Harmattan
Ionuţ Şendroiu
Începând cu luna noiembrie, un vânt puternic suflă dinspre Sahara spre Oceanul Atlantic, îmbâcsind aerul cu praf înecăcios. Locuitorii ţărmurilor subsahariene numesc acest fenomen harmattan. Odată cu nisipul, vântul aruncă asupra lor milioane de insecte, unele extrem de periculoase.
Pe noi ne-a surprins harmattanul în Golful Benin. Într-o după-amiaza, am fost inconjuraţi brusc de o pâcla încinsă, portocalie, greu de respirat. Soarele părea un bec roşu chior, iar oceanul, acoperit de praf, fremăta sub noi ca un asfalt care fierbe.
Insectele ne-au invadat spre seară.
Zumzete afro
Când am auzit bâzâitul, eram la calculator, pierdeam vremea pe net. Deoarece nu sunt expert IT, dacă aud un sunet suspect în timp ce stau cu nasul în monitor, dau restart, din reflex. Mi-am dat seama că zgomotul vine din altă parte înainte să se stingă computerul. Apoi m-am întors şi am văzut-o. O namilă de libelulă zbura deasupra dosarului de vaccinari.
Nu am inţeles niciodată cum dracului a reuşit să intre in infirmerie. Era aproape la fel de mare cât dosarul, am aflat ulterior ca libelulele din aceasta specie (Anax tristi), endemică în Africa de Vest, măsoară de obicei 20-22 cm. Practic, au lungimea unui guguştiuc, doar că sunt muuult mai zgomotoase. Bănuiesc că a pătruns în cabinet pe lângă mine, în cursul după amiezii. A stat câteva ore ascunsă printre cutiile cu medicamente până când şi-a mai revenit după furtună, apoi a început sa zboare.
În orice caz, să te trezeşti cu o asemenea creatură în aceeasi încăpere, la 100 mile în largul oceanului, nu e deloc agreabil. I-am facut câteva fotografii.
Concluzia era că, de aici inainte, cât va mai dura harmattan-ul, va trebui sa fiu atent când intru sau ies pe uşă, la eventualele gâze ce s-ar putea strecura odată cu mine.
Am capturat libelula într-un bax gol de paracetamol, pentru a o da afară. Era clar că nu aş fi putut convieţui cu ea în cabinet, nici cu doape în urechi.
Lumina de neon
Am deschis uşa cu grijă. Vântul şuiera fierbinte, iar oceanul bubuia, în beznă. Mi s-au aburit ochelarii instantaneu. În cabinet, aerul condiţionat e setat la 20ºC, dar afară erau probabil peste 30ºC.
Am deschis cutia de carton pe dibuite, eliberând libelula. I-am simţit vibraţia aripilor atunci când a zburat pe lângă degetele mele, luată de vijelie. Nu vedeam nimic, dar simţeam pe piele miile de înţepături mici, ale furtunii de nisip. Mi-am scos ochelarii să îi şterg, încercând să mă uit după libelulă. Era ciudat de întuneric.
M-am intors spre tubul de neon plasat deasupra intrării în infirmerie. Sute de gândaci negri cu picioare lungi, colcăiau pe el, încălecându-se unul pe altul. Pe perete şi pe uşa, duzini de gândaci se căţărau spre bec, mişcându-şi antenele. M-am apropiat să-i fotografiez. Zgomote scârboase, de gândaci storciţi, mi s-au auzit de sub tălpi. Atât cât se vedea în lumina difuză, puntea era plină de insecte care mişunau in toate direcţiile.
M-am întors in cabinet şi mi-am dezbrăcat salopeta cu atenţie, să nu ating vreo gânganie.
Gândacii Papa
Ştiam ca cei mai periculosi nu sunt cei mari şi negri, ci unii mici de circa 1-2 cm, pe care nu îi observi dacă nu eşti atent. Localnicii îi numesc “papa”, iar americanii le spun acid beetles – gândaci acizi. Atunci când sunt striviţi, eliberează o toxină care, în contact cu pielea, provoacă în decurs de câteva ore o arsură chimică de gradul trei. Este de ca şi cum te-ai stropi cu acid sulfuric.
