Camionagiu

Nu pot să ratez niciun târg de carte. Bookfest-ul este pentru mine un eveniment excepţional, cel mai aşteptat din tot anul. Acolo vine multă lume bună – intelectuali rasaţi, filozofi, scriitori, eticieni, poete, adică exact genul de oameni care habar n-au să conducă. Practic, tot ce trebuie să faci e să te aşezi într-un colţ al parcării şi să aştepţi – o să râzi cu lacrimi în scurt timp.

Un alt motiv sunt terasele. Micii de la Bookfest sunt printre cei mai buni din lume – sau, în orice caz, mult mai buni decât ăia de la festivalurile rock. Dar de data asta, însă, am păţit-o: micii erau infestaţi şi mi s-a făcut rău imediat.

Am simţit ameţeala şi greaţa la numai câteva minute de la înghiţirea primului mic, am strigat cu ultimele puteri “Nu mai mâncaţi mici, sunt infestaţi!” şi m-am prăbuşit, încovrigat de dureri abdominale. S-a creat o busculadă, nişte bodyguarzi au încercat să mă scoată pe braţe din târg, să nu fac antireclamă, lumea m-a apărat şi i-a luat de guler pe vânzători.

Băiatul cu micii urla disperat că micii sunt buni, că a mâncat şi el, că poate am eu vreo alergie. Un domn amabil i-a îndesat câţiva pumni în coaste şi l-a trântit pe jos, o doamnă critic literar l-a luat la şpiţuri. A venit ambulanţa, mi-au administrat un calmant şi, când să plece cu mine, am reuşit să mă eliberez de otravă prin vomă şi m-am liniştit. Poliţia apărută şi ea la faţa locului a profitat că puteam comunica şi mi-a cerut o declaraţie ca să-i înfunde pe nenorociţi.

Sigur că da, criminalii trebuie înfundaţi, eu îmi ştiu drepturile de consumator european. Aşa că m-am grăbit să-l reclam pe şnapan: „Declar pe propria răspundere că mi s-a făcut rău de la mici imediat ce l-am înghiţit pe cel de-al optsprezecelea…”