Vlad Petreanu

Înţeleg că nici unul dintre antrenorii echipei naţionale de fotbal n-a pierdut vreun meci, atâta vreme cât a fost primul meci. Continuările au fost îndeobşte infecte, dar începuturile, mereu strălucitoare, ne-au spus comentatorii partidei de aseară, prima al dlui Lucescu jr. ca selecţioner.

Într-un fel, asta ne re-confirmă ca naţie – la noi, ce începe bine se termină prost, în timp ce orice start prost se sfârşeşte catastrofal. Tot e bine că avem certitudini în viaţa naţiunii – ce-am fi, lăsaţi completamente la mâna hazardului? (more…

Vlad Petreanu

Îmi zice Julius: “Scrie-mi, mă, şi mie ceva, să ne râdem. Cum a fost aia cu acvariul care ţi s-a spart noaptea, de ţi-au murit toţi peştii şi te-a trezit vecinul în răcnete că l-ai inundat. Aia a fost foarte amuzantă, am râs cu lacrimi”.*)

Lumea are un simţ al umorului aparte când vine vorba de mine (Julius în mod deosebit). Am constatat-o de mic, într-o (altă) conversaţie cu tataie. “Da’ maşină adevărată când îţi iei?”, m-a întrebat bătrânul, în timp ce pedalam frenetic în jurul lui, la volanul unei carcase de tablă. “Ăhă, păi pân-o să-mi iau eu maşină mare, tu o să fii mort de mult, tataie!”, i-am răspuns, chestie care a provocat ilaritatea întreg cârdului de bunici din părculeţ. Nici azi nu înţeleg de ce. Am avut dreptate, Dumnezeu să-l odihnească, ce era de râs?
(more…