Măsurile de precauţie, promovate prin postere lipite pe pereţii aerogărilor din Ghana şi Nigeria, recomandau ca, atunci când vezi vreunul căţarându-se pe tine, să-ţi păstrezi calmul şi să-i dai un bobârnac. Sau, şi mai eficient, să îl sufli de acolo. Dar asta, repet, cu condiţia să îl remarci şi să îl recunoşti.
Am aruncat salopeta pe jos în baie şi am început să o studiez cu atenţie. Eram în chiloţi şi şlapi, cu camera foto într-o mână şi cu o pensă în cealaltă. Gândacii papa sunt negri cu dungi portocalii pe spate, aşa ca nu este deloc uşor să îi depistezi printre cutele salopetei, care este tot portocalie. Eu insistam insă, ca un tocilar, zgândărind cu pensa fiecare centimetru pătrat.
Uite-l! De undeva, de sub guler a ţâşnit un papa. Agitându-şi antenele scurte, s-a repezit spre perete, începând să se caţere. I-am făcut câteva fotografii macro, stressat totuşi să nu îl scap din ochi. Apoi l-am strivit cu ventuza pentru desfundat chiuvete. Din el s-a scurs o zeama neagră, vâscoasă, care duhnea destul de pătrunzator.
Abia am avut timp să trag pe mine o uniformă curată, că un pacient a sunat la uşă. Evident, simţise o mâncărime, s-a scărpinat şi apoi, senzaţional de previzibil, l-a ars ceva foarte tare…
I have a word for you Doc: enthomphagy!
Ca şi pentru nefericitul muşcat.
Şi aşa le arătaţi nemernicelor cine e în vârful piramidei trofice şi cu cine se pun
Doc, fix asa face si M3bis cu serverul. nu merge? pac! restart. de la dansul ai capatat reflexul? 😀
ma, sa comentati in engleza. sau in orice alta limba preferati afara de romana, ca 90% din lexic e bagat la interzise!! 😐
Doctore, pluralul de la “negru” e “negri”. Presupun ca ai mai pus un “i” ca sa deghizezi cuvintul pentru colegii tai mai maro care spala puntea.
Da’ vezi ca niste paragrafe mai sus l-ai ratat si l-ai scris corect
Primiti si doamne ca doctori pe vas?
“Evident, simţise o mâncărime, s-a scărpinat şi apoi, senzaţional de previzibil, l-a ars ceva foarte tare…”: sigur era de la gandac mancarimea si nu de la vizita din weekend la stabilimentul de pe uscat :)?
@Alina: da, da’ nu din alea care se stiu cu i-urile ..
Ce bine ca n-am apucat sa mananc azi. :))
Doc, ne cam lipsesti!
Doc, dar libelula aia nu trebuia s-o dai afara, ca poate-i placea lui Babatunde! :))
Bine ca ne fotografiaza scarbosenii d’astea dar o poza ” în chiloţi şi şlapi, cu camera foto într-o mână şi cu o pensă în cealaltă. ” n-ar pune =))
ce misto ar arata libelula aia in insectar…
Da’ eu ce-am zis mey, ha X(?
Salut toader, un biscut de secara, o cana de ceai? Nu? nooo, sa fii sanatos atunci [-(!
X(X(X(X(X(X(
@Alina: da, femeile se pot angaja ca medic offshore. Data viitoare promit sa numar mai atent i-urile 😉
@RoseN: Pretentios Toader asta, si eu l-am omenit cu o cafea si m-a refuzat. :))
@RoseN: lasa ca si eu am stat toata dimineata in temnita langa toader. Brrr, si-acum ma trec fiori cand ma gandesc prin ce-am trecut 8-|
@Alina: Ce-i, dragă, te-a mușcat papa? 😛
@Shark:
Cum e unul mai vigilent si indrazneste sa va corecteze autorii preferati, cum sariti sa-i aparati cu pieptii goi.
Pai voi habar nu aveti ce importante sint I-urile in medicina. Sa va explic: daca Doctorul prescrie VI buline in loc de VIII si pacientii lui o duc nasol din cauza asta poa’ sa va afecteze si pe voi, ca acusi ne trezim ca a crescut pretul benzinei.
Asa ca ziceti mersi
@Alina VI, Vlll .. alea-s nu-s i-uri, sunt l-uri, ca la libelula, lubenita, licoare. :))
Presupun ca Harmattan e scris corect fara cratima.
