Cms

Spre deosebire de cele mai multe animale care populează Terra, indivizii din specia Homo sapiens nu au perioade specifice de rut de-a lungul unui ciclu solar, ei fiind disponibili din punct de vedere sexual aproximativ în orice moment, cu excepţia unor zile constante din ciclul lunar al femelelor şi a perioadelor de explorare a realităţii virtuale cunoscută sub denumirea de „joc video” la masculi.

Selecţia şi curtarea

Alegerea viitorului partenere se face pe criterii de atractivitate sexuală şi, de multe ori, la aceasta contribuie şi prietenii viitorului cuplu, prin aprecieri vocale de genul: „Uite-o şi pe asta ce ţâţe mari are! Mamă, ce bunăciune!” sau „Fată, tu nu vezi că ăsta se dă la tine? Bagă-te, pare cam prostălău dar uite ce ochi albaştri şi drăguuuţi are.”

Etapa de curtare are o întindere variabilă şi este iniţiată de masculi, femela conducând direcţia în care evoluează aceasta. Masculul însoţeşte femela în diverse locuri care par să fie importante pentru amândoi, cum ar fi peşterile artificiale cunoscute sub denumirea de „cluburi”, fără îndoială o reminiscenţă a preferinţei strămoşilor lor de a-şi amenaja vizuina în astfel de formaţiuni geologice subterane.

Pe parcursul etapei de curtare, acuplările sexuale sunt relativ haotice, uneori lipsind cu desăvârşire. Dacă la început sunt implicaţi şi apropiaţii proto-cuplului (de pildă, la primele întâlniri, femela aduce cu ea alte câteva femele cu care are stabilite relaţii de prietenie; alegerea acestora se face în funcţie de gradul de atractivitate conferit de masculii speciei, prioritate având cele mai puţin atractive), în scurt timp masculul şi femela ajung să străbată singuri teritoriul grupului de apartenenţă, cunoscut sub denumirea de „oraş”. Comportamentul celor doi se schimbă, apar jocurile de tip „pradă-vânător” alternate cu lungi perioade de repaus pe iarbă sau în locuri cu semnificaţie simbolică (malul lacului, al mării, sub un copac etc.). Masculul oferă cadouri partenerei, distrugându-se de exemplu astfel cantităţi însemnate de plante cu flori, care nu sunt consumate de către femelă, ci lăsate să se usuce sau să putrezească.

Cuibărirea şi naşterea puilor

Femela şi masculul speciei Homo sapiens s-au hotărât în sfârşit să cuibărească împreună. În grupul studiat, acest lucru presupune găsirea unui adăpost cât mai departe de cel al părinţilor şi decorarea sa cu obiecte aduse de la mari depărtări, din construcţii masive, care adăpostesc sute de astfel de obiecte identice. Apoi, tânăra pereche continuă ritualul de împerechere şi acuplare, atât diurn cât şi nocturn, la început mult mai animat decât înainte, manifestări a căror energie scade asimptotic spre zero în câteva luni, timp în care masculul şi femela continuă să iasă zilnic din cuib, separat unul de altul, câte 10-12 ore pentru asigurarea hranei.

În cele din urmă, evenimentul mult aşteptat se întâmplă, totuşi, şi femela rămâne gestantă. Masculul, după o fază scurtă de intoxicaţie etilică şi apoi de creştere bruscă a apetitului sexual faţă de parteneră, se resemnează să îşi protejeze consoarta, descărcându-şi energia sexuală reziduală fie cu femelele disponibile în locurile de obţinere a hranei, fie cu reproduceri bidimensionale statice sau dinamice ale acestora.

Venirea pe lume a puiului produce alte schimbări în cadrul perechii. Activitatea nocturnă se reia, de data această fiind centrată pe îngrijirea progeniturii. La fiecare scâncet sau strigăt al acesteia, părinţii intră într-o stare de agitaţie motorie, detaşând şi ataşând diverse obiecte cu conţinut simbolic de corpul puiului, în timp ce emit sunete de liniştire, cu un număr ridicat de decibeli. Apoi încearcă să intre în legătură cu alţi membri ai speciei, folosind dispozitivele de transmitere la distanţă a sunetelor. Într-o perioadă de timp variabilă pot apărea la cuib fie unul dintre părinţii cuplului, fie indivizi străini, îmbrăcaţi în alb, care călătoresc întotdeauna într-un recipient ce are la partea superioară un frumos set de lumini colorate, albastre şi roşii. În cele din urmă, după câteva episoade de acest fel, puiul este lăsat în grija unuia dintre părinţii cuplului, întotdeauna o femelă, denumită generic „bunică” sau „mamă mare”. Aceasta are grijă de pui în noul cuib sau într-unul din cele vechi, uneori permanent, în timp ce cuplul tânăr îşi reia obiceiurile de dinainte de apariţia puiului. Frecvent masculul păstrează legăturile sexuale stabilite cu femelele din afara relaţiei.

Încheiere

Acestea sunt rezultatele generale ale studiului pilot. Le înaintăm conducerii Uniunii Galactice cu sediul pe Betelgeuse pentru aprobarea finanţării şi continuării proiectului Galactic de studiu al minorităţilor extraterestre şi mulţumesc colegului de galaxie din sistemul Antares, domnul xenobiolog Desmond Morris, pentru punerea la dispoziţia noastră a rezultatelor propriilor cercetări asupra speciei Homo sapiens.

Echipa NatGal Wild (Native Galactic Wildlife)