Radu Pircă

Bine am făcut că nu i-am luat cadou unui amic “1776″, cartea bilaureatului Pulitzer David McCullough, înainte a de a o citi. După ce am ajuns la ultima pagină, mi-am dat seama că mai bine îi cumpăr o cravată, măcar nu-mi va face vânătaie atunci când mi-o va da de cap.
(more…

Traducere: Radu Pircă

Un cititor fidel din satul Eberswalde a avut bunăvoința să-mi trimită un număr al ziarului local, General Anzeiger, din care un pasaj, încercuit cu albastru, ar trebui să mă dea pe spate, crede simpaticul nostru abonat.

Iată pasajul, tradus atât cât m-a dus capul:

“Ne-ați semnalat în repetate rânduri, iubite cititoare și mai ales iubite gospodine, neplăcerile provocate de hârtia de ziar, care, indiferent ce i-ați face, păstrează un pic din mirosul cernelii tipografice, făcând imposibilă folosirea ei la împachetarea untului, slăninii, șoriciului, mezelurilor, fripturilor și chiar cărnii macre. (more…

Acum mai bine de un secol, umoristul francez Alphonse Allais, alminteri un tip haios dacă n-ar fi avut această meserie, a propus o soluţie excelentă pentru a scoate presa scrisă din criză – soluţie cu atât mai ingenioasă cu cât, în vremea lui Allais, ziarele nici nu aveau concurenţă, în locul Internetului existând pe atunci doar mult mai plicticoasă viaţă reală. (more…

Radu Pircă

Domnul P. se întoarce acasă obosit. Din ce cauză, nu cred că mai are sens să vă spun, fiindcă sunt convins că până acum ați înțeles care-i balena sa albă – și cât de infertilă a fost căutarea-i și azi. Domnul P. pune castraveții, ardeii și legăturile de ceapă ieftine în frigider, cu sentimentul că ceva esențial lipsește. Se întinde pe canapea și deschide o carte. Cartea e scrisă de un clasic rus și a ales-o special fiindcă-i atât de plicticoasă încât nu poate nici măcar să-l adoarmă. Aceasta îi va permite domnului P. să n-o mintă pe doamna P. diseară, când e foarte plauzibil că va fi acuzat că ar fi dormit toată ziua.

Deodată, reveria-i este brutal înteruptă de dialogul zgomotos al celor doi obișnuiți ai grădinii din spatele blocului. Cei doi îi sunt cunoscuți domnului P. drept Emi și Edi, din expresii curente precum “mama lu’ Edi, Edi mi-a spart mingea” și “tata lu’ Emi, îl lăsați pe Emi să iasă afară?”. (more…

Trecem peste faptul că noi ne cam îndoim că Vasluiul e un loc binecuvântat de Dumnezeu, altceva ne miră: de când are Maica Domnului cinci ochi şi două guri? Există cumva nişte Evanghelii gnostice în care Iisus se bătea cu Alien şi Predator, respinse de Biserică drept erezii şi rămase necunoscute publicului larg?

Pe de altă parte, asta ar explica de ce a ieşit Iisus un copil aşa bun. (more…

Julius şi Pircă

6 august
1484 Turcii asediază cetatea Chilia, pe care o cuceresc în doar 8 zile, spre nemulţumirea moldovenilor din cetate, care vroiau să mai lenevească niţel şi să-i mai ceară lui Ştefan nişte bani de materiale pe motiv că e mai mult de lucru la zidurile de apărare decât au crezut la început, plus că trebuie înlocuite şi ţevile fiindcă instalaţia aia e făcută ca dracu’.

7 august
1890 Are loc ultima execuţie a unei femei în Suedia. Ulterior pedeapsa capitală a fost înlocuită cu interdicţia de a mai intra în mall-uri sau în IKEA şi nici la ora actuală Amnesty International nu a reuşit să obţină revenirea la execuţii, considerate mult mai umane şi mai puţin degradante. (more…

Radu Pircă

Poate nu ştiaţi, dar în afară de savanţii americani, există şi cercetători români. Ei n-au fonduri suficiente ca să revoluţioneze ştiinţa descoperind, precum colegii lor străini, ce lăbuţă preferă motanii sau de ce căţeluşii neascultători trăiesc mai puţin. Aşa că savanţii noştri studiază, cum poate vă aşteptaţi, roşiile ieftine. Marea lor speranţă e că într-o zi vor face şi ei o descoperire epocală şi se vor vedea, la fel cum li se întâmplă zilnic colegilor lor din State, pe prima pagină a Cancanului sau Libertăţii,la loc de cinste între cele mai noi poze cu Sânziana Buruiană şi ultima declaraţie a lui Liviu Vârciu. (more…

Radu Pircă

• Secolul XX
Unor comandanţi atât de competenţi nu le-a fost greu să-i ducă pe soldaţii francezi la masacru în Primul Război Mondial (foto). Cu preţul a un milion şi jumătate de morţi şi în mare măsură graţie ajutorului americanilor, Franţa s-a răzbunat pentru înfrângerea din Războiul Franco-Prusian şi i-a înverşunat pe germani suficient de tare pentru ca, două decenii mai târziu, să o ia de la capăt. (more…

Saki (Hector Hugh Munro)

Deschiderea unui nou centru comercial destinat locuitorilor din West End, în special celor de sex feminin, m-a făcut să reflectez. Chiar cumpără femeile vreodată ceva? Desigur, este binecunoscut faptul că merg la cumpărături cu aceeaşi fervoare cu care o albină zboară din floare în floare, dar oare şi cumpără ceva? Date fiind banii, timpul şi energia pe care le consumă în acest scop, eforturile lor comerciale asidue ar trebui să aibă ca rezultat o aprovizionare perfectă cu toate cele necesare în casă; or, dimpotrivă, e de notorietate publică faptul că servitoarele (la fel ca şi gospodinele, indiferent de clasă socială) îşi fac o mândrie din aceea că veşnic le lipsesc chiar şi cele mai banale produse. “N-o să ne mai ajungă gelatina până joi” prevestesc pe un ton fatalist şi, într-adevăr, joi nu mai au gelatină. (more…

Radu Pircă

• Secolul al XIX-lea
După înfrângerea finală de la Waterloo, urmaşii capeţienilor au revenit pe tron, pentru o nouă tură de incompetenţă (”Restauraţia” ). Singurele realizări au fost înfiinţarea Legiunii Străine (motivele ar trebui să fie destul de evidente, dacă aţi ajuns cu lectura până aici) şi crearea imperiului colonial francez, total nerentabil, dar bun pentru a ridica moralul soldaţilor, care măcar pe sălbaticii cu suliţe erau destul de siguri că pot bate, . A fost nevoie de două revoluţii pentru a scăpa definitiv de ei în 1848, cînd poporul a pus iar mâna pe putere. Evident, atunci când francezii au fost puşi să aleagă un înlocuitor pentru urmaşii capeţienilor, l-au ales, cu înţelepciune, pe nepotul lui Bonaparte. (more…