Ştiţi cum se recunosc românii în strǎinǎtate, nu? Normal cǎ ştiţi, doar şi voi faceţi exact aceleaşi lucruri, nu le mai enumerǎm acum (plus cǎ nu suntem tâmpiţi sǎ stricǎm atâtea poante bune pe un promo, doar ştiţi cât de greu ne vin). Serialul care debuteazǎ mâine dimineaţǎ pe Daily Cotcodac urmǎreşte exact aventurile unei familii de români – familia Puiu – în strǎinǎtate, vǎzute prin ochii celor mai nefericiţi români de pe Pǎmânt: cei care locuiesc în altǎ ţarǎ şi primesc vizita unor conaţionali. Dar, iatǎ şi o scurtǎ prezentare a familiei Puiu: (more…

Julius şi Pircă

Am citit zilele trecute că un studiu făcut în Marea Britanie a arătat că aditivii alimentari, E-urile adică, fac mai mult bine decât rău organismului. În plus, datorită potenţiatorilor de aromă, mâncarea de la hipermarket ar fi mult mai gustoasă decât cea naturală (bine, eu nu prea pricep unde au găsit oamenii de ştiinţă mâncare naturală ca să o compare cu aia de la Carrefour).

În primul rând, felicitări industriei alimentare, chiar nu aruncă banii degeaba. Sincer, dacă aş avea şi eu banii ăştia, aş plăti imediat nişte cercetători să spună că cei care citesc Daily Cotcodac trăiesc în medie cu 15 ani mai mult decât cititorii altor bloguri. (more…

Un nou autor debutează în acest week-end pe DC – este vorba, aşa cum aţi ghicit dacă aţi citit titlul şi n-aţi sărit imediat să comentaţi, despre Jerome K. Jerome, care le urmează colegilor Saki şi Hašek. Pircă (era să scriu “colegul Pircă” dar mi-am dat seama că eu sunt ăla care scriu oricum şi promo-ul, deci n-ar fi chiar un semn de sănătate mintală) a tradus pentru această sfârşit de săptămână un text încă inedit în limba română (more…

Şilavarăcald

Vi se întâmplă uneori, când vă aşteptaţi rândul la medicul de familie, să vă intre în faţă un tip/o tipă spilcuit/ă, care-l ţine de vorbă pe doctor suficient de mult încât să vă vină să-l luaţi de guler şi să-l azvârliţi pe trepte? Stati liniştiţi; sunt reprezentanţii firmelor de medicamente şi au rolul de a-i ţine la curent pe oamenii în halat alb cu ultimele noutăţi din domeniu. De regulă, ei/ele sunt persoane tinere, cu aspect plăcut şi cu darul convingerii. Excepţiile nu fac decât să ne încânte – ca Aiurica, de exemplu, fetişcana aia care ne prezintă nu ştiu ce tip de lapte praf. Şi, când zic: “nu ştiu ce tip”, nu e din cauza neatenţiei mele, ci a faptului că-şi schimbă locul de muncă o dată la 3-4 luni, de nu mai ştie nici ea bine ce produs promovează. (more…

Moise Guran

De la Mihai Viteazu şi Tudor Vladimirescu la Mugur Isărescu şi Adrian Mititelu, noi oltenii am strălucit fie în domeniul sportului, fie în cel al finanţelor. În momente grele pentru ţară şi în momente de derută pentru noi înşine, am amestecat aceste două aplecaţii atât de tare că n-a mai înţeles nimeni clar când să parieze pe noi şi când să parieze pe un blat.

Istoria e uneori un blat. În mod nedrept, ea nu consemnează niciodată cine ia banii ci doar cine câştigă meciul. În filozofia noastră, a oltenilor, un blat e un meci egal, căci unul marchează goluri iar celălalt marchează profit proporţional, deci rezultatul e unul mai echilibrat decât apare în cărţile de istorie. (more…

și nu te mai da mimoză dezonorată fiindcă te “înjură” un blog promovat de site-ul Antenei 3, așa, ca și cum tu erai curată ca lacrima, cărai apă cu cobiliţa de la fântână și îngânai un cântecel de dor când niște hăndrălăi ţi-au răpit polenul fecioriei. Înainte să bâzâi “mami, copiii sunt răi și râd de mine că am freză de idiot”, ia spune tu pe cine l-a mâncat în fundul ăla roșu să se lege de blogul promovat de site-ul Antenei 3. Sau când înjuri tu e în regulă, te simţi bărbat, și când te trage cineva de codiţe dai fuguţa să te smiorcăi: “mami, copiii sunt răi și mă bat”? (more…

Ovidiu Raetchi

Povestea lui Chateaubriand e, pare-mi-se, cea mai cunoscută. Tipul – închipuit de fel, romantic de nevoie, destul de influent politic în epocă – a sfârsit devenind o friptură de vită. Bună si scumpă, ce-i drept.

Mai rău i-au mers lucrurile lui Stendhal. Gogeamitea romancierul – după mintea mea cel mai mare – a ajuns o patetică lotiune care combate mustata la femei (tipul era cam bărbos, nu zic). Pentru orice eventualitate, cititoarele D.C. pot arunca o privire aici; costă cam 100 de dolari. (more…

Cougar

Ieri scrisesem un text la botul calului, cum fac eu de obicei când m-apucă pandaliile pe viaţă. Dar, cum subiectul nu se califica nici pe departe pentru pus pe blog la mine (unde e curat şi linişte, nu devălmăşia de-aici), i l-am dat lu’ Julius, că nu merita să băltească în ignoranţa caracteristică mogulilor de mâna a cincea, când el e clar de mâna a doua (sper ca la anu’ să se ia după echipa lui de suflet şi să promoveze în prima mână). N-am să vă plictisesc acum cu refuzul violent de care m-am lovit (am arhiva de pe messenger, la cerere), şi nici cum m-a trimis la VoxPublica (unde m-am şi adresat, de altfel, ideea fiind bună), dar am adunat informaţii cu care pot să-i fac lejer un profil de site de matrimoniale: “Bună, sunt Julius şi îmi plac plimbările lungi pe plajă, berea, textele scurte (aici m-a corectat Word-ul: textile), poantele şi originalitatea. Detest politica, textele lungi şi poantele pe care nu le înţeleg.” (Mă întreb, totuşi, ce-ar putea agăţa în felul ăsta: atât Hertha Mueller, cât şi Faulkner prezintă nişte particularităţi descalificante.) (more…

(… )Animalele fug dacă vrei să experimentezi pe ele, pe când oamenilor le faci nişte cubicle-uri din rigips, le dai nişte cartele de intrat şi ieşit din clădire şi apoi poţi să experimentezi cât vrei pe ei(… ).