Camionagiu

Am vrut să rad câţiva morcovi şi păstârnaci, să pun pentru iarnă. Aveam tot timpul, până la meci mai era aproape jumătate de oră. În 20 de minute, am dat pe răzătoare tot dar, fatalitate, săriseră şi pe jos nişte solzişori. Normal, nu puteam să las cocina aia şi să plec la meci. Am vrut să-i iau cu mătura. Dar am constatat că pe lângă rămăşiţele de legume se ia şi o grămadă de mizerie.

Doar nu eşti ultima îngălată, să dai cu mătura doar pe un metru în jurul mesei! Am dat în toată bucătăria. Asta mi-a luat ceva, căci sub bufet se adunaseră firmituri de pâine, căzute de la cutia pe care tăiem pâinea. Mi s-a făcut o milă să las aşa, doar măturat, dar nespălat.

După ce am spălat, am agăţat mopul în curte, la uscat, când am remarcat că mai căzuseră din pom o grămadă de nuci. Nu se făcea să le las acolo, le-am cules de mi-am rupt şalele. Când am zis că am terminat, m-am dus în baie, să mă spăl pe mâni şi să fug la meci, când m-a luat de nas ligheanul cu ciorapi muiaţi de ieri. Le-am tras o spălare rapidă, şi dacă tot am folosit detergent de ăla bun, pentru maşină, am umplut şi maşina cu lucruri. Dar adunarea lor de prin casă a durat ceva, căci nu erau toate strânse în cutia cu murdare.

Am băgat la Rapid 30 şi am fugit la meci. Dar n-am ajuns, căci numai ce urcasem treptele şi am auzit că mă strigă vecina.

– Domnu’ Dan, veniţi până jos!

Săraca, îmi adusese pomană, nişte borş de peşte într-o farfurie din care ieşea un icebearg de mămăligă cu puncte negre. Am zis respectuos „Bogda proste!” şi am fugit la pisică s-o cinstesc cu peşte.

A început câinele să urle, că nu primea atenţie. Decât să ajung cu el la psiholog, că nu-i ofer afecţiune, să mă urască la adolescenţă şi să mă coste terapia o avere, m-am ocupat şi de el: mâncare, alergare, joacă cu mingiuţa.

Măcar să văd repriza a doua! Dar nu puteam să las rufele în maşină, am fugit să le întind. Una mi-a căzut pe jos, am spălat-o de mână. Am întins iar.

Când am ajuns sus, a sunat telefonul. Tanti Geta, dacă sunt bine. Normal! Bine de tot, ca orice gospodină.

– Ştii, tanti, cât s-a terminat meciul ăla?

–        I-am bătut, dragă, a fost frumos, păcat că nu l-a văzut şi nen-tu Gicu, că stoarce strugurii şi nu ştiu ce mai trebăluieşte prin bucătărie atâta!