Dan Voiculescu

La cererea publicului, îmi voi reîncălzi si azi opera de tinerete. În episodul trecut, tocmai eram transferat la întreprinderea directorului Ciubotaru în urma unui accident erotico-profesional; în episodul de azi, dau piept cu Trâmbitasu si decid să mă apuc de muncă.

Ma ia Ciubotaru asta, se uita lung la mine – reputatia ma precedase si nu in fiecare zi avea omu’ ocazia sa contemple asa o proba de smecheras! – si ma intreaba:

- Unde vrei sa lucrezi? (more…

Dan Voiculescu

Preocupat până peste cap cu tot soiul de răutăti si planuri malefice care să-i dea de lucru presedintelui si, pe cale de consecintă, negăsind suficientă inspiratie pentru un text de talia Daily Cotcodac, apelez si eu la trucul clasicilor: mă republic în foileton. Aveti mai jos un fragment dintr-o carte auto-biografică din 2001, unde veti face cunostintă cu peripetiile unui proaspăt angajat fată cu reactiunea.

In ciuda optiunii foarte clare si fara rezerve pe care o facusem pentru Facultatea de Comert Exterior, n-as putea spune ca am fost unul dintre studentii cei mai asidui ai acestei facultati. As putea spune chiar – parafrazand o expresie la moda acum, dar necunoscuta pe atunci – ca eram un fel de “visiting student”. (more…

Dan Voiculescu

Aparent, conditia de mogul îti oferă acces la visul declarat al fiecărui copil (care devine, probabil, visul ascuns al oricărui adult): să faci numai ceea ce vrei. De fapt, lucrurile stau tocmai pe dos: nu prea mai poti să faci nimic spontan si nechibzuit. Prea căpos pentru a lăsa totul baltă si a te retrage pe o plajă din Caraibe, vei sfârsi terorizat de tot soiul de piaristi, consilieri si experti în orice: ”nu fiti serios, păreti rigid”, ”nu fiti vesel, păreti demagog” , ”nu fiti trist, nu sunteti credibil”, ”nu credeti în ce credeti, publicul nu vă dă voie”, ”nu mergeti la munte, o să fiti acuzat că vreti să-l cumpărati”.

Ei bine, în tot acest context cu libertăti strict limitate, azi vreau să fac un lucru necugetat si grav. Un lucru care sfidează sfatul oricărui expert si care riscă să-mi spulbere imaginea excelentă creată de presedintele Băsescu: vreau să critic spiritul Daily Cotcodac! (more…

Dan Voiculescu

Când eram un pustan din Bariera Vergului – fiind de fel mai însingurat – aveam un joc ciudat cu care-mi pierdeam vremea: făceam exercitii de rezistentă sub apă într-o găleată din curtea casei. Îmi vâram entuziast capul în căldare si număram răbdator până când reuseam să-mi dobor recordul anterior. Am început cu câteva zeci de secunde si, cu vremea, ajunsesem la un minut si ceva (as zice mai mult, dar nu vreau să-mi las memoria să se umfle în pene).

Un joc prostesc si fără sens, probabil. Totusi, viata, cu ironia ei discretă, a vrut să fructifice experienta. Asa se face că, într-o excursie de scolar, m-am nimerit într-o barcă, pe un lac în toată regula (more…

Dan Voiculescu

Am aterizat la Paris. Mi-am scos laptopul, mi-am prins putin degetele în tastatură (îmi lipseste ajutorul de specialitate de la Bucuresti) si am început să transmit pentru Daily Cotcodac.

Când am ajuns eu aici, Franta arăta grozav. Era armonie. Pace socială. Fortele reformiste înfloreau. Justitia franceză era deasupra oricărei suspiciuni. Nu mai găseai picior de corupt în tară – toti sfârsiseră în tepele din Place Pigalle.

Si, apoi, exact când am coborât pe aeroport, s-a întâmplat ceva. Până să ajung să-mi ridic bagajele de pe bandă, (more…

Dan Voiculescu

Un amic – nu zic cine, ”internaut” si literat de soi – mă ispiteste c-o idee. Cum că ar exista intelectualitate tânără în România. Intelectualitate sprintară si creativă, care are lucruri de spus, idei de apărat, valori de promovat…

Eu, unul, nu-s sigur că-i asa. Am întâlnit multi tineri buni în ultima vreme, e drept. Dar erau, cum să zic, money-oriented… Lupi proaspeti, pusi pe afaceri, bine înfipti în realitate. Fără dileme, incertitudini si mirări. (more…

Dan Voiculescu

Explicatie: Astăzi voi abuza de răbdarea mogulilor de la Daily Cotcodac. Nu voi fi nici simpatic, nici cool. Si, ca atare, nu voi face ”audientă”. Cu spectrul preavizului deasupra capului, ma sacrific pe altarul unei culturi care a dat, vag, un laureat Nobel pentru literatură.

În urmă cu câteva zile – exasperat de zgomotul de fond al politicii românesti – am deschis – suspect! bizar! – un volum de Eminescu. Si – senzational! – am si citit câteva poezii.

Asumându-mi conditia de diletant în domeniu si fără să mă lungesc într-o postură care nu mă prinde, tin să spun (more…

Dan Voiculescu

Azi n-am scris nimic și, bănuiesc, urmează zile negre în relația cu patronatul Daily Cotcodac. Care patronat – nota-bene – a avut grijă să transmită prin interpuși cam despre ce ar fi cazul să vorbesc. Și pe cine să înjur. Ca să-mi iasă pe urmă vorbe că sunt tonomatul lui Constantinescu. (Ca o formă de șantaj fin, n-am să scap astăzi pe surse numele realizatorului TV cu blog pe care patronatul D.C. vroia să-l atac. Dar păstrez numele în mânecă, pe post de soluție imorală.)

Deși îmi asum auto-critic lipsa materialului de astăzi, îmi permit să invoc – în fața conducerii și mai ales a cititorilor – motive socio-politice obiective. În mod aproape fatal, ori de câte ori pe ecranul telefonului mobil îmi apărea la Entries for today: ”De scris pentru Daily Cotcodac” (asta după ce bifam ”De spoliat poporul” și ”De scăldat în bani” ) se ivea o criză politică majoră – scornită parcă special în laboratoarele de la Cotroceni pentru a produce daune Daily Cotcodac. (more…

Dan Voiculescu

Am o întrebare. Pentru cititori inteligenţi. Colegii din Parlament n-au fost în stare să mă lămurească.

Întrebarea este: ”De ce le tremură glasul, mâna, genunchii celor care se întâlnesc cu Voiculescu?”. Nu întâmpin pe nimeni cu ”bau”. Nu sunt înconjurat de gorile. Dau ”Bună ziua” si cedez locul doamnelor când e nevoie. Si-atunci?

Eu mă gândesc la trei scenarii. Ca să spargem gheaţa:

1. Scenariul ”Bond”. Sau ”Carlos”.

Povestea cu Securitatea a prins. Deci, cand nimeresc in aceeasi camera cu mine, oamenii se gândesc că stau lângă generalul secret al lui Ceauşescu. Lângă un tip trecut prin case conspirative, aventuri cu agenţi americani, urmăriri prin Berlinul de Est. Îşi imaginează nopţile în care traficam armament prin cine ştie ce port african, bătându-mă pe burtă cu piraţii. Sau zilele din decembrie ’89 când, strecurându-mă printre graniţe, bănci, CIA, Mossad şi KGB, am cărat tacticos banii lui Ceauşescu în propriile conturi. Ca o furnicuţă sub acoperire. (more…