Daniel Goace

Motto:
Jelly Bean is not my lover!
She’s just a girl who
says that I am the one.
But the kid is not my son!

Profit de spaţiul acordat aici de amicul Julius O. pentru a publica un foarte scurt, în schimb extrem de superficial review despre beneficiile aduse omului de către “noul” sistem de operare pentru smart phone-urile cu Android, Jelly Bean 4.1.

Am pus “noul” între ghilimele deoarece în România, pentru modelele Samsung Galaxy S2 (operatorii Orange şi Vodafone), update-ul de Android a apărut încă de-acum două luni, în aprilie 2013.

Scopul principal al acestui text este ca, după ce va fi publicat, să i-l arăt absolut întîmplător prietenei mele, cu cuvintele: “Uite, pînă şi aici s-a scris despre noul sistem de operare. E ok! Poţi face update-ul ăla odată, să nu mai dai Postpone din trei în trei ore”. Textul se adresează şi celorlalţi Toma Necredinciosu’ care încă nu şi-au făcut update-ul, pentru că le e frică de diverse pericole, citez din memorie: “da’ ce face în plus noul sistem?”, “da’ nu conţine viruşi?”, “am auzit că îmi descarcă mai repede bateria”, “da’ dacă updatez nu pierd toate datele?” etc.

Pe scurt, răspunsul la toate întrebările de mai sus este un hotărît “Da şi nu!”. Pe lung, voi enumera mai jos chestiile noi ale Android Jelly Bean 4.1.2 (faţă de vechiul Android 4.0 Ice Cream Sandwich ICS), în ordinea în care mi-au sărit mie în ochi. Urmînd ca ce v-a sărit vouă în ochi şi poate am ratat eu să completaţi dvs. la comentarii (ai să regreţi că ai zis asta; dar, în fine, după o vreme te vei obişnui cu plăcuţii noştri cititori – n. Julius).

Main menu. Meniul principal… nu ştiu cum să-i zic… taskbar-ul, drop down-ul de sus, cel pe care îl tragi în jos cu degetul, a fost dublat şi îmbunătăţit. Pe lîngă shortcut-ul de Wi-Fi, Bluetooth, GPS, Sound/Mute/Vibrate şi Screen rotation, acum cineva a dat gîndul cel bun dezvoltatorului şi acolo au mai apărut cîteva scurtături foarte utile:

1. Mobile date, care în ICS era în lună cu satelitul, la 5 cinci click-uri distanţă, acum este foarte la îndemînă.

2. Blocking mode. Un fel de filtru (pe care altfel îl găsiţi în Settings > Device) care îţi permite să customizezi ce aplicaţie, apel, alertă, notificare, alarmă, contact

sau listă de contacte să te deranjeze cînd Blocking Mode e On. Ideal pentru şedinţe, sala de fitness, aţipeala de după amiază, fu sexul din delegaţie, partida zilnică de squash, ora de limba elveţiană, cursul de tango acvatic etc. De asemenea poţi seta un interval orar automat, să zicem 00:00 – 07:00 AM, interval în care să nu te poată apela decît o listă scurtă de amici, cum ar fi cei care au datorii la tine de peste 10.000 de euro.

3. Power saving. Aici cred că e destul de clar totul.

4. Sync. Setezi ce anume applicaţii vrei să se sincronizeze cînd deschizi internetul (Wi-Fi sau Mobile Data), ca să nu faci trafic aiurea. Sau îl dai pe Off, ca să nu faci trafic deloc.

5. Settings. Iconiţa mai la îndemînă, că în ICS era ascunsă prin Applications.

Smart stay. Funcţia Smart Stay (se găseşte în Settings>Display) este utilă atunci cînd ai de citit ceva mai lung pe ecranul telefonului, gen textele lui Tapalagă de pe Hotnews sau mail-urile mai lungi care de obicei preced rugămintea “n-ai şi tu nişte bani pînă la salariu?” din final.

Pentru a economisi baterie, cei mai mulţi utilizatori îşi setează timpul de intrat în Stand-by cît mai scurt. Devine extrem de enervant să tot ciupeşti ecranul pe pagina de ştiri numai ca să nu se ia lumina. Atît de enervant încît, ajuns acasă după multe ore de folosit mobilul, cîteodată mai mînzălesc cu degetele şi ecranul televizorului, după vreo 20 de secunde, de frică să nu se stingă.

