Adina Ștefănescu
Julius Constantinescu

Pe lângă democrație și filosofie, grecii au dat lumii și lucruri care chiar ne plac, cum ar fi tzatziki, ouzo, bougatsa, halloumi, baklavaua și multe alte asemenea bunătăți (bine, și trândăvia, dar să ne prefacem că asta nu ne place). Grecii antici fiind niște trolli de primă mână (practic erau cam ca ăia de pe facebook pe care ne vine zilnic să-i călcăm în picioare), dezbăteau absolut orice; prin urmare, nici modul în care ar trebui să mâncăm nu avea cum să le scape vigilenților gânditori ai Greciei antice.

Filosofia gustativă și etica mâncatului se înscriau la grecii antici în alte preocupări serioase, cum ar fi reținerea și cumpătarea – ambele văzute ca virtuți de căpătâi. Ideea principală era că numai oamenii de nimic trăiesc pentru a mânca și a bea (astăzi li se spune ”oameni de viață”, nu de nimic, dar ce știau grecii?). În zilele noastre, Socrate ar fi fost un corifeu al vieții raw vegan, încurajând cetăţenii oraşelor să consume în principal orz, grâu, la care să se adauge când şi când sare, lactate, legume, măsline. Fiindcă, spunea același Socrate, “în acest fel, petrecându-şi zilele în linişte şi o stare de sănătate bună, ei vor trăi după toate probabilităţile până la o vârsta înaintată…”. N-a fost și cazul său, în cele din urmă atenienii și-au pierdut răbdarea cu el și i-au pus în mână un pahar cu suc verde de cucută, fără zahăr și gluten, pe care l-au silit să-l dea peste cap (foto).

Bărbatul liber grec înfiera orice apucătură hedonistă și preocupare pentru lux și opulență. Nici măcar nu mânca împreună cu nevastă-sa și fiicele lui, de teamă să nu îi pregătească vrăjmașele vreo mâncare prea bună care să îl înmoaie. O masă frugală cu brânză feta de capră, cu măsline, cel mult un tzatziki, câteva fructe mediteraneene, o smochină sau o portocală și o lipie de grâu sau ovăz stropită cu vin erau suficiente să îi țină spiritul treaz. Poate, cu vina în suflet, își mai înmuia din când în când buzele în niscai miere cu iaurt, dar cam atât. Diogene, care disprețuia mâncatul, obișnuia să spună: „Facă cerul să fie de-ajuns să-ți freci pântecul ca să nu-ți mai fie foame”. Se spune că și-a găsit sfârșitul mâncat de un câine nemulțumit că i-a smuls din gură o caracatiță crudă (acest cinic, unii spun stoic, poftea totuși la caracatiță; reușise să-și înfrâneze toate poftele trupului, mai puțin pe asta cu caracatița). A avut și ghinionul să dea peste un câine mai puțin stoic, ce îmbrățișase probabil principiile hedonismului, așa cum fuseseră ele formulate de Aristip din Cyrene.

Așadar, alimentația trebuia să rămână sobră. Orice abatere ducea la efeminare, spaimă de moarte a oricărui bărbat grec războinic și viril (”amorul grecesc” a apărut ceva mai târziu, odată cu filosofia și obiceiul maestrului de a-i transmite în mod cât mai plăcut discipolului cunoștințele sale). Prin urmare, grecii știau să se abțină, chestiune iarăși bărbătească, nu ca barbarii care mâncau ca niște animale până crăpau ori ca orientalii molateci care leșinau de prea multă sațietate și lux. Deveneau ușor nuanțați când venea vorba de banchete sau symposion (cuvânt care înseamna „întrunire de băutori”; universitarii susțin că și-a păstrat sensul până în zilele noastre). Treceau repede peste partea cu mâncarea și așteptau nerăbdători vinul sau hidromelul (un amestec de miere cu apă în fermentație alcoolică). Vinul era râvnit, dar era scump, așa ca nu era rău nici hidromeleul, transformat mai târziu în ouzo, celebra spirtoasă distilată cu aromă de anason (în Franța a înlocuit-o pe zâna verde, absitul, în perioada de prohibiție, atâta e de bun). Acestă cinstită preocupare pentru băut le dezlega limba, așa că simpozioanele degenerau în discuții nesfârșite despre politică, economie sau jocuri olimpice. Într-un singur punct grecii certăreți se înțelegeau însă perfect: nevestele nu au ce cauta în adunătura lor, că îi iau acasă de la birt înainte de a goli carafele și le împuie capul cu tot ce au făcut ele și nu fac ei în gospodărie (de altfel, acest frumos obicei i-a rămas grecului și în ziua de azi; seara prin taverne, la un păhărel de ouzo, vei vedea doar grupuri gureșe de prieteni).

Bineînțeles, aveau și grecii ratații lor, sibariții, care mâncau și beau excesiv și opulent, asemeni nevrednicilor orientali, însă aceștia au devenit repede ținta comediilor. Cu toată rătăcirea hedonistă, grecii și-au păstrat în linii mari sobrietatea, cel puțin până când i-au cucerit pe perși și au preluat de la ei obiceiurile orientale pe care le ironizaseră sute de ani.

Între timp, după cum știți, grecii și-au mai schimbat puțin perspectiva asupra vieții, practicând cumpătarea mai mult la muncă și mai puțin la masă.

Dacă vi s-a făcut poftă de niște bunătăți grecești, le puteți găsi la Lidl între 28 septembrie și 4 octombrie. Săptămâna Grecească la Lidl vine cu tzatziki, bougatsa, mousaka, bifteki și multe alte mâncăruri care îți aduc savoarea Greciei acasă la tine, că de-un concediu să te duci tu acolo nu cred că te mai învârți până la anul.