În frumosul sat vasluian Horga (spun “frumos” pentru că nu am trecut pe acolo niciodată, poate că de fapt arată ca Racoon City) trăia un bărbat, pe numele său M. J. Dacă sunteţi neapărat curioşi, aceste iniţiale vin de la Mirel Juravlea – nu încercam să-i protejăm identitatea, ci doar să vă ferim de auzirea unui nume aşa de urât.

M. J. avea o soţie, Marcela (cei din Horga nu un gust desăvârşit în materie de nume, probabil aţi intuit asta încă din paragraful de mai sus). “Avea” e cuvântul potrivit, fiindcă în momentul producerii evenimentelor ce urmează Mirel şi Marcela tocmai divorţaseră amiabil, în sensul că el nu-i mai dăduse şi o ultimă bătaie aşa, ca să-l ţină minte. Divorţul a avut loc însă în altă localitate – Horga nu are judecătorie, doar o filarmonică şi o superba pinacotecă (v-am spus că n-am fost acolo niciodată, improvizez şi eu). (more…

Vreţi o parcelă pe Lună? Nu, serios. Chiar dacă la prima vedere pare niţel departe, gândiţi-vă că de fapt e doar la 15 minute-lumină de centru – comparat cu Alfa Centauri, cea mai apropiată stea de Pământ, practic e ca şi cum ar fi în inima Bucureştiului. De asemenea, e o zonă nouă, o să aibă sigur autostradă şi şosea de centură înaintea Braşovului, vecinii am înţeles că sunt drăguţi, nu pun muzica tare, nu-şi ambalează rachetele în faţa blocului şi nu trag cu laserul în aer la petreceri, plus că e la fel de multă verdeaţă ca în Militari. Singura problemă este că momentan nu are apă curentă, dar am fost asiguraţi că, imediat ce NASA va descoperi apă pe Marte, Luna va fi şi ea branşată la reţeaua de apă şi canalizare – până atunci puteţi transforma un crater în fosă septică (Pircă nu ştie că există apă pe Marte; asta pentru că în loc să citească ziare serioase, gen Libertatea, îşi ia informaţiile de pe tot soiul de site-uri dubioase de ştiinţă care publică orice căcat ca să facă un pic de trafic – n.J.). (more…

Radu Pircă

Cum mogulul blogurilor mă plăteşte foarte bine de când e pe locul 8 în Zelist, în ultima vreme am mers mai mult cu metroul. Cu această ocazie, am sesizat câteva aspecte ale luptei de clasă pe magistrala 2, incluzând personaje pe care deja le cunoaşteţi.

Îl mai ţineţi minte pe bodyguardul care semăna cu Valentin Stan (dacă nu, citiţi aici)? Mai seamănă şi acum, doar că a fost promovat. În loc să păzească Apărătorii Patriei de valurile de săritori peste bare, acum apără staţia Piaţa Unirii 2. Nu a schimbat însă doar staţia, ci şi condiţia socială; de unde înainte vorbea familiar cu ceilalţi bodyguarzi, acum l-am văzut (more…

Radu Pircă

Din cauza sărbătorilor de iarnă, familia P. a trebuit să întreprindă un turneu oficial pe la toate rudele şi cunoştinţele dintr-un oraş din Moldova (nu Vaslui, altul, mai puţin îndrăgit de cititorii noştri, dar se bea şi se dă cu pumnul şi-n ăsta). Cu acest prilej, familia P. a avut ocazia să realizeze un interesant studiu asupra DVD-playerelor din casele românilor, studiu pe care suntem convinşi că Realitatea îl va prelua în următoarele zile, fiind de larg interes şi cu nimic mai prejos decât ştirile despre unde se poate mânca cea mai rafinată slană cu ceapă şi ce face Hruşcă de Sărbători.

Ca regulă generală, am constatat că preţul este invers proporţional cu capacitatea de a citi DVD-uri. (more…

Radu Pircă

Istoria românilor e simplu de rezumat în câteva propoziţii: timp de mii de ani, am tot încercat să ne apucăm de muncă, dar de fiecare dată când puneam mâna pe lopată, apărea un neam de cotropitori, aşa că preferam să ne culcăm în roabă până trece urgia. Nenumărate generaţii de strămoşi au avut scuza perfectă pentru a nu se apuca de făcut, ca alţii, ziggurate, piramide, catedrale sau măcar metrou în Drumul Taberei: “Tată, eu m-aş apuca, dar sunt sigur că imediat or să apară nişte cotropitori şi o să-şi bată joc de munca mea”. Aşa că pe Daily Cotcodac am decis să începem acest serial de istorie cu primii dintre cotropitorii ăştia care stricau tot. Sau, cum spunea femeia de serviciu a voievodului Menumorut: “Cotropitori? Porci, dom’le, nu cotropitori. “

