Cms

Student în primul an la Medicină, Fănel stă la coadă la casa de marcat din supermarket, împingând din când în când cu piciorul coşul plin până la refuz cu apă minerală, sucuri, lapte şi o sută de mici nimicuri. În faţa lui a rămas o familie cu un copil, în spate – nimeni.

În momentul când familiştii pleacă, Fănel ridică coşul de vreo 15 kilograme şi îl pune pe tejgheaua din aluminiu. Apoi se uită în spate. O fată care ţine în mână o cutie de pateu şi o ciocolată îi zâmbeşte stânjenită. Băiatul zâmbeşte, stânjenit şi el apoi, cu un gest stângaci, o invită să treacă înainte.

– Nu te supăra, am doar un pachet de ţigări de luat, răsună vocea unui tânăr din spatele lui Fănel, în timp ce acesta se pregătea să scoată prima sticlă de suc din coş. Nici nu se mai întoarce să se uite, face semn că e în ordine. Apoi aude o tuse seacă: mascată de fumătorul fără ţigări, o bătrânică mărunţică ţine o punguţă cu pâine feliată. Trece şi ea înainte, fără să uite să pomenească, cu voce piţigăiată, de băieţii politicoşi ca în vremurile când ea era fată nemăritată.

În cele din urmă, după încă vreo cinci persoane care trec în faţă, casiera îi spune pe şleau nehotărâtului că blochează tejgheaua cu coşul său şi ar face bine să se hotărască dacă mai cumpără sau nu produsele respective. Fănel strânge din dinţi şi se apucă să scoată lucrurile din coş, în timp ce simte privirile celor aflaţi în spate. Scapă pe jos jumătate din lucruri, nu nimereşte punga, alta se răstoarnă în momentul când o pune lângă el iar a treia se sfâşie cu colţul unui pachet de cârnaţi vidaţi. Un bebeluş începe să plângă. Băiatul se retrage cu produsele orbitând în jurul lui, ţinute de forţa disperării mai degrabă decât prin vreo lege fizică, până într-un colţ de magazin unde poate să aglutineze cumpărăturile în ceva transportabil. Agentul de pază care trebuie să-i ştampileze chitanţa cu produsele cumpărate dă din cap: are de-a face ori cu cel mai iscusit hoţ din supermarket, ori cu cel mai idiot client. Alege ultima variantă, mai degrabă din motive de încheiere a programului de lucru, şi pune ştampila pe bonul neîndemânaticului, apoi îl ajută să recupereze două Eugenii şi un plic de Borş Magic, căzute din punga ruptă.

Fănel ajunge acasă la o oră şi jumătate după ce ieşise pe uşă, cu aproape toate cumpărăturile. Bunica îl aşteaptă cu mâinile în şolduri:

– Unde ai întârziat până acum, mototolule?

Nepotul dă să îngăime ceva de după gogoloiul cu cumpărături pe care mai că l-a rostogolit până acasă, dar bunica nu-i dă răgaz:

– Ai stat la o bere cu băieţii, plezneşte ea mirată din palme. Să nu minţi! Recunoaşte!

Fănel scutură din cap, îngrozit, dar bunica e cuprinsă de emoţie.

– În sfârşit, a dat Dumnezeu să te comporţi şi tu ca un bărbat. Sângele apă nu se face, dă ea sentinţa, ridicând ochii spre cer.
Fănel răsuflă uşurat şi dă să o şteargă în camera lui, unde intenţionează să joace o jumătate de oră de Diablo II pe calculator, drept compensaţie pentru suferinţele îndurate. Dar bunica nu-l iartă:
– Şi acum, a venit vremea să-ţi găsim o fată!