Groparu
Când eram în studenţie, vine cu sorella din Jermanica în vizită neanunţată la Cluj, la mine, în cămin. Ne râdem, ne bucurăm, haha. Pleacă spre Jermanica prin Oradea.
În Oradea, opreşte la o benzinărie să bage gaz românesc, că era mai ieftin ca oriunde în Europa. Şi, la benzinărie, un alt cetăţean Fritz intră în vorbă cu el, în germană.
- Hallo, guten morgen, schlaffen sie Deutsch, liebe ţuşauăr, din ce land vii, cu ce treabă prin România. Bă, nu ai cumva cash la tine?
- Am, dară. Da’ di ce?
- Păi ăştia, proştii, nu sunt în stare să îmi schimbe 500 mărci; şi nu am cum plăti benzina!
- Las’ că te ajut eu, sare cumnatu’, că el e aşa, săritor, imediat sare-n schemă. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )
Io, fiind din Sibiu, cunosc ceva saşi plecaţi la vaterland-ul lor, în Jermanica. Pe vremuri, pe bani buni, nu amu, când te angajează neamţu’ să-i culegi căpşunii şi primeşti 200 euro pe an, din care îţi trage 400 euroi pentru cazare în rulotă, 30 in cameră.
Şi unul din saşii ăştia plecaţi era mega măcelar. Deci mega! Tăia tot ce mişcă, tranşa, belea, jupuia. Cojea, epila, făcea pedichiura. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )
Groparu
1. Iubi, când avem musafiri nu le dai limonadă, bere şi vin în borcan. Dacă paharele sunt murdare, paharele se spală!
2. Dacă nu mai există cearşaf curat, nu dai jos draperia de la geam ca să dormi pe ea.
3. În căznicie se folosesc balsam de rufe şi Calgon când speli cu maşina de spălat. (more…
Groparu
- Alo? Alo!!! Alo??? Nu se-aude, dragă! îi zice Gropăroaia lu’ Gropăroiu.
- Alo, mama? No servus! zic eu.
- Cred că are ceva telefonul, continuă mamaşa discuţia cu soţul ursit ei.
- Mamăăăăă! V-aud! strig eu.
- A! Stai că se aude. Alo! Alo!!!
- Da, mamă, servus.
- Alo!!!!
- V-AUUUD! Seeeervus! strig eu.
- Alo, Groparu? (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )
Groparu
Hai în oraş să bem o cafea, zice Sorella către onor bărba-su neamţ.
Cumnatu-meu, când e vorba de Arbeit, nu se trage româneşte pi cur: lucră ca nebunu’. Dar să nu-l pui să se relaxeze, că e jale: nu îşi mută fundu’ de lângă volan, şi nu pleacă în concediu.
Aşa e el, nimeni nu e perfect.
Aşa că soru-mea, ca să-l poată scoate din casă, îl cheamă nu la plimbare, ci la cafele duminica prin oraşul ăla al lor nemţesc de munte, o staţiune cu ape minerale, ape termale, pârtii de ski şi restaurante şi cafenele şi curăţenie, garduri vii şi flori şi parcuri şi cascade şi peşti aşa cum mi-aş dori eu să văd prin Azuga, dar tare mi-e teamă că nu voi apuca înainte de a împinge florile cu nasul. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )
Groparu
E 11 jumate noaptea, sting calculatorul, mă duc în dormitor, deschid uşurel uşa.
Mă apropii tiptil de ea, pe întuneric – ea doarme. Ca prin minune, nu îmi troznesc deştele de la picioare ca la nonagenari, că io mai păţăsc şi d-astea frecvent, parcă-s reîncarnarea artritei maicii Tereza, Doamne, iart-o; şi-apăi ea se trezeşte, aprinde veioza, îmi cere un pahar cu apă, mă întreabă cât e ceasul, şi-apăi io mă simt vinovat că pierd nopţile la calculator.
Lepăd pe nesimţite cămaşa, îmi ţin respiraţia ca să nu fluier pe nas, aşa cum fac de obicei. Şerpuiesc cu dibăcie afară din hainele de zi şi mă înfig în pijamale (de fapt eu nu prea port pijamale; port un tricou mai vechi pătat cu ceva sos de peşte de la o reţetă care nu mi-o ieşit mai demult, în liceu, şi chiloţii zilei) şi de acolo, pe bâjbâite, îmi dibui perna fără s-o trezesc. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )
Inauguram astazi rubrica Groparu’ saptamanii, in care va vom propune cel mai bun text scris de Groparu in ultimele 7 zile – bineinteles, in cazul in care exista vreunul ce poate catalogat astfel.
Într-un final, îmi fac curaj şi zic:
- Mă duc până la baie! şi mă ridic, ies din aşternutul conjugal şi matrimonial totodată. Dar în loc să fac stânga către baie, fac dreapta, sperînd să nu mă simtă; deschid tiptil frigiderul, scot sticla, desfac dopul, şi trag o duşcă sănătoasă.
- Gropare, ce faci la frigider?
Femeile au un al şaptelea simţ. Tac preţ de o secundă ca să înghit şi să-mi dreg glasul – şi odată cu el busuiocul.
- Nimic, steluţa mea de mare, anemona mea de peşte arlechin! zic. Nimic.
Savurez o clipă aroma. Buun, bun, îmi zic. Aş mai bea! Şi mai beau o duşcă.
- Eşti la sticlă? mă întreabă. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )
Groparu revine din luna de miere cu o poveste tonică, optimistă, din care răzbate ideea că viaţa unui bărbat însurat este cât se poate de plăcută (apropo: Gropare, termină cu sms-urile alea, nu ne mai ruga să te împuşcăm; ai să vezi, timpul le rezolvă pe toate, ai şi tu puţină încredere în nevastă-ta). Vom sări peste prima parte a textului fiindcă nu are nici o legătură cu povestea noastră (am impresia că prima parte e doar un pretext să le dea link lui Zoso, Arhi şi Piticu – probabil l-au fugărit prin tot Clujul: “Gropare, trăi-ţi-ar, dă-ne şi tu un link, mă, să ne mai scoatem cu traficul, că tu ai, nu ca noi”). (more…
Groparu
Caminul 16 este camin de baieti si se afla in partea de vest a Hajdeului. Aici vei intalni mai multe femei decat in orice camin de fete. Mai ales la dushuri. O femeie in caminul 16 arata incredibil de atragatoare.
Caminul a fost construit anume cu 10 etaje pentru ca Ceausescu s-a rastit la bocancii celor care facusera Hajdeul ca “De ce irosesc ei terenul agricol al patriei lui Bazavan construind camine cu numai 4 etaje?” “Sire,” i s-a raspuns, “solul este… care e cuvantul acela, romanesc… HIGHLY UNSTABLE! Riscam sa patim ce vor pati americanii in 9/11″ (more…
Groparu
E foarte mult de zis şi mai mult de scris, iar vreme nu prea am, că mă car în Tenerife să stau cu borta la suare şi să ascult manele la telefon pe plajă, să oripilez turişti nordici cu obraz subţire.Voi lipsi de la lansarea oficială a trupei Maya, din păcate, dar presimt că voi recupera io cu băjeţii!
Nunta a fost 110% tot ceea ce mi-am dorit vreodata – si credeti-mă că sunt foarte exigent la capitolul ăsta. Am făcut caterincă cât am putut de oricine, şi nimeni nu o putut să-mi zică nimic, că eram mire. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )