Julius Constantinescu

Baia este pentru noi, bărbaţii, ultimul refugiu din calea nevestei. Atunci când nu poţi deschide televizorul pentru că vorbeşte „cu tine, nu la pereţi”, când nu poţi citi, când nici nu se pune problema să pleci de-acasă şi nici măcar să-ţi faci de lucru „taman acum, când vorbesc cu tine”, singura varianta pe care o ai la dispoziţie e să te ascunzi în baie. Fiindcă, slavă Domnului, printr-un soi de Convenţie de la Geneva a relaţiilor, bărbatului încă îi este recunoscut dreptul de azil în baie, iar uşa toaletei, oricât ar fi de subţire, o va ţine afară pe nebună. Desigur, nu o va împiedica şi să vorbească în continuare, dar, dacă deschideţi robinetul şi lăsaţi apa să curgă, nu veţi auzi absolut nimic.

Nu e mult şi nu durează o veşnicie, dar e tot ce avem pe lume.

Vă imaginaţi deci că, atunci când un bărbat occidental, care are deja un cult pentru băi, nimereşte într-o astfel de toaletă, primul său gând e că a ajuns în Paradis. Colţul de rai pe care îl vedeţi mai jos este toaleta unui restaurant din nordul Thailandei, deţinătoarea titlului „Cea mai bună toaletă publică din Thailanda” în 2010 şi 2011 (după aia n-au mai participat, să nu omoare competiţia). Concursul e organizat de Ministerul Sănătăţii, dar probabil în juriu au şi un arhitect peisagist sau măcar un agronom.

Avem aici şi toaleta unui hotel din Sukhothai. Fantezia designerului de interior a fost limitată de rigorile arhitectonice ale hotelului, dar, pentru un simplu pisoar, s-a făcut o treabă foarte bună. Cele două mici pete de pe perete sunt de fapt două şopârle jecko – care probabil în toaleta doamnelor provoacă o adevărată senzaţie.

Nu mutăm acum în Myanmar, pentru început la toaleta unui restaurant. Pentru că birmanezii nu au IKEA, nu au nici celebrele plăcuţe de WC cu băieţelul şi fetiţa care fac pipilică, aşa că se descurcă şi dânşii cum pot.

Şi încheiem tot în Myanmar, la un resort eco-friendly de pe Inle Lake. Cada în formă de barcă n-am folosit-o – a fost pentru prima oară când m-am bucurat sincer că dorm în cameră cu Vlad Mixich, căci altminteri, dacă eram cu o femeie, probabil aş fi sfârşit în romantica barcă, la lumina lumânărilor, prefăcându-mă că îmi place nespus să stau într-o poziţie atât de incomodă.

Duşul în aer liber, în schimb, este minunat. Aici am regretat că stau în cameră cu Mixich, dar am reuşit să mă consolez cu gândul că, în definitiv, nici el n-a avut mai mult noroc.

Citeşte şi:
Câteva lucruri pe care ar fi mişto să le ştii despre THAILANDA