi ăştia, proştii, nu sunt în stare să îmi schimbe 500 mărci; şi nu am cum plăti benzina!
- Las’ că te ajut eu, sare cumnatu’, că el e aşa, săritor, imediat sare-n schemă. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Io, fiind din Sibiu, cunosc ceva saşi plecaţi la vaterland-ul lor, în Jermanica. Pe vremuri, pe bani buni, nu amu, când te angajează neamţu’ să-i culegi căpşunii şi primeşti 200 euro pe an, din care îţi trage 400 euroi pentru cazare în rulotă, 30 in cameră.

Şi unul din saşii ăştia plecaţi era mega măcelar. Deci mega! Tăia tot ce mişcă, tranşa, belea, jupuia. Cojea, epila, făcea pedichiura. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Groparu

1. Iubi, când avem musafiri nu le dai limonadă, bere şi vin în borcan. Dacă paharele sunt murdare, paharele se spală!

2. Dacă nu mai există cearşaf curat, nu dai jos draperia de la geam ca să dormi pe ea.

3. În căznicie se folosesc balsam de rufe şi Calgon când speli cu maşina de spălat. (more…

Groparu

- Alo? Alo!!! Alo??? Nu se-aude, dragă! îi zice Gropăroaia lu’ Gropăroiu.
- Alo, mama? No servus! zic eu.
- Cred că are ceva telefonul, continuă mamaşa discuţia cu soţul ursit ei.
- Mamăăăăă! V-aud! strig eu.
- A! Stai că se aude. Alo! Alo!!!
- Da, mamă, servus.
- Alo!!!!
- V-AUUUD! Seeeervus! strig eu.
- Alo, Groparu? (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Groparu

Hai în oraş să bem o cafea, zice Sorella către onor bărba-su neamţ.

Cumnatu-meu, când e vorba de Arbeit, nu se trage româneşte pi cur: lucră ca nebunu’. Dar să nu-l pui să se relaxeze, că e jale: nu îşi mută fundu’ de lângă volan, şi nu pleacă în concediu.

Aşa e el, nimeni nu e perfect.

Aşa că soru-mea, ca să-l poată scoate din casă, îl cheamă nu la plimbare, ci la cafele duminica prin oraşul ăla al lor nemţesc de munte, o staţiune cu ape minerale, ape termale, pârtii de ski şi restaurante şi cafenele şi curăţenie, garduri vii şi flori şi parcuri şi cascade şi peşti aşa cum mi-aş dori eu să văd prin Azuga, dar tare mi-e teamă că nu voi apuca înainte de a împinge florile cu nasul. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Groparu

E 11 jumate noaptea, sting calculatorul, mă duc în dormitor, deschid uşurel uşa.

Mă apropii tiptil de ea, pe întuneric – ea doarme. Ca prin minune, nu îmi troznesc deştele de la picioare ca la nonagenari, că io mai păţăsc şi d-astea frecvent, parcă-s reîncarnarea artritei maicii Tereza, Doamne, iart-o; şi-apăi ea se trezeşte, aprinde veioza, îmi cere un pahar cu apă, mă întreabă cât e ceasul, şi-apăi io mă simt vinovat că pierd nopţile la calculator.

Lepăd pe nesimţite cămaşa, îmi ţin respiraţia ca să nu fluier pe nas, aşa cum fac de obicei. Şerpuiesc cu dibăcie afară din hainele de zi şi mă înfig în pijamale (de fapt eu nu prea port pijamale; port un tricou mai vechi pătat cu ceva sos de peşte de la o reţetă care nu mi-o ieşit mai demult, în liceu, şi chiloţii zilei) şi de acolo, pe bâjbâite, îmi dibui perna fără s-o trezesc. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )