Alina C.

Stai în Constanța de ceva vreme, dar îți mai trebuie vreo zece ani ca să te și consideri constănțean. Și iar vine weekendul și unde naiba să te duci să te scuturi de oraș? De Mamaia ți s-a acrit; ai fost în toate (patru-cinci) locurile de recreere din oraș. Vama e prea departe și, oricum, prea scumpă.

Ca să nu sfârșești printre pensionari și scuipători de semințe cu copii isterici, faci un compromis, îți calci pe inimă și zici: „Ar fi mișto și-n Costinești!” Și mergi în Costinești.

Vorba cântecului, e plin de căprioare, dar unde ți-e alicea? Pentru fiecare căprioară zglobie pe care o zărești, o duduie cu forme foarte generoase, revărsate peste costumul de baie, îți obturează câmpul vizual. Astfel încât toate căprioarele se plătesc scump.

Și cum ziceam, vorba cântecului… nu mai știu ce cântec, fiindcă, fie vorba între noi, nu te poți relaxa în Costinești. Cântecele se ciocnesc seismic în cutia de rezonanță pe care o porți pe umeri. Se încalecă unele peste altele, se zbat să se acopere, să te împresoare, să te cotropească, să te inunde.

Valurile sunt și ele mari, plaja aglomerată, algele în putrefacție ici și colo. Mâncarea e scumpă, porumbul fiert depășește orice imaginație, chiar și puținul bun simț al comercianților din Mamaia. Ciorba de burtă a fiert de ieri de la amiază până astă seară, cât să capete nițel gust zeama îndoită cu apă, amidon și niscaiva smântână. Iar chestiile alea gelatinoase ce plutesc prin zamă, eh… nu intru în detalii!

Zeci de mașini inundă trotuarele, străzile, șuvoaie de oameni și cărucioare cu copii, biciclete de închiriat, și iar muzică, iar porumb fiert. Într-un final, o oază de liniște. Muzică aproape bună, vin rose la pahar, bunicel – Castelul Stârmina se numește – din Podgoria Mehedinți, și un espresso divin. La cafeneaua unuia, Manuel, poate-l știți. Sau nu. Barmani simpatici, chelneriță binevoitoare, servire rapidă, cești drăguțe și la sfârșit, crema de pe tort, am primit bon fiscal și restul complet.

De câte ori simțiți că nu mai suportați toate vocile care vă zumzăie în cap, zi de zi, când v-ați plictisit de ele ca de voi înșivă, mergeți în Costinești să le auziți pe ale altora, toate deodată.

S-aveți un Costinești plăcut vă doresc!