Cea mai jenantă întâmplare din viața mea
Daniela D.
Cea mai jenantă întâmplare din viața mea s-a petrecut la serviciu.
Mi s-a cerut odată să țin un curs cu o tematică dificilă unui grup de oameni însetați de cunoștințele rafinate care se aflau, momentan, doar în posesia mea, dar pe care urma să le împărtășesc celorlalți, nu pentru că aș fi eu vreun suflet generos, ci pentru că nu aveam încotro, mă obligaseră șefii.
Împrejurarea îmi impunea o ținută severă și o morgă pe măsură, gen scorpiefărăinimă. M-am îmbrăcat impecabil, și anume impecabil de plictisitor, mi-am lipit pe ochi privirea de oțel special creată pentru aceste împrejurări de bucurie colectivă (e vorba de privirea care împiedică persoana căreia i se adresează să pună întrebări suplimentare față de materialul prezentat sau, în general, să mă deranjeze în orice alt fel) și m-am îndreptat cu pas ferm spre locul unde, vreme de cel puțin o oră, urma să pogor asupra adunării lumina strălucitoare a cunoașterii.
Am avut neplăcuta surpriză să constat că sala fusese în așa fel amenajată, încât eu stăteam în centrul ei, pe un soi de scenă joasă, iar cursanții de jur împrejurul meu. M-am dus la pupitru și mi-am lăsat geanta pe marginea scaunului aflat alături.
E momentul să vă vorbesc aici un pic despre geanta mea. Geanta mea cântărește în jur de 6-7 kilograme, niciodată mai puțin, și este un fel de Triunghi al Bermudelor. Odată ce un obiect ajunge în ea, sunt șanse majore ca el să nu mai fie găsit vreodată, pentru că se rătăcește, uneori pentru totdeauna, într-un univers paralel al obiectelor pierdute. În geanta mea ar putea să își rătăcească averile evazioniștii fiscali, regii asfaltului si ai petrolului ori mogulii de presă, și niciun DNA nu le-ar mai găsi vreodată. S-a întâmplat să găsesc în geantă lucruri pe care le credeam pierdute de luni de zile și să nu am nicio idee cum au ajuns acolo. Dacă cineva din familia mea pierde ceva, obișnuiește să mă pună pe mine să caut acel obiect în geantă. De multe ori, spre stupefacția mea, dar nu și a lor, obiectul este, într-adevăr, acolo. Uneori, dacă vreau să îmi fac singură o surpriză drăguță, îmi ofer un răgaz de un sfert de zi să umblu în geantă la întâmplare și sigur găsesc cel puțin un lucru a cărui vedere sau revedere îmi încălzește, pur și simplu, inima: un ruj, un inel ori un bilet de avion.
Cum spuneam, am lăsat pe marginea scaunului geanta, geanta mea cea grea, cu fermoarul deschis, și am început să vorbesc, cu aerul meu de robot corporatist fără organe interne, sentimente ori viață personală, unei adunări înțepenite de plictiseală.
Am auzit cum geanta cade pe podea, cu o bufnitură scurtă, iar din ea se împrăștie pe podele obiecte. Nu m-am întors, pentru că am estimat rapid că nu este un lucru care trebuie să întrerupă trainingul. Am continuat să vorbesc până când m-am simțit bătută ușor pe umăr. O fată foarte tânără, cu un aer timorat și inocent, îmi întindea ceva și îmi șoptea încet, în așa fel încât să aud numai eu și toți ceilalți cursanți, deveniți deodată foarte atenți: “ți-a scăpat asta din geantă”. Fata îmi întindea, pe podium, ca pe un premiu, un absorbant menstrual. Always. Albastru.
L-am luat cu un aer recunoscător și am mulțumit. Fata făcuse o faptă bună. Era să pierd un absorbant și ea mi-l restituise. Proprietatea consfințită de constituție era restabilită, exact cum se restabilise, atât buna dispoziție a cursanților, cât și adevărul că scorpia, poate nu avea inimă, dar în mod sigur avea ciclu menstrual.
Vaaai Daniela! Trebuia s-o bagi în geantă pe fată, să n-o mai găsească nimeni niciodată! =))
Speram ca e macar o cutie d-aia mare cu 60 de prezervative, care sar si se imprastie peste tot… Se stie deja ca scorpiile au ciclu, ele au inventat PMSul permanent.
In geanta aceea trebuie ca exista si doo, trei vertebre de rezerva 😀
bine ca nu era un set de prezervative, s-ar fi gandit in timp ce vorbeai doar ca faci sau cum faci sex iar tu la ce se gandesc ei
Eram sigura ca e vorba de ceva care vibrează.
Dacă aveai prezervative, treceai ușor peste moment: cu un aer natural, le împărțeai domnilor din sală, apoi încheiai conferința: “…și nu uitați să vă protejați!”
Daca asta-i cea mai jenanta intamplare din viata ta, esti tinerica rau.
Norocul tau ca nu m-ai avut pe mine printre cursanti. Daca as fi avut nederiri/dileme/intrebari puteai tu sa te plachezi toata in otel, nu doar privirea, ca eu tot puneam intrebarile. 🙂
Eeeeeee
amvaai … adyshor cel viteaz !!!!
puiule … :))
Mai bine lasai povestea cu final nedecis .
Uite cate ajutoare aveai. :))
Ce chestie… Ce e asa jenant? Parca nu poti sa vezi chestiile alea pe raft la magazin cate vrei. Parca nu stie toata lumea ca o femeie are menstruatie. Numai prostii si idiotii pot sa se amuze pe seama faptului ca au vazut un lucru normal la o femeie. E ca si cum ar trebui sa imi fie jena ca mi-au cazut prezervativele din buzunar intr-o prezentare pe care o tin si un barbat ar veni si mi l-ar da inapoi.
Are lumea atit de multe false probleme…
Radu Vasile, ba e jenant daca acel ”cineva” care le da inapoi e femeie. In mod normal ti le-ar arata, ti-ar zambi cu subinteles, le-ar flutura putin si apoi le-ar pune in geanta.
…adica nu functioneaza ca la scaparea batistei din greseala. Depinde cine ti le da.
Sa scriu si eu despre cum ma scobeam in nas in statia de autobuz? Neah, n-am eu atata talent literar!
@Radu Vasile: Nu ai înțeles. Jenant nu a fost faptul că lumea a văzut “chestia aia”. Asta este normal și banal.
Grav este că era albastru! Oribil!! Jenant! Nu se mai poarta de trei sezoane.
Și “Always”, păi ce firmă e asta?! A fost luat de la hypermarket, parcă văd. Ba poate chiar de la Dragonul Roșu sau, și mai rău, de la vreun second hand!
Și cea care a punctat este o femeie! Cu un aer inocent, viespea a înțepat fără milă în fața întregii adunări: “ți-a scăpat asta“.
@deaddy: Ia încearca! Ce, crezi ca noo ne-a fost usor?! :))
Încă ne mai e jenă?
@sebra: Sebraaa! >:D< Pe unde umblasi bre de nu mai comentasi? Undeva fara acoperire WiFi? Sau GSM? :))
Cum era sa fi facut piata si sa ti se reverse din geanta o legatura de morcovi bine claditi?
@Dan1,
Undeva fara tastatura. 😉
@althea Nu e jenant de loc, nimic nu e jenant. Daca le-ar lua si le-ar baga in geanta, as spune frumos:
“Ma astepti la camera ca vin si eu in cinci minute, scumpo!”.
Alo, sefu’, va-ntorserati? Ce se mai aude cu magnetu’ ala? 😐
Jenant era daca te puneau sa le arati cum se foloseste 🙂 desi parca pe la japonezi exista un fetish d-asta.
si n-ai stiut sa i-o zici p-aia cu ” e pt o prietena?”