Vă scriu acest text exclusiv pentru Daily Cotcodac, micul site de review-uri de camere web la care danseaza fete dezbracate, plus blog politic de călătorie şi plus uneori cu puţin umor (acu’ na, iartă-ne, Gropare, n-avem toţi soacre ca să putem producem umor de bună calitate în cantităţi îndestulătoare – n. Julius).

Dumneavoastră, care posedaţi cei mai ochelari din blogosfera şi în spatele lor nişte ochi, vă doriţi să reformaţi staff-ul editorial. (more…

Groparu

Despre naşul meu am mai scris. E un om dintr-o bucată. Una de grătar.

La el, coniacul şi grătarele sunt top 1 şi 2. De când are ceaun, fasolea se bate pe locul trei în top – cu somnul.

Pe vremea când lucra (amu e proprietar de firmă, deci patron), l-a trimis firma în delegaţie la amerloci. (more…

- Tu! îi zic unei colege mai creştine ea, aşa. Ia-mi de la chineji! Haleală! Bună! Să nu fie nimica marinat sau dulce, sau carne de mâţă! Să fie gustoasă şi multă şi picantă, că mi-i o foame de-mi vine să înghit buda de la femei! Mersi frumos!!!
- OK, zice ea. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Groparu

Pffffrrrrrrrruuututututu! Flocflocffffff, se aude din leagăn, şi ăsta micu’ râde.

E trecut cu mult de miezul nopţii, abia l-am pus în pătuţ şi speram, şi io, şi nievasta, că adormise. Aţipisem de fix 14 minute. Îmi trag cu greu la deal pleoapele îngreunate de somn, lipite ca la pisoi. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Groparu

Pentru că am telefon mai deştept decât cititorii lor (renunţă la mentalitatea asta păguboasă preluată de la Caţavencu, Gropare. Cum adică “cititorii lor”? În curând nu vor mai exista nici un fel de “cititorii lor”, absolut toţi vor fi ai noştri! – aşa se gândeşte la Daily Cotcodac – notă Julius), i-am asignat lui Julius un ton de apel specific: o manea scârboasă cu ritm de salsa, să pot intra în transa-de-vorbit-cu-Julius. Să urmărim în continuare de ce. (more…

Groparu

Seară intimă în familie: io îmi ţineam Gropărelul în poală şi-l pişcam cu sălbăticie de nas, manevră care pare să-l irite mai mult decât foamea. Nevastă-mea citea cotidianul Libertatea, iar soacră-mea se uita la singurele ştiri obiective de pe piaţa media românească: ştirile ProTV, normal.

La un moment dat, soacră-mea înşfacă telecomanda şi dă TV-ul (luat în rate pe 80 de ani, dobândă 400%) mai tare. Ne uităm: pe burtieră apare scris: (more…

Groparu

O soprană la Opera din Cluj avea un prunc de 7 ani. Pe care-l crescuse cum ştiuse ea mai bine, cu un simţ artistic exacerbat – drept urmare ieşise un băieţel cu mult bun simţ, ruşinos, cu aptitudini artistice, bun modelator în plastilină şi sfios ca o fată mare.

Băiatul acesta sfios şi ruşinos, spre deosebire de alte pramatii care în clasa I bagă la greu prafuri de la magazinele de vise, ba mai şi fumează în excursie, era cu atâta de mult bun simţ că nici măcar un pârţ nu trăgea ca lumea. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Groparu

Nişte neni pistruiaţi cu pielea albă şi care nu-şi dau ciorapii jos cînd fac sex cu femeile şi băieţeii lor au ajuns şi prin Cluj şi, ca demonstraţie a unui IQ destul de lung dacă îl scrii în litere, au tras nişte poze oraşului de mai mare jena, cred că nici în Mogadishu nu puteau găsi sărăcie mai lucie. Şi ca să fie tacâmul complet, au şi scrijelit pe hârtie un articol despre oraşul nostru din lumea a treia, în care aflu că oraşul Cluj e plin de şomeri (într-adevăr, cei 5,85% şomeri ai Clujului e triplu faţă de cei 4.4% ai Elveţiei), câini morţi şi prunci violabili.

Bă, oameni buni: aflaţi că clujenii sunt plini de bani toţi, alfel nu şi-ar permite să supravieţuiască într-un oraş aşa de scump. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Groparu

Luna asta mă duc să-mi plătesc, ca un împrumutat mândru, rata la Alpha Bank. Şi-mi aduc aminte: bă! ăştia or inceput să-mi ceară 2 lei pe lună pe un cont în lei pe care nu-l folosesc veci, şi io am închis contu, deci trebe să-mi dea înapoi banii. Ia să văd ce se mai aude cu ei.

Şi mă iau şi mă duc la ghişeu, la ghişeiţă. Săr’na, io-s Groparu, uite buletinu, da’ nu-l mirosiţi, că poza miroase a bere; îmi vreau cei doi lei înapoi. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Groparu

Când eram în studenţie, vine cu sorella din Jermanica în vizită neanunţată la Cluj, la mine, în cămin. Ne râdem, ne bucurăm, haha. Pleacă spre Jermanica prin Oradea.

În Oradea, opreşte la o benzinărie să bage gaz românesc, că era mai ieftin ca oriunde în Europa. Şi, la benzinărie, un alt cetăţean Fritz intră în vorbă cu el, în germană.

- Hallo, guten morgen, schlaffen sie Deutsch, liebe ţuşauăr, din ce land vii, cu ce treabă prin România. Bă, nu ai cumva cash la tine?
- Am, dară. Da’ di ce?
- Păi ăştia, proştii, nu sunt în stare să îmi schimbe 500 mărci; şi nu am cum plăti benzina!
- Las’ că te ajut eu, sare cumnatu’, că el e aşa, săritor, imediat sare-n schemă. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )