Emil Moldovan

Vă plîngeţi întruna de vecinul de la bloc care vă scoală cu burghiul sîmbăta dimineaţa. Sînteţi jalnici. Vecinul meu de la casă are burghiu, flex, drujbă, betonieră – şi le foloseşte pe toate. Dar mie nu-mi pasă că mă trezeşte, mă enervează că munceşte neîntrerupt şi mă face să arăt ca un trîntor.

Dimineaţa la 5, Ovidiu îşi întrerupe somnul ca să construiască o cuşcă de cîine pînă la micul dejun. Dar ce cuşcă! Izolată, încălzită, cu mansardă, cu o căsuţă mai mică ataşată, pentru oaspeţi. Arată atît de bine că şi eu m-aş muta în ea! Şi probabil voi fi nevoit, dacă mai rămîn în presă.

Dar să revenim la micul dejun, care e gata deja, că Ovidiu are treabă. Ca să-i pice bine crenvurştii (făcuţi de el, în casă, doar din ingrediente naturale) începe cu o muncă mai lejeră, în grădină. A cultivat legume cît să umple Piaţa Mare dintr-un oraş mai mic, gen Clujul, şi le îngrijeşte pe fiecare în parte cu atîta meticulozitate, că şi un chinez s-ar enerva la un moment dat: “Hai, omule, mai sari cîte una, că nu te verifică nimeni”.

La amiaz’ găteşte (găteşte!) ceva rapid, că are de înfăptuit un gard. Dar nu aşa, nişte lemne în cuie! O construcţie complicată din fier forjat, cu figuri, curburi şi fineţuri, de au numa’ boşii din filmele americane. Uneori cred că în garajul ăla e o fabrică cu 50 de angajaţi, altfel nu înţeleg cum termină ditai gardu’ în două-trei ore, cu tot cu vopsit. Îl uscă rapid, îl urcă pe maşină şi-l duce clientului, la vreo 3 judeţe distanţă. Ca să nu facă degeaba atîta drum, îşi umple portbagajul cu soluţii de curăţat inventate de el, pe care le vinde la magazinele de pe traseu.

Ajunge acasă şi, după ce mănîncă, se bagă pe forumuri auto să îi şi înveţe pe alţii cum să-şi repare singuri maşinile. La finalul zilei, iese în curte, se uită cu un aer patriarhal la grădina de legume, apoi la casa construită de el de la zero şi aşteaptă… Ştie că nu va trece mult şi îşi va auzi numele: “Ovidiuuu…”. Una dintre vecine îl cheamă să o ajute în gospodărie. De obicei e nevastă-mea, care-l roagă să desfunde chiuveta sau să schimbe o garnitură, că bărbatu-so e “de serviciu pe site”, hahaha, un hobby care-şi dă aere de job. Şi nici n-ar şti să desfunde chiuveta, să fim serioşi, dacă nu se poate cu mausul.

După ce rezolvă necazurile din vecini, Ovidiu se-ntoarce acasă şi se culcă pe la miezul nopţii, ca să se trezească, din nou, înaintea cocoşului. Nici orătania nu scapă de gura nevestii, găina cu gura spurcată: “Bine, mă, coaie-n barbă, tu o singură treabă ai şi nici pe aia n-o faci, tot Ovidiu ne trezeşte primul, cu ciripitul drujbei”.

Dar eu îl înţeleg pe cocoş! Hacker să fii, angajat de NATO să-i spargi parolele lui Putin, că nevastă-ta, cu o mînă-n în şold la fereastră, ar mişca o idee perdeaua şi ţi-ar zice dispreţuitoare, fără să se întoarcă: “Uite la Ovidiu cum munceşte la casă, la gard, în garaj, în grădină, sub maşină, şi tu stai toată ziua pe calculator”.