Postul nu e post destul

Obiceiuri de nuntă la români. Astăzi, năşitul

Alina C.

Dacă nu ai banii strânși la ciorap, grămadă, sau măcar un rinichi bun de donat, nu e cazul să te hazardezi în a accepta să fii naș la o nuntă. Ca orice tranzacție financiară, totul începe finuț, relaxat, cu zâmbet și voie bună.

– Fără pretenții, Nașule, că doar suntem între prieteni, ne înțelegem, nu e cazul să ne complicăm între noi, doar simbolic, așa…

Acasă, Fina, viitoarea mireasă, îi va da vreo două scatoalce Finului, de antrenament pentru nuntă. Îi va explica nărodului că datina trebuie respectată, altfel de ce ar mai avea nevoie de nași?

Vor începe apoi tatonările între cele două tabere. Fina o va târî pe Nașa prin câteva magazine specializate, bine alese din timp, unde va proba rochița și pantofiorii, eventual niște desuuri, dacă Nașa e ceva mai rotofeie decât Fina, și va cere o părere ochiului critic al nașei. Nașa o va îndemna să ia cea mai scumpă rochie, cei mai înalți pantofi, gentuță cu pietre swarovski originale. Fina, însă, îi va plăti cu aceeași monedă, alegând cel mai piperat voal de mireasă, doldora de swarovski, perle de cultură și alte minerale. Îl va proba fericită, se va lăsa admirată de Nașa, după care va suspina sfâșietor, spunând că nu mai are bani și pentru el, deși era perfect. Nu știu dacă ați observat, dar toate vânzătoarele unor astfel de magazine cunosc toate regulile, superstițiile și tradițiile evenimentului. Cel puțin una se va grăbi să precizeze:

– Vai, dar e de datoria Nașei să plătească voalul. Ea trebuie să-l și aleagă, dar a zis deja că-i place.

Nașa înghite gălușca și scoate cartea de credit a Nașului, clădind planuri de contraatac. La finalul săptămânii, Finii vor fi invitați la Nași la masă. Finii se vor pune la patru ace și vor refuza solemn toate planurile prietenilor și familiei, pentru tot weekendul:

– Mergem la masă la Nași!

Vor intra zâmbind ca la fotograf, cu flori, vinuri și prăjituri. Vor pupa cu entuziasm progeniturile nașilor, când cea mică, codată și parfumată, va întreba puțin mirată:

– Dar mie ce mi-ați adus? Și ploconul unde e?

Ploconul nașilor – că așa este obiceiul, acolo, un nimic, un covoraș, un electrocasnic, o amintire cât de cât, nu mare lucru.

Odată rezolvat și acest mic detaliu, Fina îi va cere părerea Nașei asupra buchetului miresei și va întreba cum să fie buchetul Nașei. Ce flori, ce culoare, ce formă, și dacă s-a gândit unde comandă lumânările pentru nuntă, ca să se potrivească totuși cu buchetul miresei. Nașa va apela din nou, cu încredere, la cardul de credit al Nașului, întrebând într-o doară câți brazi s-au gândit Finii să folosească la împodobitul porții lor.

Urmează biserica. Finii vor anunța în cadru semifestiv ora stabilită pentru nuntă, arătând și dovada: chitanța pentru slujbă. Nu de alta, să știe Nașii cât trebuie să cotizeze după slujbă – donație pentru Biserică, fără chitanță, după datină. Și să nu uite de vin și pișcoturi. Și mai e și turta miresei, de care Nașa nu știe nimic, ea n-a avut și nu o consideră necesară:
– La noi nu există turtă!

Fina plânge în mașină că n-o să aibă turtă, Nașa plânge în casă că Fina n-o lasă să-și aleagă singură florile pentru lumânări. Nașul și Finul se privesc vinovat și mai dau pe gât un whisky mic. Fără gheață.

Tot de datoria cardului de credit al nașului va fi și jucatul găinii, șpaga lăutarilor și a cerșetorilor din jurul bisericii, care vor bâzâi ca muștele împrejur.

– Hai, nașule, dă-le și lor ceva să plece, nu vezi că ne strică pozele?

Și nu mai rămâne de luat decât baticul care înlocuiește în zorii zilei voalul miresei. Iar la final, mulțumirile mirilor:

– Nașule, dacă știam că ești așa cărpănos, nu te mai deranjam!

Citeşte şi:
La nuntă în judeţul Buzău, acoloşa

Share:

50 comments

  1. lulu 10 July, 2013 at 07:50

    Eu n-o sa bat niciodata covoare, pentru ca le doare…

  2. Cristi 10 July, 2013 at 08:08

    O Doamne, Alina ai surprins perfect evenimentul.
    P.S. vezi ca exista si continuare, obligatiile post-nunta cu ocazia sarbatorilor religioase.

