Julius Constantinescu

Aţi încercat vreodată cu adevărat, la modul cel mai sincer, să vă înţelegeţi soţia sau prietena? Da? În cazul ăsta, aveţi în colţul din dreapta sus un X: apăsaţi-l, site-ul ăsta nu e pentru imbecili.

Şi acum, că am rămas numai noi, putem vorbi liber. Aşadar, de ce trebuie să ne ferim să încercăm să ne înţelegem consoartele? În primul rând, fiindcă femeile, exact ca Dumnezeu, au o logică numai a lor, pe care mintea omenească nu o poate cuprinde. Şi chiar dacă am reuşi să înţelegem ce gândesc într-un anume moment, peste cinci minute nu mai valabil – deci, dacă intri în acest joc al morţii, nu mai ieşi niciodată. Prin urmare, tot ce putem noi şti despre femei e cum să ne ferim de ele.

Odată stabilit acest lucru, e timpul ca Daily Cotcodac să vină din nou în sprijinul bărbaţilor aflaţi la început de relaţie, oferindu-le un ghid (perfect inutil, de altfel, dar cine mai dă în ziua de azi un sfat util?) de apărare împotriva unora dintre cele mai cunoscute replici femeieşti.

1. „Măcar pune-o-n chiuveta, dacă tot n-o speli“
(variante: „Măcar pune-le în coşul de rufe, dacă tot le spală proasta“, „Măcar descalţă-te, dacă tot şterge servitoarea după tine“)

Un bărbat mai puţin experimentat s-ar repezi să-şi spele farfuria, crezând că prietena sa asta a vrut să-i transmită. Ei bine, nu asta a vrut să vă spună; v-a transmis strict că e cu capsa pusă şi că toată seara o s-o ţină aşa. Deci, n-are nici un rost să spălaţi farfuria aia, nu merită efortul.

2. „Ce sunt şosetele alea de lângă scaun?“
E o întrebare retorică, nu răspundeţi. Luaţi şosetele şi puneţi-le în coşul de rufe, dar asiguraţi-vă că vă vede când daţi ochii peste cap. Aşa, o să-i fie scârbă de voi şi nu se va coborî să vă mai dea vreo replică. Cititorii care au întrebat dacă să-ţi faci soţia să-i fie scârbă de tine doar ca să te lase în pace nu este cumva un gest lipsit de demnitate sunt rugaţi să apese X-ul din dreapta sus, mersi frumos.

3. „O colegă de-a mea a mers cu prietenul ei la teatru“
Ce să-ţi spun! Anna Karenina, frate! Bineînţeles că ori această prietenă nu există, ori prietenul ei nu există, ori pur şi simplu există amândoi, dar n-au mers la nici un teatru. Aici puteţi minţi puţin, în sensul să-i promiteţi vag că o să mergeţi şi voi cândva, dar nu avansaţi nici o dată precisă.

În nici un caz nu faceţi aroganţe de genul: “Aşa, şi?” – dacă voiaţi o viaţă trăită în demnitate, trebuia să vă gândiţi la asta înainte să vă însuraţi.

4. „Asta nu puteai s-o pui acolo?“
Dacă tu eşti în baie şi ea în sufragerie, nu te grăbi să ieşi de-acolo – doar nu eşti curios să afli care “asta”. Dacă sunteţi în aceeaşi încăpere, n-ai de ales, o să afli. Indiferent de ce e asta, trebuie să te prefaci surprins – băi nene, dar nu aşa, nici ţie să nu-ţi vină să crezi că ai putut lăsa asta acolo! O să fii atât de jalnic încât… hai că pe asta aţi prins-o deja.

5. „Dacă ştiam că faci mutrele astea, nu te mai luam nicăieri“
Seara e pierdută, nu te chinui zadarnic s-o salvezi. Un bărbat înţelept o tratează ca pe o investiţie: cu cât iese mai prost azi, cu atât şansele ca data viitoate chiar să nu te mai ia (la mă-sa, la teatru, la shopping, la prietena ei plicticoasă etc) sunt mai mari. Deci, în loc să încerci s-o dregi, lasă lucrurile aşa. Atenţie însă, graniţa dintre o seară ratată şi dormitul pe canapea e foarte subţire şi va trebui să o găsiţi singuri.

Să recapitulăm acum ce am învăţat astăzi. În primul rând, că noi, bărbaţii, nu putem înţelege femeile şi nici nu trebuie să încercăm. În al doilea rând, că tot ce putem face e să învăţăm să ne ferim, atât cât este posibil. Iar dacă aţi reuşit să citiţi şi printre rânduri, atunci aţi mai învăţat ceva: că, dacă femeile vor ceva, trebuie lăsate să ne spună chiar ele ce vor, fiindcă noi n-am ghici niciodată.

Este exact ceea ce au făcut şi cei de la ING ASIGURĂRI, care şi-au rugat angajatele să inventeze o asigurare specială pentru femei, prima din România. Așa a apărut asigurarea UNA, care acoperă toate tipurile de cancer, reconstrucția sânului, decesul din îmbolnăvire sau accident și invaliditatea. Puteţi verifica foarte simplu că asigurarea a fost creată chiar de femei, şi nu de un bărbat, fiindcă nu acoperă nici riscul de a te întâlni în inferioritate numerică cu galeria echipei adverse, nici tratamentul cu citostatice când ţi se pare că ai cancer fiindcă ai răcit.