Smart stay-ul ăsta identifică cu ajutorul camerei frontale faptul că doi ochi sunt prezenţi în cadru şi împiedică intrarea în Stand by atîta timp cît ţii ochii în display, deci care va să zică, citeşti. Reflexul format în urma unei lungi experienţe de jurnalist de investigaţie m-a făcut să-l testez şi cu un singur ochi. Mi-am acoperit jumătate de faţă cu o palmă… Ei bine, nu merge! Sistemul se prinde că nu sunt doi ochi prezenţi şi îmi stinge ecranul. Cu trei ochi n-am încercat, dar aştept să vină un amic din Ucraina care a prins mai de-aproape catastrofa de la Cernobîl.

Display battery percentage. Tot în Settings > Display se află opţiunea super futuristă, nu s-a mai gîndit nimeni la ea pînă acum, Display battery percentage. Wow! Abia în anul de graţie 2013, Android-ul a descoperit că, poate utilizatorii nu reuşesc toţi să ghicească exact cît la sută mai au disponibil din baterie numai evaluînd din ochi culoarea verde a iconiţei de pe ecran.

Quick Call. O noutate foarte utilă (am senzaţia că e default ON) care la noul Jelly Bean 4.1.2 uşurează apelarea unui contact fără a mai freca degetul de ecran. Dacă te afli în agendă, pe detaliile unui contact, simpla ducere a mobilului la ureche declanşează apelarea respectivului. Apelul se declanşează şi dacă te afli într-o conversaţie de tip SMS cu un contact. Presupun că un rol în asta îl joacă senzorul aflat lîngă camera frontală. Bravo lui!

Hand writing. Nu am reuşit să mă prind exact ce face, dar presupun că poţi scrie de mână cu un cui, cu ceva, pe display-ul smart phone-ului cum scriem de obicei pe jeep-urile parcate pe trotuar: 4×4=16.

Predictive text. Android Jelly Bean are cea mai bună versiune Predictive text în limba română de pînă acum. În plus învaţă din ceea ce scrii pe Facebook, Gmail, Twitter şi reţine chiar cuvintele inventate de tine sau prescurtările pe care le foloseşti în mod curent prin SMS-uri, gen “plm”, “wtf”, “pt”, “etc”.

Voice Speech to Text. De curînd, sistemul de operare a introdus şi limba română. Softul recunoaşte (trebuie să ai internetul activ) cuvintele din limba română pentru a prelua comenzi sau chiar texte pentru mesajele SMS. Surprinzător, o face foarte bine! A înţeles şi redat perfect, fără nici o eroare, următoarele cuvinte rostite de mine pentru un SMS: “salut ce faci”, “buna ziua”. A redat corect şi ceva mai complicatul “jos Basescu”. Nu ştie, totuşi, să pună semnele de punctuaţie aferente şi nici diacriticile.

Meniul Power On/Off. A fost şi el regîndit şi adăugit cu opţiuni. Spre exemplu opţiunile Airplane Mode şi Data Network sunt acolo.

Jelly Bean suge. Am presupus că au ajuns pînă aici cu cititul cei care chiar intenţionează să-şi treacă Android-ul pe noul Jelly Bean. Ei trebuie să ştie că, într-adevăr, noul sistem de operare pare să consume mai repede bateria decît vechiul ICS. Nu şi dacă ştiţi ce aplicaţii să închideţi.

Cel mai mult suge bateria serviciul Google Now, care vine default cu noul Jelly Bean. Închideţi-l dacă nu vi se pare vital. În al doilea rînd, ţineţi Disabled serviciile de localizare (Settings > Location Services). Activaţi-le numai cînd aveţi realmente nevoie de ele. Cum ar fi cazul în care aţi spus acasă că mergeţi la un meeting prin Dorobanţi şi Google Latitude vă arată la un motel din Urziceni. Evident, oricînd puteţi da vina pe marja de eroare de 100-150 km a sateliţilor din ce în ce mai proşti, probabil făcuţi în China, care te lasă în mijlocul drumului după primele două rotiri pe orbită.