  3. Radu Udrescu 10 July, 2013 at 08:20

    Pfff, la voi in zona nasul scapa lejer! Pe la noi prin Ardeal exista obiceiul (tampit, e drept) sa se fure mireasa. Na, ghici cine plateste rascumpararea? (care de obicei consta in 5-6 sticle de whisky sau 2-3 lazi de bere d’aia buna sau chiar euroi… )

  4. Alina C. 10 July, 2013 at 08:29

    @Radu Udrescu: Pana la miezul noptii nasul si dupa miezul noptii mirele, ca deja si-a trecut-o pe nume. 🙂
    Am uitat, ma scuzati. 😀

  5. Zaqk 10 July, 2013 at 08:30

    Ingrozitor. Decat asa, mai bine sa se ia tinerii viitor insuratei si sa fuga in lume…

  6. boemul 10 July, 2013 at 08:34

    io când am fost naş n-am dat mai nimic, ba chiar cred c-am ieşit pe plus cu cadoul de la miri :))
    ce-i drept, am fost ultima soluţie – pus naş cu o săptămână înainte de nuntă, că rămăseseră ăia fără.

  7. sebra 10 July, 2013 at 08:40

    La primii fini îți iei țeapă, pe urmă te obișnuiești.

  8. Xanax 10 July, 2013 at 09:03

    costisitoare obiceiuri mai au romanii…

  9. N.A. 10 July, 2013 at 09:19

    Ia, va rog, fara prostii de-astea! Eu voi fi nasa la anul si de-abia astept!! 😀

  10. Cms 10 July, 2013 at 09:22

    @Xanax: Vorbea specialistul în “Răpirea din serai” de pe puntea superioară. 😛

  11. Slabu XXL 10 July, 2013 at 09:35

    Pai, decat asa, mai bine se lasa pagubasi…Oricum rata de divort e mare, asa ca, decat sa dea bani de doua ori…ma bine deloc!!! :}

  12. Alex 10 July, 2013 at 09:36

    In noaptea nuntii tânăra soție recunoaște:
    – Dragul meu sa știi ca eu am mai avut de-a face și cu alți bărbați înainte.
    – Nici o problema. Si eu…

  13. Xanax 10 July, 2013 at 09:43

    @Cms:
    ala era un studiu etnologic. am mers la sursele traditiei 😀

  14. janedoe 10 July, 2013 at 10:06

    aoleu! și io care mă băgai de nașe la Monica!! acu’ ce mă fac, fată?

  15. Cms 10 July, 2013 at 10:13

    @janedoe: Poate ai noroc şi bagă domnu’ soţ divorţ până la cununie, a mai făcut din astea. 😉

  16. m3bis 10 July, 2013 at 10:15

    @Janedoe, îţi cauţi un naş cu card de credit.

  17. Xanax 10 July, 2013 at 10:15

    @Cms:
    tot din cauza de numitul sot, ar putea trece lejer de la statutul de nasa la ala de mireasa. lejer! :))

  18. m3bis 10 July, 2013 at 10:16

    @CMS: Pârâciosule!

  19. m3bis 10 July, 2013 at 10:20

    @Xanax, te crezi pe Facebook? Să nu păţeşti precum Fănel!

  20. Xanax 10 July, 2013 at 10:26

    @m3bis:
    bine, hai ca intreb. ce-a patit Fanel? 🙂

  21. m3bis 10 July, 2013 at 10:29

    Întreabă-l pe el.

  22. janedoe 10 July, 2013 at 10:35

    @Xanax: a dat din casa, mah! 😛

  23. Xanax 10 July, 2013 at 10:35

    @m3bis:
    ti-a placut armata la transmisionisti, asa-i? ai ramas criptic 😛

  24. tudycor 10 July, 2013 at 10:54

    Nu-i asa ca suntem un popor minunat cu obiceiuri inegalabile … Partea mea preferata este aia cu pozele …. mai intai pozele de grup in diverse distributii dupa care alea cu mireasa in palma, sau cu cei doi porumbei sprijinind zidul scorojit pe jumatate daramat pe care, daca e cu noroc, se pi.sa si vreun patruped cu botic suav …. Iar mai apoi, nesfarsitele seri in care toata lumea se aduna sa vada mormanul de poze sau sa vizioneze filmul nuntii, ocazie pentru diverse genii neintelese de a-si demonstra talentul regizoral inegalabil. Cu aceasta ocazie, toata lumea il vede iarasi pe vasile asudat si pe jumatate beat, dar care se incapataneaza si isi face un titlu de merit din a scoate la dans toate femeile prezente la maiestuoasa ceremonie inclusiv pe chelneritele care se intampla sa-i iasa in cale ….. Momente de neuitat ….

  25. m3bis 10 July, 2013 at 10:58

    Cine-i acest tudycor şi de ce comentează pe aici?