Neata, to4der! Esti bine? Arati cam palid, ai mancat macar vreun gandac azi?
Auleu, Doc, 20-22 cm libelula africană? ce mari le cresc la ăștia libelula!!
Domnu` doctor, dar cocobleandure, mectecorpiteci şi trapispandaşlie zboară pe acolo?
Ca să ştiu pe unde mă dau marţea cu bicicleta, nu de alta.
@janedoe: Da, dragă, dar vezi că le şi zboară???
@Marian S: chiar le si flutura, daca au ei chef!
@janedoe: Important e să o capturezi. Dar nu în baxul de paracetamol, evident.
Noi, ceilalţi amărâţi, ne descurcăm cum putem cu libelulele noastre care respectă normele UE.
@janedoe: Fata, o fi ceva in zona, ca prea le cresc toate. 😛
Doc, prietenii africani care prăjeau maimuţe nu au vrut să-şi diversifice meniul cu gândaci?
@Cms: Nu, ca in perioada aia e post pe acolo, nu se consuma insecte 😀
…nici măcar Papa ăia nu-s atît de scîr.boși ca libărcile. Habar nu au africanii ăia ce-i aia o insectă cu adevărat scîr.boasă.
Libelulele mănâncă alte insecte. Trebuia s-o lași, Doc. Poate căuta papa bun.
bleah !
@Ina_adevărata: Ce nume frumos le-ai dat carcalacilor 🙂
observ ca azi mai multi comentatori i-au facut o vizita lui toader.
bre, ziceti-ne si noua, mai traieste? e bine? are tot ce-i trebuie acolosha?
@janedoe: Da.
Io observ că dacă reuşesc să intru înainte de 8 am e disponibil saitul de kultură, p-ormă între 8 am şi 5 pm nu mi se mai dă voie.
Domnu` doctor, dacă vreţi să scăpaţi cu adevărat de carcalacii ăia, eu zic să vă faceţi un banner cu “error establishing a database connection“ şi să-l puneţi la intrarea in cabinet.
Tratament homeopatic foarte sigur, zic.
@belle.dimagination: Belle, te rog să scrii corect: între 8 şi 5, p.m., nu mi se mai dă voie.
@Marian S: Doamnei i se dă voie doar între 1 şi 2!
@M3bis: Aşa, cu programare, să nu se încarce serverul. 😛
@M3bis: Pentru ca între 7 si 8 n-ar mai fi o doamna ci o caracatita 🙂
uite-l că merge. de ce să faci altu’?? ne mai chinuim așa, mai dăm vina pe provider….
Paederus dermatitis ,am intalnit din astia in Delta ,la mila 23 .Pe un prieten l-am dus la spital ca era plin de blistere .
P.S. Acolo le ziceau cazeauca…jumatate din sat era plin de urme rosii pe gat ,maini ,picioare.
@Alina: Hai ca m-a “opsedat”, si m-am interesat si pot sa-ti raspund acu’! C-am cautat! Deci “negriu” e adjectiv (ca si politist :))). Pluralul e negrii, deci da? Uite aici: http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=NEGRIU. Deci gândacii puteau sa fie atât negri cât si negrii.
Si nu te lua de ortografia lui Doc, ci ia-te mai bine de caligrafie si zi mersi ca nu scrie textele de mâna, ca stie toata lumea ce scris au doctorii! :)) Ne trebuia o farmacista ca sa ni le traduca! :))
Revin: sa ni le descifreze! Sau… decripteze! Ca eu nutresc convingerea ca si Champollion era farmacist! Ca altfel nu se explica! :))
Mulțumim pentru primul episod! Așteptăm cu nerăbdare continuarea. Te rugăm Doc., trimite continuarea cât mai repede.
@Luke: Paederus dermatitis in delta dunarii! Nu stiam, multumesc pentru informatie. Cred ca prezenta lor in zona ar trebui semnalata pe ghidurile turistice, iar turistii invatati cum sa-i indeparteze de pe piele fara sa ii striveasca.
Am inteles ca au fost raportati si in sudul Frantei …
Nu m-am facut doctor, în ciuda protestelor maica-mii, dar dupa nume e o boala, nu un animal.
Oricum, turistiolor ar trebui sa li se spuna clar “Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate”, pe poarta de intrare, asa un banner mare, din fier forjat, à la “Arbeit macht frei”.