De obicei, cotropitorii, fiind oameni răi, leneşi şi stricători – nu ca noi – erau organizaţi în imperii care stăpâneau jumătatate de lume. (more…

Radu Pircă

Sunt sigur că de-a lungul timpului vi s-au stricat diverse chestii prin casă şi a fost nevoie să apelaţi la un meşter. Cum ştiţi însă că aţi pus mână pe un meşter adevărat, unul care face o treabă ca lumea, românească? Daily Cotcodac vă oferă un scurt ghid:

Pe adevăratul meşter îl recunoşti de la mare depărtare. Poartă haine care par murdare din fabrică – sunt convins că există un magazin pentru meşteri unde te întreabă: “De care salopetă vreţi, cu pete de vopsea sau de vaselină? Avem şi colecţia nouă, cu stropi de diluant şi urme de rugină, sunt ultimă modă în tramvaiul 34”. (more…

Radu Pircă

România, 1937. Comisarul Moldovan împuşcă legionari şi speră că, dacă într-o zi o să se facă un film după viaţa lui, o să-l joace un actor bun, Bogart sau Gary Cooper, nu vreun pârlit din România. Ion Iliescu se joacă cu Pistruiatu’, copilul vecinilor, şi-i traduce Rahane: “Deci aici Rahan dă cu cuţitul în ţărănişti”. Tânărul Mihai, moştenitorul tronului, visează: “Ce tare ar fi ca atunci când mă fac mare să fiu pilot de încercare, nu oboseala asta de rege… Sau să fie o revoluţie şi să mă gonească bolşevicii, ca-n filme… N-am eu bafta asta.” În acelaşi timp, un localnic din Gherla îşi sapă grădina de legume. Printre roşii şi vinete găseşte ceva extraordinar: singura tăbliţă cuneiformă descoperită vreodată în Europa. Mai puţin extraordinar e faptul că nimeni în România nu o poate traduce, Oreste nefiind născut încă. (more…

Radu Pircă

Aseară am rămas cu 3 siguranţe funcţionale din patru. A fost începutul unei frumoase aventuri.

Cum spuneam, am rămas doar cu 3 siguranţe. Evident că mut rapid una de la lumină la prize, ca să nu pierd jocul de pe laptop. Soţia se opune totuşi noului look de grotă al apartamentului, aşa că încerc să repar siguranţa stricată (era din aia nouă, din plastic şi cu buton, dar pentru panou de fuzibile – dacă n-aţi înţeles ce vreau să zic, vă explică J într-un comentariu, că el e inginer şi se pricepe). Cât pe ce să reuşesc (secretul meu e că nu-s inginer, aşa că, deşi nu pot explica, mă descurc cu treburile astea), (more…

Radu Pircă

Am mers ieri jumătate de oră cu metroul (asta ca să vă daţi seama cât de prost ne plăteşte Julius, că nici măcar bani de kerosen să pun la avion nu mai am; cred că o să mă mut la Arhi, că ăsta am auzit că face atâţia bani pe blog că în curând o să-şi ia netul lui, să nu-l mai folosească pe ăsta obişnuit, unde intră toţi mârlanii). Spre deosebire de voi, măgarilor, care aţi fi folosit aceste 30 de minute ca să vă uitaţi după gagici, eu chiar m-am gândit la câteva probleme globale ale umanităţii ameninţată de epidemia de gripă porcină. Şi am ajuns la concluzia că epidemia e o binecuvântare pentru umanitate din următoarele 7 motive: (more…

Radu Pircă

Nu cred că există articol vestimentar care să stârnească atâtea pasiuni ca treningul. Pe nimeni nu interesează dacă îţi plac sau nu puloverele cu en-coeur (cred că în română corect e “anchior”, dar scris aşa parcă e o chestie pe care ar purta-o un pirat din ăla cu petic pe ochi). În schimb, dacă îţi plac treningurile şi le-ai purta cât de des poţi, eşti cocalar (glumă targetată pentru publicul din Ardeal: eşti moldovean); dacă le urăşti şi ai vrea să vezi Lotto şi Adidas pierind în flăcări, eşti intelectual (pentru publicul din Moldova: eşti un ardelean prost, care nu ştie cum să se îmbrace la nunţi).

Atunci când sunt nevoiţi să explice de ce un om normal ar purta ceva lucios şi fâşâitor, în culori care l-ar face şi pe Van Gogh să nu-şi mai taie o ureche, treningofilii pretind întodeauna că de fapt treningul este echipament sportiv, deci e imun la regulile normale ale eleganţei şi bunului-gust. (more…