Cu străbunicul la cadastru
ErRon
Ca să intabulez o bucată de teren primită moştenire, aveam nevoie de planul parcelar de la Cadastru. De fapt, de o copie din dosarul respins deja – căci ce intabulare ar fi fost aia, dacă dosarul nu ar fi fpst respins măcar o dată fiindcă lipseau nişte hârtii?
Am intrat pe site-ul Cadastrului şi am găsit orarul; m-am încadrat la “persoane fizice” şi m-am dus într-o joi, ajungând la 17.50 – deci, până la 18:30, aveam timp berechet să depun o cerere. În încăpere, ghişeele erau orânduite frumos, numerotate, până la 6. Ghişeul 7, al meu, nicăieri. Am întrebat un angajat şi s-a lămurit: trebuia să ies pe coridor, să trec în alt coridor printr-o uşă de lemn şi s-o iau la stânga.
L-am găsit. De-aia este mai special, că în spate e arhiva. Ca urmare, există şi o angajată care face pe portăreasa-bodygard. Şade pe un scaun lângă uşă şi-i îndreaptă pe cei care-o întreabă la una dintre cele două cozi. Eu n-am întrebat-o.
Angajata de după ghişeu s-a uitat ca la OZN la mine când i-am spus ce doresc. Păi fusesem “la domnul” (colegul de la celălalt ghişeu) să-mi spună numărul dosarului? Îl ştiu cumva eu? Ea ce să scrie în cerere? I-am arătat “respingerea” care avea numărul dosarului pe ea. Am priceput, totusi, că era musai să trec “pe la domnul” întâi, după mutra scârbita pe care a făcut-o doamna. M-am aşezat la cealaltă coadă. Ceasul din încăperea supraîncălzită arăta puţine minute până la ora 18, dar cum orarul era până la 18.30, nu-mi făceam nici o problemă. Nu înţelegeam de ce se agitau o parte dintre cetăţeni. L-am auzit pe angajat întrebând-o pe femeia ce ajunsese la rând unde îi e cererea. Ah, nu ştiuse că trebuia să completeze una! Omul i-a arătat unde sunt cererile, să fie atentă că sunt de două tipuri, “pentru studiat”şi “pentru copiat”. M-am dezmeticit că trebuie să completez şi eu una, am ales-o pe aia “de copiat” şi când mi-a venit rândul am fost încântată de perspicacitatea mea! Mi-a luat cererea, s-a dus cu ea în arhiva să aducă dosarul. Între timp se făcuse ora 18, o tânără vocifera că să-i ia doamna şi ei cererea, angajata se jura că nu mai poate, că aşa e regulamentul, să vină duduia mâine dimineaţă. Aia a plecat trântind uşa. A venit omul cu dosarul meu de la arhivă.
Fericită, m-am prezentat la doamna. Care mi-a arătat, pe computerul ei, orarul, până la ora 18.
Acolo aşa scria. Cum nu aveam printat orarul pe care mă uitasem eu, n-o puteam contrazice. Am zis, atunci, să se uite dacă am completat bine cererea, să nu mai am suprize şi mâine.
Îmi mai trebuie o copie după buletin. Mi-am notat. “Să vină şi soţul mâine”. “Care soţ?”, întreb eu.” Ăla pe care e întăbulat pământul”, zice ea.” Pătru!” “Pătru”, îi răspund,”e străbunicul. Tocmai de aceea vrem să facem acte, că pămăntul e încă întăbulat pe el.” “ Să vină şi străbunicul”, nu se lasă doamna, “sau măcar să vă dea o procură!” M-am uitat cu atenţie la ea să văd dacă îşi bate joc de mine, dar părea că vorbeşte foarte serios. “Doamnă”, îi zic, “străbunicul e mort de cincizeci de ani”. Cu asta am descumpănit-o total. “Atunci”, zice, “nu ştiu cum o să facem.” “ Am nevoie de o copie după planul parcelar”, îi amintesc eu. “Ce legătură are străbunicul?”
“Nu v-o pot da, trebuie să aduceţi dovada că sunteţi rude!” – şi-a revenit angajata de la cadastru. “Hait”, mi-am zis, “ăsteia îi trebuie arborele genealogic al familiei”. “Dar la dosar sunt toate actele doveditoare,” i-am zis.” Aduceţi mâine actele”.
Erau acolo, în dosar, toate – dar trebuia să aduc alte copii după ele.
Acum îmi pare rău că nu l-am incinerat pe străbunicu’, că luam mâine urna cu mine la Cadastru, o deşertam la ghişeul 7 şi întrebam: „Ia spuneţi, doamnă, semănăm? Ce ziceţi, suntem rude?”
Da’ ce, cu un femur sau un cot nu merge? Trebuie musai cenuşă?
Sa aveti grija, am citit ieri o stire despre un functionar public din Cra¡ova care a muscat un om.
Apropo de asta, şi ca să-i iau pâinea Rozicăi, era un banc:
Pe vremea URSS-ului, ungurii descoperă un schelet în pustă. Toate indiciile arătau că era scheletul lui Attila, dar nu erau siguri sută la sută. Aşa că trimit coşciugul cu oasele la Moscova, să-l ana.lizeze specialiştii ruşi. După două săptămâni, coşciugul se întoarce la Budapesta. Arheologii maghiari desfac sicriul şi găsesc înăuntru o pulbere albă, împreună cu un bileţel pe care scria:
“A mărturisit! E Attila!”
Rozica nu mananca paine,ci numai cozonac !
Mie-mi seamănă – ştiu, azi îmi dă mâna să mustăcesc de răul altuia, ieri nu prea îmi dădea mâna să mustăcesc de al meu – cu alt banc, ăla în care bunicul nu a putut să vină la ofiţerul stării civile să se însoare fiindcă nu i-a dat voie străbunicul.
Real 101%. Din nefericire, în plasa extra-vigilenței funciare se prind, cel mai des, doar cetățenii onești. Hoții care își asumă moșteniri fictive sunt blindați pe parte notarială.
Hmmm… ireal 100%, extrasul de carte funciara pentru informare poate fi obtinut de oricine la fel de usor ca un credit de pe vremuri: doar cu buletinul.
Sigur, asta e un amanunt care nu scade valoarea textului.
@Althea, nu cerea extrasul C.F. de informare; nu e cazul să facem mereu pe deștepții, demonstrînd noi că autorul inventează povești, doar ca să arătăm că lucrăm în domeniu și ne pricepem.
@ErRon, dacă-i murdăreai doamnei biroul cu cenușă, te fulgera cu niște priviri de te prefăcea și pe tine-n cenușă. Io zic să faci, pur și simplu, un test ADN și să atașezi rezultatele la dosar.
@ Julius: Sefu’, corectati, va rog, corectura si lasati INTABULA. Va rog. Sarumana, sefu! Sa traiti! sarutari de maini acasa! >d<
Parcă o văd pe ErRon a doua zi la ghișeu cu dovada în mână: “O, sărmane Yorick!”
De aia se mai practica dezgropamintea la 7 ani. Ai nevoie, iei sacutul cu oase si dovedesti!
E riscant să întrebi dacă semeni cu cenuşa din urnă.
Mai ştiu eu o nepoţică ce l-a întrebat candid pe unul:
– Ei, ce zici, semăn cu bunica?
– Ca două surori gemene, a venit imediat răspunsul.
Amu, cum se zice la noi in Ardeal, banuiesc ca nu o fi lasat strabunicul vreun testament in care sa se pomeneasca de parcela aia de teren?
Draga ErRon,
Aici te afli pe un site de intelectuali abstrusi, in nici un caz de mari proprietari funciari cu intinse latifundii!
Auzi la ea, vrea sa intabuleze….. si te mai miri ca duduia de la ghiseu se uita la tine ca la OZN
😀
@Ina_adevarata
Spre deosebire de alte texte in care ’’laudati functionarii’’ acesta nu este credibil, in rest e la fel de savuros ca tot ce se publica aici. Asta am zis, daca nu era comentariul cu ”Real 101%” nu cred ca postam nimic (stiu, era mai bine).
In rest, no comment… pe DC doar cineva cazut in cap ar incerca sa se laude cu domeniul in care lucreaza. O s-o intreb pe maica-mea, oi fi patit-o pentru ca nu ne dam seama de ce zici ca nu e cazul sa facem MEREU pe desteptii.
Eu nu sunt de acord cu eutanasierea funcționarilor publici. Sunt și ei niște suflete nevinovate, sunt fideli și iubitori.
Dacă se întâmplă să muște un om, o fac numai din instinct, ca urmare a relelor tratamente la care au fost supuși. Nu e vina lor că au ajuns la ghișee, de vină sunt cei care își lasă funcționarii să se împerecheze necontrolat și apoi aruncă puii în fața instituțiilor, a celor de la sate care nu vor să-și castreze funcționarii dar nici nu au grijă de pui, îi pun în traistă și îi duc la oraș.
Trebuie să li se asigure îngrijire și hrană adecvată în cuști special amenajate prin grija primăriilor, să fie castrați și înregistrați, marcați cu un microcip și vaccinați periodic.
Cei care doresc să îi ia în grijă să fie pedepsiți dacă îi lasă din nou fără supraveghere la ghișee sau în birourile statului.
@Serban: =)) =)) =))
acum, ca aflu ca nu voi fi eutansiata, pot spera ca am adopta si pe mine cineva?
pretty please ;;) ;;)
(daca se poate chiar Mogulul?)
@Cristina Ş.: Trebuia sa pui un emoticon asa: :o3 ! :))
@Ciprian: Faceti eroare, nu a muscat un om, a muscat un oltean.
@Alt Marian: si oltenii sunt aproape ca niste oameni! =))
@Serban: =)) =)) =))
On topic, dăcât atât: Kafka, frate!!! 😀
Cred ca mergea si: Orwell, frate!!!
@Serban: =))))))) Si unde semnam petitia?
@monica: :)) deci azi dimineata fusei aproape sigura ca vom vorbi de Remus Cernea si noua lui initiativa, “salvati delfinii” – delfinii = persoane non-umane.
deja vedeam aci: “de cite ori dai like & share unui text de pe DC, Dumnezeu salveaza un delfin”
acum vad ca ne indreptam spre “de cite ori dai like & share unui text de pe DC, Dumnezeu salveaza un functionarash”
functionarii vor deveni in curind si ei persoane non-umane
p.s. si oltenii cred ca au ceva sanse sa ajunga la statutul asta :))
@Cristina Ş.: iar eu promit sa fiu o persoana non umana responsabila si n-o sa ma inmultesc necontrolat, abandonandu-mi puii in fata institutiei! =))))))))))))
=)) ueeei da’ ce viata faina ii asteapta pe acesti “persoane non-umane” salvati, hraniti, adapostiti 😀 vreau si eu, vreau si eu… cum pot sa devin, acum pana nu e prea tarziu, ca vor da toti buluc 😀
@RoseN:
Cere un pasaport de Oltenia!
😀
@althea: Credibil sau nu, exact aşa mi s-a întâmplat!:D Am lăsat cererea a doua zi si dupa trei zile m-am prezentat dupa copie. Acuma tre’ să merg la finanţe să ma rog de vreo domnucă de acolo să-mi dea o hârtie cum că nu au ce impozit să-mi calculeze, conform unei legi din 2007 despre care cei de la cadastru n-au auzit.
E ultima hârtie de care am nevoie!:D
@Mary Jane: Normal că n-a lăsat!
Să ne strice plăcerea de-a umbla prin tribunale?:D
@ErRon:
dacă Althea zice că ai inventat, atunci ai inventat. Ea ȘTIE. Ea e convinsă că ție ți-a trebuit un amărît de extras C.F. de informare, nu o notare în C.F. a succesiunii. Ei, dacă ea zice că ți-a trebuit un extras C.F. de informare și că povestea ta- mda, mă rog, bine scrisă- e inventată, cine ești tu să o contrazici?
@Ina_adevărata: ha, apropo de inventii: sa ne zica aia care STIU, cum dracului se face ca tot functionarii de la ocpi cer, la un contract de concesiune de domeniu public (deci act emis de o autoritate de stat) forma “autentica”, ha? =))))))))) Iti dai seama cum ar fi ca, sa zicem, domnu’ Ponta, cand semneaza o concesiune, sa zicem, pentru o exploatare oarecare, sa mearga cu notaru’ dupa el? “Ca nu-i bun, domnule, doar stampila da guvern, nu intelegeti? scrie acilea ca A-U-TEN-TI-FI-CAT? Scrie! Ia veniti dvs. maine, ca la sase se inchide, da?” 😀
@RoseN: N-ai auzit că te şi castrează?
@Ina_adevarata
Cam scurt fitilul tau 🙂
@Cms: Deparazitarea, sterilizarea și perforarea urechii sunt obligatorii.
@Serban: Domnu’, fiti amabiiil: deci daca decat deparazitata si perforata la ureche sunt, ma scap de sterilizare si/sau eutanasiere? Pentru o prietena, functionara imbuibata si acra, intreb. 😀
@monica:
…da’ dacă, întîmplător, tu ai fi notar și dacă ți s-ar lipi de mînă un contract de-ăsta de autentificat actele lu’ domnu’ P., nu te-ai mai plînge pe bloguri de satiră, daaa?
@Ina_adevărata: … un’e nu da Dumnezeu preamilostivu, doamne-ajuta, fie-ti gura aurita, sarumana cucoana! E-ee-heee, ce de-a stampile si timbre seci as mai lipi! Pac-pac-pac!
@Cms: eu c..ie n-am =))
deci o deparazitare merge brici, da’ sa fie cu exfoliant de ala fin de ciocolata si piersici peste tot, peste tot 😀
cercelusi cu briliante pt. urechi accept, si un sterilet de ala misto din aur se asorteaza de minune.
Deci cand incep si eu sa ma îmbuib, pleaaaaaseeeeeeeee? =))
Ia, lasati prostiile, intram acusi in triunghiul groazei si voo va arde de functionari comunitari?
@RoseN: fata, pana n-oi sta in spatele ghiseului, e degeaba! Ps. Sa stii ca sterilizarea e tot una cu castrarea. Ti-o zic de la femela, la femela! >d<
Si, be. Da' daca, in loc de crotalii, ni s-ar livra niste ineluse-invartecuse, la noi, femelele? ce zici? :)))
@deaddy: functionari comunitari ?!!?
Ahahaha :)) :)) :))
@Ina_adevărata: No, bun raspuns. :))
@monica: Pai, pe vrenuri, meseria se transmitea din tata-n fiu (ca si numele, ca si renumele). Pai nu de aia toti jmekerii îsi baga odraslele la stat?
@ErRon: Mergeti pe uzucapiune atunci, nu? Frumusele procese 😀 dar se rezolva mai usor in ziua de azi ;))
@ErRon: “E ultima hârtie de care am nevoie!” Asta va fi probabil subiectul unui articol viitor pe DC, presimt eu ca e doar placebo.