Conspiraţia gravidelor
Cms
Eram în anul şase de facultate când am început cursurile specialităţii medicale de obstetrică. Ce este obstetrica, pentru norocoşii nepăţiţi? Este o specialitate medicală care se ocupă cu supravegherea evoluţiei sarcinii la gravidă şi cu asistarea naşterii. În mai toate serialele care se respectă există o secvenţă cu eroina principală/secundară/terţiară care ajunge însărcinată şi apoi naşte. Ei bine, personajul acela semănând pe jumătate a chirurg, pe jumătate a măcelar şi cu mască pe faţă, care ridică bebeluşul roz-vânăt-urlător şi apoi îl înmânează mamei topite de fericire (ce tocmai a dat un recital de solistă heavy metal), este de obicei un medic obstetrician. În unele cazuri poate fi totuşi Dr. House, care se afla din întâmplare pe acolo şi nu a rezistat tentaţiei de a ne arăta că se pricepe la orice.
Într-o astfel de atmosferă interesantă ne-am trezit, eu şi colegii mei. Pe lângă cursurile teoretice şi antrenamentele cu o copie din lemn a bazinului unei femei însărcinate, din care trebuia să scoatem un soi de maimuţică din cârpe, pe post de nou născut, am ajuns şi în clinică, faţă în faţă cu gravidele, destul de stresate şi fără ajutorul nostru. Nu vă mai plictisesc cu toate procedeele pe care le-am învăţat, cu examenul clinic, ecografia 3D, monitorizarea cardiacă fetală sau alte mărunţişuri. Adevărata miză a întregului curs erau naşterile, şi aşteptam cu nerăbdare să fim martorii unor asemenea evenimente.
În privinţa cezarienelor, lucrurile au fost relativ simple. În curând ajunsesem să mă plictisesc uitându-mă la a nu ştiu câta naştere chirurgicală. Voiam să văd „crème de la crème”, naşterea pe cale naturală, dar aici a intervenit o mică problemă.
Toţi colegii mei asistaseră deja la cel puţin două naşteri obişnuite, dar în cazul meu gravidele se încăpăţânau să nu nască. Ajungeam dimineaţa plin de speranţe la spital şi eram anunţat că cinci doamne erau în travaliu. „Astăzi o să fie plin de bebeluşi”, mă asigura frecându-şi mâinile asistentul profesorului. La amiază nici una dintre femei nu dădea semne că doreşte să aducă pe lume ceva. Aşteptam răbdător toată după-amiaza, apoi rămâneam în gardă până după miezul nopţii când, rupt de foame şi de oboseală, ajungeam acasă. A doua zi aflam că toate gravidele născuseră în cursul nopţii.
Spre finalul stagiului perversităţile sorţii ajunseseră într-un punct culminant: o femeie născuse în ambulanţă, chiar la poarta spitalului, în timp ce sala de naşteri în care aşteptam era pregătită pentru intervenţie; o alta optase în ultimul moment pentru cezariană, speriată de dureri şi poveştile colegelor de salon; iar în ultima seară, înainte de examen, conferenţiara mă prinsese strecurându-mă pe coridoarele secţiei şi mă trimisese acasă, împreună cu nişte constatări de genul „nu nasc gravidele când vor studenţii” sau ceva asemănător.
În ziua examenului eram într-una dintre anexele sălii de naşteri, aşteptând sosirea profesorului, când asistenta grupei noastre apare plină de entuziasm şi se repede spre mine:
– Vino în momentul ăsta, naşte o pacientă la sala doi!
Las baltă şi examen şi colegi şi alerg într-un suflet la sala doi, unde asist la o naştere ca la carte, cu toate ingredientele medicale şi emoţionale. Într-un final, se spărsese ghinionul.
La întoarcere mă aştepta proasta dispoziţie a profesorului, care se ştia că pică studenţi pentru motive mult mai puţin importante decât întârzierea la examen. Dar doctoriţa noastră îi prezintă în câteva cuvinte afacerea iar şeful secţiei începe să râdă şi, după ce ne pune la toţi câteva întrebări uşoare, ne concediază cu un gest larg.
Am fost singura grupă cu 10 pe linie la examenul practic. De ce? Profesorul câştigase pariul făcut cu conferenţiara, şi anume că studentul ăla cu ghinion la gravide o să reuşească în cele din urmă să vadă o naştere naturală înainte să plece din clinică. Iar conferenţiara a fost fair-play: mi-a dat 10 la examenul scris, după ce a corectat personal lucrarea. Apoi mi-a spus, privindu-mă lung în ochi, că voi ajunge un mare obstetrician, fiindcă e clar că am o influenţă unică şi ciudată asupra gravidelor.
Pe plan profesional şi personal, mă încăpăţânez să îi infirm de 10 ani încoace previziunile, spre norocul potenţialelor gravide, cred.
Pfiuu, doc, daca te stiam asa de dornic sa vezi o nastere naturala, te chemam sa asisti cand am nascut. 😛
@Mariana: poti sa reeditezi ca sa asiste si Cms, dar daca i se intoarce norocul din studentie, ce te faci?
Cand o sa fiu in situatia de a avea inca un copil, te anunt din timp.
comentariu (aproape) copy-paste:
Pfiuu, doc, daca te stiam asa de dornic sa vezi o nastere naturala, te chemam sa asisti cand m-am nascut :))
comentariu (aproape) copy-paste x2:
Pfiuu, doc, daca te stiam asa de dornic sa vezi o nastere naturala, te chemam sa asisti cand am nascut io de doo ori, natural desigur. =))
Cînd o să te-nsori, avertizeaz-o pe nevastă-ta că, dacă vrea să aibă copii, e bine să nu-ți spună chestia asta decît după ce naște.
comentariu (deloc) copy-paste:
Pfiuu, doc, femeile astea ar mai ramane odata gravide numai sa le asisti tu. :))
@Xanax:
ar trebui să lase el una gravidă, să-i crească șansele de a asista la naștere. Chiar și așa, există pericolul ca ea să nască fix cînd el fuge pînă la toaletă.
Uite-așa o să facă Cemesică paișpe copii, ca în familia tradițională.
Ah, ce as fi vrut sa asist si eu macar la una din nasterile mele! Adica treaza am fost da’ pe langa ca am fost pacalita ca trebuie musai cezariana (de 5 ani traiesc intr-o teorie a conspiratiei ca as fi putut naste natural da’ m-a mintit doctorita) nu m-au lasat sa vad exact ce era mai important: au vrut sub nici o forma sa imi lase chestia aia cu lumini si oglinzi de sus pozitionata in asa fel incat sa vaz si eu locul faptei.
@N.A.: daca acu’ 10 ani era greu sa prinzi o nastere naturala in zilele noastre asta e aproape imposibil. toate “se cer” la cezariana indiferent daca pot sau nu pot sa nasca natural.
CeMeSica, poti sa vii linistit la Cluj, ca nu te pune nimeni sa te uiti la chestii “roz-vânăt-urlătore” 😀 da’ cine stie, poate prinzi vreuna prin gradina botanica ca tot esti norocos :))
Nice doc, nice 😀
Ești norocos dacă au lipsit
excre”ingredientele” fizice, câteodată prezente la naștere. 😀Da` poate lumea nu-și dă seama ce spectacol ”feeric” e o naștere. :))
@Cms: cand ajungi prin Pitesti, da un mail si te scot la o bere, ca de nasteri oi fi satul 🙂
@janedoe: Iar eu am fost singura care se dadea cu fundu’ de pamant ca vrea naturala si toata lumea zicea ca-s nebuna.. 🙁
@marcian: Neah, le las pe fetele astea mai tinere sa ofere asemenea spectacole, eu mi-am facut numarul. :))
@sebra: Aham, un miracol, nu alta. 😀
Măi dragi cititoare şi cititori, voi ţineţi cu conferenţiara? 😛
@sebra: n-am spus că am fost norocos chiar în halul ăsta. Important era că se dusese ghinionul. 😉
@RoseN: las’ că mi-o fi destul să urc toate scările de pe la voi, ce să mai şi asist la naşteri, în grădina botanică sau aiurea… 😛
@Cms:
Ți-ai dat seama de ce gravidele nu vroiau să nască în prezența ta.:)) Spre deosebire de cititoarele negravide de pe DC…=))
@sebra: Până să ajungă la sala de naşteri, le văzusem oricum pe toate părţile. Cred în continuare că erau vorbite cu conferenţiara. 😛
Dar ce s-a intamplat cu Evenimentul Zilei de Ieri?
Bine ca Cemesica e antropolog,daca devenea ginecolog se ducea dracu natalitatea =))=))=))
@Cristiana: ouch, that hurt! :)) :))
da’ chiar, domnu’ CeMeSe, de ce te-ai sucit de la obstetrica-gineco la antropologie ??
@bogho: pai si asta tot un fel de evenimentu zilei de ieri e, nu vezi ca toate au nascut ieri, asta noapte etc .. ? ;))
Sa nu-mi zici ca te plimbai pe langa Polizu acu’ patru ani jumate, cand se nascu fi-miu ! Ca i-au trebuit 23 de ore sa se hotarasca 🙁
Domnule doctor, am şi eu o nelămurire, de muuuultă vreme.
E adevărat că la cezariana făcută perpendicular, contează mult unde se face cusătura? Fiindă mie aşa îmi zicea o stimabilă: intră şi tu mai încet, că mi-a cusut-o doctorul scurtă, după mărimea fostului. 🙄
(Să mă ierte Dumnezeu că vorbesc de-astea azi, să mă ierte şi doamnele fine).
@dyers_eve: 23 de ore doar? Fiicei mele i-au trebuit 9 luni fara 2 saptamani.
@Cristiana: Oricum se cam duce… cred că mă simte încă prea în preajmă, câtă vreme nu plec din ţară.
@Cristina Ş.: Ca să
frec mentafac cercetare mai cu spor. 😉@dyers_eve: Polizu, zici? N-am mai fost acolo din iarna lui 2008-2009. :))
@Cms: Da in noiembrie ai fost? 🙁
CMS, zis si “Sperie-barza” =))
@Marian S: întortocheate complimente mai fac unele stimabile…
@dyers_eve: parcă-parcă era în noiembrie. :))
Cand eram eu mai mic si am citit prima data cuvantul “obstetrician”, am crezut ca-i asa, un fel de electrician. Si chiar ma minunam ca “uite frate, sunt si doctori electricieni”.
@Cms: Cumva prin feb. 2009 te plimbai pe langa Giulesti? 😛
Ce te mai iubesc femeile astea :))))
Nu va spuneam eu mai zilele trecute ca românii se pricep la toate? Vad ca toata lumea are experienta profesionala echivalenta medicului mamos ….
Doc, dacă rămân însărcinată, o să te iau în echipa de monitorizare. Poate iese bebe uşor.
@Belle d”Imagination: Eu zic să nu rişti…
@Cms: Alo! Io cre’ ca-i o aluzie! :))
@Dan1: Vezi că fac unii cotcodaci mişto de contul tău de FB. Bine, şi eu fac, nu m-am putut abţine. 😛