Ușor cu anti-vaccinarea pe scări

Dr. Ionuţ Şendroiu

 

De când reputata specialistă în campanii anti-vaccinare Olivia Steer a început să derapeze mai tare prin media românească, datul cu părerea despre vaccinuri a devenit un fel de sport național. Inițial, nu am intenționat să intru și eu în cor, doar că, între timp, am observat că Olivia a plecat bine de tot pe câmpie, în fruntea unui grup de vegani, și m-am gîndit că, dacă o ține tot așa, s-ar putea să ajungă prin vestul Africii și să se trezească în vreun pat de spital care miroase a insecticid.

 

Râdem, glumim, dar aici, în incintă

În Angola, Benin, Congo, Camerun şi alte state vest-africane, primul document care este verificat la aterizare, după pașaport și viză, este certificatul de vaccinare împotriva febrei galbene. Dacă nu poți face dovada unei vaccinări valide (protecția oferită de vaccin este considerată sigură pe o perioadă de 10 ani, după care trebuie repetat), ești obligat să te supui vaccinării acolo, pe loc, într-un birou amenajat imediat după gheretele celor de la imigrări. Sau ești expulzat. Explicațiile despre dreptul tău la ne-vaccinare nu prea impresionează, vine un tip solid cu un kalașnikov în cârcă și îți spune că, dacă refuzi vaccinarea, nu ai voie să părăsești aeroportul până când avionul care tocmai te-a debarcat te va duce înapoi în Europa (sau de unde ai venit). Nu îți spune chestia asta pe un ton de negociere, în fond este spre binele tău.

 

Uneori poți să nu ai alternativa acceptării vaccinării pe loc, deoarece stocul s-a epuizat, a expirat, sau  a căzut curentul și frigiderul s-a dezghețat. Decât să bagi în corp o fiolă de Stamaril care nu a fost ținută în frigider, pe un aeroport din Africa de Vest, e mai înțelept să te întorci cu avionul următor.

 

Yellow fever, bro!

Împotriva febrei galbene nu există tratament specific. E o boală transmisă de un virus care poate ucide, ca și ebola. Se admite, totuși, că împotriva ebola ar exista un tratament, dar ”studiile efectuate până în prezent nu sunt elocvente”. Împotriva febrei galbene nu există nici măcar un tratament în fază de cercetare. Punct.

 

Practic, principala diferență dintre ebola și febra galbenă este faptul că împotriva febrei galbene există un vaccin. Un vaccin eficient, brevetat în 1937 de către microbiologistul sud-african Max Theiler. Eficiența vaccinului a fost confirmată fără echivoc timp de aproape cincisprezece ani, iar 1951 Theiler a primit premiul Nobel pentru medicină. Să nu uităm că, până la Theiler, de febră galbenă se murea și în Europa sau America, unde virusul a fost importat din Africa de Vest în secolul XVII prin comerțul de scalvi.

 

În vara lui 2006 mă hurducăiam pe bancheta din spate a unei Toyota 4×4, pe drumul ce tăia Delta Nigerului dinspre Onne Port spre Port Harcourt. Trebuia să ajung la clinica din localitate, pentru un stagiu intensiv de boli tropicale. L-am întrebat pe șofer care e treaba cu febra galbenă în zonă. Nu pentru mine, că eram vaccinat, dar mergeam să învăț să îngrijesc bolnavi de febră galbenă și mă interesa părerea oamenilor simpli. Șoferul îmi răspunde calm, în Pigeon English, că bolnavii de febră galbenă nu ajung la spital. Și îmi explică și de ce.

 

– When your eyes turn yello’ and you start shakin’, nobody will touch you. You just die! Nobody will even give you a cup of wate’. Then, you lay down on the ground and blood will come out of your mouth. The people know one thing: when you do so, you spread your sickness around, so the people will stay away. Unless you’re already dead, so ones can come and turn your pockets inside out.

 

Povești de succes: tratament vs. vaccin

Timp de opt ani în Africa, am cunoscut mulți oameni care au supraviețuit malariei, negri și albi, inclusiv români. Dar nu am văzut pe nimeni care să fi suferit de febră galbenă și să fi supraviețuit și, oricum, nu am văzut expați suferind de febră galbenă. Faptul că vaccinarea expaților este obligatorie are legătură cu asta. Localnicii care mai fac boala sunt cei care, dintr-un motiv sau altul, au ratat vaccinarea. Sugarii din statele vest africane sunt vaccinați împotriva febrei galbene, conform recomandărilor OMS,  între 9 şi 12 luni de la naștere, dar nu toți au posibilitatea să primească acest vaccin. Nu din considerente anti-vacciniste, ci din cauză că de la cătunul fără electricitate unde locuiește copilul până la cel mai apropiat spital sunt, uneori, 50 de kilometri prin savană, 20 prin junglă şi un fluviu de traversat.

 

Angola

Angola, iulie 2012. O defecțiune la motor obligă piloții să aterizeze forțat în savană, lângă un sat. Genul de moment în care faptul că ai vaccinarea împotriva febrei galbene în regulă e de natură să te relaxeze. Chiar şi atunci când se înserează şi țânțarii încep să bâzâie.

 

Ca și malaria și febra dengue, febra galbenă este transmisă prin mușcătura femelei de țânțar infectate. Cu toate că împotriva malariei există tratament specific eficient (atât profilactic cât și curativ), nu există încă un vaccin omologat*.

 

Rezultatul: malaria (care beneficiază de tratament eficient, dar vaccinul nu este omolgat) ucide circa 1 milion și jumătate de oameni pe an, în lume, în timp ce febra galbenă (boală fără tratament specific, dar împotriva căreia există un vaccin eficient) mai ucide în jur de 30.000. În condițiile în care cele două boli au același vector, țânțarul, combătut prin aceleași mijloace și în situația în care mortalitatea prin febră galbenă era peste mortalitatea prin malarie înainte de descoperirea vaccinului (mortalitatea enormă în malarie poate fi justificată și de prețul prohibitiv al tratamentului anti-malarie, desigur, dar asta e altă discuție)*.

 

Efectul hot-dog asupra eradicării febrei galbene

Liga anti-vaccin va susține că, de fapt, evoluția calității alimentației, a stilului de viață și apariția suplimentelor nutritive au dus la scăderea incidenței febrei galbene pe glob și eradicarea ei în Europa și SUA. Pare să aibă sens, nu?!

 

În 1793, o epidemie de febră galbenă declanșată în Phildelphia (pe atunci capitala SUA) a ucis 9% din populația orașului. E normal, toată lumea se îndopa cu carne pe vremea aia, curentul vegan nu apăruse nici în visele vizionarilor, de unde imunitate?! O altă epidemie de febră galbenă, de data asta, mult mai precis documentată, a avut loc la sfârșitul verii din 1853 în orășelul Cloutierville din Louisiana, ucigând 68 din cei 91 de locuitori. Asta reprezintă cam 75% din locuitorii orașului, e o cifră îngrijorătoare. E foarte posibil că sudiștii din Louisiana, dacă nu mâncau mai prost decât nordiştii din Philadelphia, cu siguranță erau mai bețivi și mestecau tutun, vor explica virtuoșii anti-vacciniști. Dar faptul că în 2014 s-au înregistrat zero decese prin febră galbenă pe întreg teritoriul SUA deja mă face să suspectez că industria fast food, dezvoltată între timp, a mărit imunitatea poporului, ceva de speriat!

 

Din fericire, ignoranții de la OMS, în loc să parașuteze deasupra coastei de vest africane bidoane cu suplimente nutritive și broșuri ”Cum să devin vegan în 3 pași simpli”, au demarat în 2009 o campanie de vaccinare în masă împotriva febrei galbene în Benin, Liberia și Sierra Leone.

 

Vaccinuri moft

Unde sunt de acord cu anti-vacciniștii este că există şi vaccinuri a căror utilitate este îndoielnică.

 

Oreionul nu este o boală care ucide, nu? Până la urmă, ce farmec mai are să termini clasa a treia primară fără să-ți admiri în oglindă fața de pară și să fii și scutit de școală pentru asta?! În plus, dezvolți imunitate bio, nu ca fraierii care și-au luat și înțepătura și n-au primit nici scutire.

 

Un vaccin care ar trebui să fie serios este vaccinul împotriva holerei, boală de care se moare. Vaccinul împotriva holerei oferă protecție de circa 50%. Da, am tastat corect: 50%. Împotriva holerei. Când știi că te-ai vaccinat cu o chestie care îți garantează cincizeci la sută protecție împotriva holerei te simți fix ca și cum nu te-ai vaccinat niciodată. În 2011 a fost epidemie de holeră în provincia Zaire, din nordul Angolei, lucram pe atunci chiar în capitala provinciei, Soyo. Întrucât aveam șansa să consum apă plată îmbuteliată, am decis să nu mă vaccinez, forțându-mă, astfel, să urmez toate precauțiile legate de consumul de apă, inclusiv să nu-mi pun cuburi de gheață în băuturi. După ce am reușit să scap de acolo, atât de entuziasmat am fost de redescoperirea senzației de lichid rece, încât ajunsesem să pun cuburi de gheață și în bere, sacrilegiu pe care l-am comis la întoarcere inclusiv pe aeroportul din Frankfurt, stârnind un tsunami de priviri nemțești ofensate …

 

*Medicamentele anti-malarie au prețuri prohibitive pentru africanii de rând. O folie cu 12 tablete de Malarone, de exemplu, costa circa 50 Euro, reprezentând tratamentul profilactic pentru 12 zile, sau 3 zile de tratament curativ

86 Comentarii »