  26. dush 10 July, 2013 at 10:59

    peste tot, indiferent, e mai sanatos sa fiu necasatorita. scapi atata de usor de toate mizeriile :))

  27. Cristi 10 July, 2013 at 11:08

    @m3bis: Pe noi ne intrebi? :-O

  28. sebra 10 July, 2013 at 11:11

    Mie îmi place mai noul obicei de import, ”momentul jartierei”. E atât de penibil încât te simți răzbunată pentru paharul de șampanie, lins de jumate din cei ce au ajuns înaintea ta.

  29. m3bis 10 July, 2013 at 11:14

    @Cristi, am fost în CO!

  30. Xanax 10 July, 2013 at 11:23

    @sebra:
    bun, deci aia care prinde buchetul se marita. da’ aia care prinde jartiera ce pateste?

  31. Marian S 10 July, 2013 at 12:08

    Io am văzut nişte filme de-alea educative, în care naşul o vedea goală pe fină, măcar o dată în viaţă. Uneori şi/sau naşa pe fin, după gusturi.

    (Şi nu, nu era la botez, aşa cum greşit vă închipuiţi dumneavoastră). 😳

  32. Ana 10 July, 2013 at 12:21

    @tudycor, mama, zici ca esti picat de pe Marte, puiule!
    Ieri loveai in clisee, azi le pupi in..

  33. Savantu' 10 July, 2013 at 12:35

    La noi (adica nefasta si cu moa), nasii au contribuit “decat” cu aducerea unui tip care avea aparat de filmat VHS, si caseta (SONY) de rigoare, o chestie extrem de rara pe vremea aia.
    Doar ca unul dintre popi (avea vreo 90 de ani), vazand ca se filmeaza, se oprea din slujba din 5 in 5 minute sa-si dea cu pieptenele prin cele 10 fire de par pe care le mai avea. Va dati seama ce distractie….
    P.S. Da pe socru’ mare ce-l paste, ca in vreo cativa ani voi fi de doua ori???

  34. Dianna 10 July, 2013 at 12:47

    @Radu Udrescu: Si eu am facut nunta in ardeal… si am avut hoti inteligenti… au dat pedepse… doar la tara se mai practica datul de bani si wisiki… 😀

  35. sebra 10 July, 2013 at 12:51

    @Xanax:
    Se alege cu renumele de bărbat în fustă? :))

  36. dyers_eve 10 July, 2013 at 13:30

    Si eu am dat de multe ori bani nasului. Ca era mai ieftin decat cu bilet 🙂

  37. ancuta 10 July, 2013 at 13:32

    @Sebra
    cum e aia cu jartiera?

  38. Cristi 10 July, 2013 at 14:34

    @Savantu’: Conform traditiei, o betie crancena. 😀

  39. NNA 10 July, 2013 at 15:10

    Alina: …asa, si?!!! 😀

  40. sebra 10 July, 2013 at 15:54

    @ancuta:
    În ce calitate întrebi? Viitoare mireasă, nașă, soacră mare, soacră mică?
    Adică, sper, că nu în calitate de mire. :))

  41. Herr 10 July, 2013 at 16:31

    @N.A.: Evident… Conform procedurii enuntate mai sus, se plateste cu cardul Nasului 🙂

  42. janedoe 10 July, 2013 at 16:47

    Buei, cred ca sunt singura care am citit si ” La nunta in judetul Buzau acolosha”
    =))

  43. M3bis 10 July, 2013 at 17:21

    @janedoe: azi.

  44. ancuta 10 July, 2013 at 18:29

    @Sebra nu si-a mai aratat nimeni de ceva timp dorinta de a ma lua de nevasta, deci, sa zicem ca intreb in calitate de nuntas.

  45. N.A. 10 July, 2013 at 19:40

    @Herr: Ah, era de la sine inteles! 😀

  46. sebra 10 July, 2013 at 19:46

    @N.A.:
    Să-ți fie de bine, nașă mare!

  47. ady 10 July, 2013 at 21:09

    @ancuta: e momentul acela, mai spre spartul nuntii, cand mirele tre’ sa scoata cu dintii jartiera de pe piciorul miresei, fara a se ajuta in vreun fel de maini. totul in aplauzele (si alte zgomote; vorbim de spartul nuntii, da?!) asistentei masculine. ulterior jartiera trebuie aruncata domnilor. (cum se arunca buchetul don’soarelor; dar jartiera nu face discriminari).

  48. Hapi 10 July, 2013 at 21:23

    Sa pomenim si cuplurile care cheama 2 perechi de nasi la…botez 😀
    Din prietenie

  49. N.A. 11 July, 2013 at 12:27

    @sebra: Mersi! 😀 N-am de gand sa ma zgarcesc pe cardul nasului! :))

  50. N.A. 11 July, 2013 at 12:29

    @ady: @ancuta: Si poarta noroc. Cel care a prins jartiera la nunta mea s-a despartit brusc si irevocabil de partenera lui, dupa o relatie lunga si serioasa.

Leave a reply