Penultimul bastion Daily Cotcodac a căzut. După un asediu sălbatic, garsoniera Groparului, considerată până nu demult inexpugnabilă de către orice om cu simţul mirosului, a încăput în mâinile duşmanului. Bravii gândaci de bucătărie, ploşniţele şi păianjenii din baie au pierit până la unul în luptă, iar Groparu însuşi a fost nevoit să iasă dindărătul fortificaţiilor ridicate din vase nespălate şi sticle goale de băutură şi să se predea necondiţionat. Tot ce a mai rămas din garsoniera Groparului e o ruină fumegând din beţişoare parfumate şi strălucind de curăţenie – nici măcar o pereche de şosete sub scaun nu se mai vede.

Şi acum, puţin training înainte de nuntă, Gropare. (more…

Acum două mii de ani, oamenii îşi imaginau că în iad vor trebui să urce la infinit un bolovan pe un deal, că se vor chinui o veşnicie să umple o cadă folosind vase sparte sau că vor fi învârtiţi fără încetare pe o roată. Astăzi ştim însă că activităţile repetitive şi cretinizante făcute la nesfârşit nu ţin de fapt de iad, ci de lucrul în corporaţii.

Ca urmare, infernul a trebuit să fie reimaginat pentru timpurile noastre. Un autor de benzi desenate de pe net şi l-a închipuit ca pe un Tetris imposibil de terminat iar un programator a realizat rapid jocul (more…

VisUrat

Eu sunt omul care are incredere ca romanii sunt mult mai destepti decat americanii. Toata viata mea mi-am bazat aceasta idee dupa ce am vazut filme cu cretinatatile pe care le fac americanii. Din nefericire am ajuns la concluzia ca, incet incet, romanul se apropie vertiginos de cretinatatea specifica americanului de rand.
Nu va voi lasa in ceata ci va voi explica pe ce imi bazez aceasta afirmatie.
Acum cateva saptamani am avut ocazia de a auzi in Kaufland urmatoarea discutie: (more…

VisUrat

Am citit zilele trecute un articol care m-a facut sa rad. Nu, n-am ras cu lacrimi si nici nu m-am tavalit pe jos, dar un zambet tot mi-a smuls. De fapt, nici macar n-am zambit (sa nu ma dau de gol) dar am ras in sinea mea.
O madama care se crede mare jurnalista (sa nu zic o neXXXXta frustrata pentru ca nu-mi permit sa bag vulgaritati pe blogul lui Julica, ca-mi pune asta imediat valizele la usa cu contul meu de admin cu tot) a descoperit pe net (dupa indelungi cautari pe acest subiect, aparent aleator) un rezultat al unor cercetatori. Nu mai tin minte despre care cercetatori vorbea, dar presupun ca este vorba despre cei britanici, pentru ca sunt singurii pe care nu-i pasioneaza leacurile pentru cancer, SIDA sau gripa porcina.
Studiul cu pricina spunea in felul urmator: (more…

VisUrat

Eu m-am decis ca, in aceasta viata, sa merg cu toate mijloacele de transport care pot cara oameni. Asa cum fiecare are un tel in viata, asta este telul meu. Unul vrea sa fie doctor, altul pompier sau politist (de ce, nu ma intrebati pe mine, eu am trecut de clasa a IV-a), altul vrea sa fie politician. Eu vreau sa ma trag cu toate chestiile posibile. Si, tinand cont ca eu cand vreau sa fluier, imi cumpar fluier pentru ca din buze nu prea-mi iese, m-am cam tras cu toate minunile posibile.

Am fost cu (more…

Daily Cotcodac a reuşit să intre în posesia primului număr al revistei Playboy, Ediţia de Vaslui. Aşadar, în exclusivitate pentru cititorii DC din judeţul Vaslui, iată coperta acestui prim număr, care conţine un pictorial cu o ispititoare reprezentantă a sexului frumos de doar 70 de primăveri.

.

În aşteptarea pozei de tip paparazzi cu d-na Vivi Floricica, Daily Cotcodac încearcă să vă menţină trează atenţia cu o poză care ar prinde lejer coperta oricărei reviste glossy, ediţia de Oltenia. Doamnelor şi domnilor, DC are plăcerea să vă prezinte femeia mereu actuală, activă şi atractivă, cu atitudine, femeia care are încredere în ea, femeia care iubeşte bărbatul, dar care nu vrea să depindă de el, adică, aţi ghicit deja, Femeia Cotco.

Julius Constantinescu

Vii de la serviciu. Sau de la magazinul din colţ. Sau, pur şi simplu, de la baie. Nevastă-ta/amică-ta e întinsă pe pat şi plînge de se zguduie pereţii.
Rămîi perplex. “Ce s-a întîmplat?”. Răspunde printre sughiţuri: “Nu s-a întîmplat nimic”. “Dar ce ai?”. “N-am nimic”. “Atunci, de ce plîngi?”.“Nu plîng”.
Iată o situaţie banală, din viaţă. Cum procedăm? (more…

Julius Constantinescu

Oamenii sufera de diverse fobii. Claustrofobii, de pilda, nu s-ar sui nici morti intr-un lift;
altii au frica de inaltime, de apa, de injectii si asa mai departe. Mie, de pilda, mi-e frica de ursi. E o teama irationala, nu pot sa spun cu exactitate de ce mi-e frica de ursi. Se pare chiar ca exista oameni care se tem de crocodili, rechini sau tigri.
Fiind mai delicate, femeile se tem de animale mai mici. Un soricel – animal de prada extrem de feroce – le poate declansa un atac de panica, in timp ce vederea unui paianjen le poate paraliza genunchii. Cat despre omizi, este cunoscut faptul ca acesti monstri sunt facuti pentru a ucide.
Incerc sa inteleg de ce romanii le aruncau pe femeile crestine la lei – probabil, dintr-un soi de mila pagana. Altfel, cu adevarat crud ar fi fost sa le arunce in groapa cu gandaci de bucatarie.

VisUrat

Într-o dimineață, stând eu relaxat la calculator, mă trezesc cu Nimeni în cameră. Nu stătea Nimeni să se uite la mine să vadă ce fac, dar mă deranja prezența lui. Am stat cât am stat și, la un moment dat, n-am mai reușit să mă stăpânesc. De mult pândeam ocazia să-i spun lui Nimeni ce am eu pe suflet și cât de nesimțit îl consider, dar rar îl prind prin casă. Asa ca am profitat de ocazie si m-am hotarat sa-l pun la punct.

Eu: Auzi Nimeni, am ceva să-ți spun!
Nimeni: Te ascultă Nimeni. E numai urechi! (more…