Ăsta e Groparu, de asta îl iubim.
(more…

- Tu! îi zic unei colege mai creştine ea, aşa. Ia-mi de la chineji! Haleală! Bună! Să nu fie nimica marinat sau dulce, sau carne de mâţă! Să fie gustoasă şi multă şi picantă, că mi-i o foame de-mi vine să înghit buda de la femei! Mersi frumos!!!
- OK, zice ea. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Anul 2027, Gropărelul deja e băiet mare, înalt, cu coşuri, piercinguri şi părul verde, sprâncenele roşii, tatuaj portocaliu pe dinte şi alte chestii, că Dumnezău ştie cum o fi moda pe vremea aia. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Groparu

Pffffrrrrrrrruuututututu! Flocflocffffff, se aude din leagăn, şi ăsta micu’ râde.

E trecut cu mult de miezul nopţii, abia l-am pus în pătuţ şi speram, şi io, şi nievasta, că adormise. Aţipisem de fix 14 minute. Îmi trag cu greu la deal pleoapele îngreunate de somn, lipite ca la pisoi. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Când o să vină la mine îngerul morţii, o să-i dau o bere să-mi arate nu cum ar fi arătat lumea fără mine, aşa cum o făcut JR Ewing în Dallas, ci cum ar fi arătat cu Vadim preşedinte. Apoi mi-aş fi dat pumni în cap de ciudă, că aş fi avut o mie de subiecte de pus pe blog. Pe zi, normal.

Iar acum să scriem postarea de azi.

Unchiul colegului Adi, care este orădean, este orădean.

Şi foarte PRM-ist, de la începuturile începuturilor. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

- Tu, iubito! Io o sun.
- Eşti nesimţit.
- Nu-s, tu. Nu-s nesimţit. Io o sun.
- Se supără pe noi. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Sorella cu cumnatu’, primul prunc. Se gândeau la ce nume să-i pună pruncului.

Sorella: Io aş vrea ceva cu iz de pădure, fragi şi izvoare cristaline. Da. Un nume care să aibe atât rezonanţă high-tech, cât şi clasică; un nume de cosmonaut rus, sau de personaj de comedie de Shakespeare. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Dormeam. Visam că sunt în Deltă, pe un canal identic pozei mele de pe desktop de la serviciu (mulţumesc, Konskriptor!)

- Gropare! Scoală!

Beleam ochii la plută, pe Dunărea veneau plauri; dar nu îmi agăţau montura, că io în visele mele fac ce vreau.

- Mă! Iară dormi ca impiegaţii de gară de provincie???
(Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Mergeam într-o zi prin centru, mai plăteam o rată, mai ocheam câte-o reducere, mă mai feream de câte-un BMW-ist daltonist cu volanul pe dreapta şi număr de Irlanda. Şi ghiciţi voi ce îmi sare în ochi de pe un coş de gunoi? (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

S-a mutat cu ea, în sfârşit. După 4 ani de relaţie.

Nu i-a spus nimic mamei sale, că nu o place pe gajică. Plus că iar i-ar fi încins firul la telefon cu teorii conceptuale despre “responsabilitate”, “maturitate” şi “om mare”. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )