George Damian

Subiectul relaţiei dintre mobilă şi o căsnicie reuşită este atât de vast încât nimeni nu s-a încumetat să îl abordeze. Doar chinezii au îndrăznit să dezvolte o religie a casei şi mobilei, însă chestiunea a alunecat pe lângă orice fel de abordare raţională.

Problema principală rezidă în faptul că bărbaţii heterosexuali pur şi simplu nu văd mobila (ceea ce explică numărul mare de degete zdrobite în diverse forme contondente şi precauţia sancţionată brutal, umblatul prin casă cu bocanci). Nu se cunosc cauzele acestui fenomen. Deşi cunoaştem în detaliu modul în care văd muştele sau că de fapt taurii nu percep culoarea roşie, nici un cercetător serios nu a îndrăznit să încerce măcar să afle de ce bărbaţii heterosexuali nu văd mobila. Sau măcar să descrie modul în care dulapurile, mesele şi orice alte obiecte din această categorie sunt percepute (pentru că bărbaţii heterosexuali manifestă o acuitate vizuală foarte bună pentru obiecte precum televizorul, ecranul calculatorului sau frigiderul).

În ciuda acestui handicap major al bărbaţilor heterosexuali (categoria cea mai predispusă la căsătorie!), există o legătură subtilă şi foarte greu de cuantificat între mobilă şi o căsnicie – dacă nu fericită, măcar lipsită de conflicte majore. Precum în cazul altor unde descoperite recent, acest magnetism delicat nu şi-a găsit încă geniul care să îi poată determina sursa şi să-l supună unor măsurători şi teste care să ne ofere rezolvări practice.

Există însă şi excepţii nefericite de bărbaţi heterosexuali însuraţi care văd mobila. Ca şi darul profeţiei, această capacitate extrasenzorială a unor bărbaţi nu aduce decât necazuri. Constatările empirice indică faptul că bărbaţii care văd mobila fac acest lucru într-un spectru diferit faţă de nevestele lor, precum diferenţa dintre o fotografie în infraroşu şi una făcută la lumina zilei. Astfel de bărbaţi percep cu o precizie atroce distanţele, unghiurile, volumele, cunosc la virgulă necesarul de oxigen în funcţie de dimensiunile încăperii şi numărul maxim acceptabil de persoane ce pot fi invitate. Un astfel de bărbat declamă sentenţios: „Ruleta nu minte!”, în vreme ce soţia se ghemuieşte ciufulită într-un colţ, îşi întinde lacrimile şi rimelul pe obraji cu pumnişorii strânşi şi unghiile intrate în carne, îşi muşcă buzele şi, printre suspinele uimite – „Cum l-am găsit eu pe nebunul ăsta?!?”, îşi jură răzbunări nemiloase.

Bărbaţii care văd mobila nu pot fi decât supape prin care natura elimină presiunile acumulate în urma dezechilibrului remarcat mai sus. Astfel de cazuri sunt incurabile şi majoritatea acestor bărbaţi nici măcar nu realizează că este ceva în neregulă cu ei, tulburându-şi de multe ori colegii de bere cu viziunile lor dintr-o lume care le este inaccesibilă acestora.

NOTĂ JULIUS: George, pare că suferi de tulburare de stres post-traumatic. Ai fost sâmbătă la IKEA?